Britanicii incearca sa resusciteze Glass Steagal Act si sa separe activitatile de investitii ale bancilor de cele clasice. Comisia Bancara Independenta, un organism infiintat de Guvern si condus de fostul economist sef al Bancii Angliei John Vickers, a remis vineri un document in acest sens. “Unii spun ca a pune problema structurii sistemului bancar ar fi periculos. Eu cred ca e mai bine sa dezbatem problemele decat sa le bagam sub pres”, a spus Vickers intr-o conferinta de presa. Pentru britanici aceasta problema e extrem de importanta, intrucat piata financiara londoneza e motorul economiei, iar o furtuna iscata acolo ar putea sa nu convina sensibililor jucatori ai pietei.
De altfel, marile banci in frunte cu HSBC si Barclays, au amenintat ca isi vor reloca activitatile in afara Marii Britanii daca o asemenea decizie va fi luata. Subiectul i-a impartit in doua si pe membrii coalitiei guvernamentale. Conservatorii apara interesele City-ului londonez (care nu raman indiferenti din punct de vedere al donatiilor), in vreme ce liberal-democratii vor o reforma radicala, acuzand bancherii de toate relele pamantului. De partea celor care vor separarea activitatilor bancare este si secretarul de Stat de la Comert, Vince Cab, in vreme ce ministrul de Finante, conservatorul George Osborne, a respins anul trecut o asemenea idee. Toate ziarele importante din Regat dezbat aceasta problema, in registre diferite.
In 1933, FD Roosevelt lansa Glass Steagal Act, dupa numele parintilor legii, care spunea un lucru simplu si de bun simt. Bancile comerciale si cele de afaceri sa se separe si sa isi vada fiecare de businessul lor. Primele, sa constituie depozite si sa dea credite. Celelalte, sa se ocupe de achizitii, fuziuni, operatiuni cu titluri, lansari pe Bursa samd.
Totul a fost bine, pana cand Citicorp si Travellers Group au aruncat cu legea la gunoi, demonstrand ca sunt mai tari ca Statul.
In 1998, cele doua mega-companii au fuzionat, aparand Citigroup. E drept, au obtinut o dispensa de la Greenspan si Robert Rubin, secretar de Stat la Finante. Vazand ca se poate, sectorul financiar a pus deoparte pentru lobby 300 de milioane de dolari, platind suplimentar contributii in campaniile electorale pentru posturile cheie din Senat si Camera Reprezentantilor alte 150 de milioane. Dupa 12 tentative nereusite de abrogare a ceea ce mai ramasese din Glass Steagal Act, Congresul a pus definitiv cruce legii. Bancile erau libere sa faca ce voiau muschii lor. Istoria decaderii Glass Steagal o aveti si aici. Merita citit si textul lui Gillian Tett din FT. Vechi dar bun.
Comenteaza pe blogul lui Dan Popa
