Un interviu foarte bun in "Timpul", cu Isarescu. Despre cum a invatat Guvernatorul sa numere, de ce a marit salariile muncitorilor de la via proprie, despre cum se impaca cu gandul ratarii tineti de inflatie si in acest an, dar si despre cum, cand si cati de “daca” sunt in fata iesirii din criza. Si despre bancile, “partea tacuta a lor”, cum o numeste Isarescu, care nu vor deprecierea leului. Un interviu pe care il vaneaza toate publicatiile, scrie Dan Popa pe blogul lui .

“Ei (oamenii de afaceri- n.m DP) trebuie să știe un lucru, că știința economică e precum engleza. Uneori „oo” se citește „u”, cum ar fi în „foot” (picior). Alteori se citește „a” – „blood”. Așa și aici. De la un punct încolo, deprecierea, care ne-a adus avantajul unei creșteri a exportului, ne-a ajutat să ne echilibrăm, să reducem extrem de repede deficitele externe”. “De la un punct încolo – și punctul acesta se calculează cu foarte mare atenție, uneori e și greu de calculat – mai mult se estimează, creează mai multe probleme decât să aducă avantaje. Și nu numai că devalorizarea era mult mai puternică, ne crea două probleme. Unu: punea foarte mare parte din economie și din venitul populației în imposibilitatea să-și onoreze plățile, pentru că scumpea foarte mult ratele la creditele vechi, care erau în euro, și asta ne mai trebuia: niște falimente în masă, ceea ce a fost evitat; și doi: ne scumpea foarte mult importurile.”

“Cea mai mare parte a băncilor, cea, s-o numesc așa, tăcută,nu dorea o depreciere. Au fost câteva bănci și, din acele bănci, pot să spun acum cu tărie, trezorierii. De ce? Pentru că asta e meseria lor, să facă bani din mișcări de curs. „Cine e persoana asta mai guralivă care tot zice 4,7 sau…?” Vi se spunea imediat: „E trezorierul de la Banca X”. Și dacă vă duceați la aceeași bancă, așa, din curiozitate de reporter, și vorbeați cu cel de la credit, cine știe ce vă spunea: „Lasă-l, dom’ne, și pe ăla, el caută să-și ia și el un bonus, acolo”.

“Cred că, dacă programul, așa cum a fost gândit în 2009, ar fi fost pus în practică din 2009 și nu ar fi fost conflictul acela… Fiindcă ce am avut noi în 2009? Am avut o majoritate extraordinară, vreo 70, aproape de 80 la sută care s-a bătut… Și-au rupt picioarele între ei. Acel program nu prevedea majorări de impozite. Programul nu prevedea reduceri globale de venituri, dimpotrivă. Se reduceau numărul de posturi bugetate și salariile bugetarilor și se împingeau banii spre investiții, deci apăreau salarii în altă parte. Deci, per total, nu era prevăzută nici un fel de scădere a cererii agregate în programul inițial, acela din 2009. Programul inițial prevedea ca sectoarele care se preconiza că vor cădea cel mai dramatic, cum ar fi construcțiile, să fie compensate de lucrări publice în infrastructură. Din păcate, acel program nu s-a putut aplica ..”

“Pe măsură ce se deteriorează situația, creditorii devin tot mai nemiloși cu tine. În loc să te ajute, te înfundă. De frică, de… Nu mai vor să îți dea bani, pur și simplu, sau îți cer dobânzi din ce în ce mai mari. Or, acesta este pericolul cel mare. Cum va reuși Guvernul…?”

“La mine, la stația de vinificare, am mărit salariile. Nu cu foarte mult, dar mi-am permis.”

Integral in Timpul

Comenteaza pe blogul lui Dan Popa