Economistii analizeaza daca Italia ar putea deveni urmatoarea tinta a pietelor financiare, panicate de datoriile care afecteaza solvabilitatea economiilor europene. In urma cu cateva saptamani, ideea unei incetari de plati in Peninsula ar fi starnit rasul. Dar, la doua zile dupa adoptarea unui plan de salvare in valoare de 85 de miliarde de euro pentru Irlanda, altadata un model economic al Zonei Euro, tot mai multi economisti se intreaba cine va urma, noteaza Le Monde.

Initial, economistii au creat acronimul PIGS - Portugalia, Irlanda, Grecia si Spania - pentru a descrie cele mai vulnerabile tari ale Zonei Euro in fata crizei datoriilor, termen care a fost extins ulterior la PIIGS, prin includerea Italiei in acest grup.

Pe masura ce eventualitatea unui plan de salvare pentru Portugalia se concretizeaza, toate privirile se indreapta acum spre Italia, unul dintre cei mai mari investitori straini din Romania.

Incepand de luni, Cizma pare prinsa de o furtuna. O adjudecare slaba a Trezoreriei italiene, in valoare totala de 5,5 miliarde de euro, pare sa fi declansat o schimbare brutala pe piete luni, la sfarsitul zilei, anuland toate castigurile dupa adoptarea planului european de salvare pentru Irlanda. Obligatiunile italiene si-au gasit cu greu cumparatori, in ciuda perspectivelor unor randamente ridicate.

Crestere economica anemica

Ecartul dintre rata de imprumut pe zece ani pentru Italia si rata Germaniei, care serveste drept referinta in Zona Euro, a atins un nivel record. La aceste preturi, actorii economici din peninsula au greutati in a se refinanta pe piate. Or, daca avem in vedere datoria, care reprezinta aproximativ 120% din PIB (una din cele mai mari din lume) Italia are nevoie de surse de finantare, in conditiile in care veniturile fiscale nu sunt suficiente pentru acoperirea cheltuielilor.

"Nivelul datoriei nu este ingrijorator pe termen scurt", spune insa Francesco Saraceno, economist la OFCE (Centrul de cercetari economice al Sciences Po). "Ponderea este detinuta de investitorii italieni, iar guvernul a luat masuri pentru a limita deficitele".

Chiar daca ecartul dintre ratele de imprumut sunt mari in raport cu Germania, "acestea raman totusi reduse (4,5 - 5%) si nu ar trebui sa creasca in perioada imediat urmatoare". In plus, sistemul bancar italian, conservator si putin speculativ, a fost mai putin atins decat cel din alte state de criza financiara.

Pietele au in vedere in schimb situatia politica si slabiciunile structurale ale tarii. Fara a se confrunta cu aceleasi probleme imobiliare ca Grecia sau Irlanda, Italia sufera din cauza unei relansari economice fara vigoare. Potrivit OECD, "in Italia a inceput o relansare moderata, care se va intari usor in urmatorii doi ani". Principalele temeri ale organizatiei sunt legate de nivelul ridicat al somajului - 8,6% in octombrie, cel mai mare nivel din 2004, dar totusi sub media Zonei Euro - si de deficitele publice.

OECD recomanda pentru accelerarea cresterii "punerea in practica a unor masuri bugetare structurale" si "reforme la nivelul ofertei pentru a ameliora potentialul pe termen lung al economiei italiene".

Italia nu a intrat in mondializare

"Italia nu a intrat in mondializare", confirma Francesco Saraceno, care spune ca rata de investitii publice este infima iar industria este puternic concurata de tarile emergente.

Inainte de a intra in Zona Euro, Italia si-a protejat industria prin devalorizari competitive, un mecanism care a disparut insa in acelasi timp cu lira.

Instabilitatea politica, coruptia si aparatul birocratic contribuie si ele la accentuarea presiunilor asupra pietelor.

Criza politica

Italia se confrunta cu o criza politica majora, in centrul careia se afla confruntarea dintre premierul Silvio Berlusconi si presedintele Camerei Deputatilor, Gianfranco Fini, care ar putea antrena demiterea primului ministru in urma unui vot de incredere care se va da in data de 14 decembrie.

Incapacitatea guvernului de a gestiona criza gunoaielor din Napoli si explozia de furie a studentilor care au coborat marti in strada, la Roma, pentru a protesta impotriva masurilor de austeritate impuse invatamantului superior, stau marturie pentru indiferenta unei clase politice depasita de evenimente.

Inarmat cu optimism, Berlusconi a facut apel luni seara la "incredere" pentru a iesi din criza, dar Bruxellesul s-a dovedit mai pesimist, estimand un deficit de 3,5% din PIB in 2012. Comisarul european pentru afaceri economice, Olli Rehn, a declarat ca nu exclude necesitatea unor masuri suplimentare pentru ca Roma sa-si atinga obiectivele. Mana dreapta a lui Berlusconi, Gianni Letta, si-a exprimat marti "puternica preocupare" in fata "turbulentelor" din pietele financiare.

Plan de salvare sau nu, "viitorul economic al Italiei este ingrijorator", concluzioneaza Francesco Saraceno, care se asteapta la un declin pe termen lung al Italiei, generat de "o rata de crestere care a fost intotdeauna si urmeaza sa ramana usor inferioara celei din Zona Euro".