Angela Merkel, cancelarul german, a exclus luni seara două dintre ideile in favoarea combaterii crizei datoriilor, noteaza Financial Times in editia sa de marti. Nici varianta "largirii" fondului de salvare al UE, nici emiterea de euro-obligatiuni nu a fost pe placul cancelarului german. Economistii se intreaba in ce masura moneda unica va fi salvata intrucat in ultimele 12 luni, atacurile la adresa stabilitatii financiare a zonei euro au pus sub semnul intrebarii intregul esafodaj. In spatele tuturor acestor aparent banale stiri din media se duc razboaie secrete, se fac aliante, se nasc iluzii dar mai ales, se prabusesc economii.

Telefoane la ceas de seara intre cei mai puternici presedinti ai lumii, intalniri cu usile inchise, aliante secrete intre membrii UE si intorsaturi cu 180 de grade ale situatiilor, toate acestea fac parte din “filmul” nevazut al salvarii euro, scrie si “Liberation”.

  • Berlin, 18 februarie 2009. “Nu am realizat amploarea problemelor”, admite Jean Claude Juncker

La inceputul lunii februarie, la Iqualuit, undeva in nordul Canadei, reprezentantii tarilor din G7 se reunesc discret. Subiectul discutiilor e legat de criza, dar participantii nu par extrem de ingrijorati “Lucram la scenarii privind posibile falimente ale unor tari si imaginam solutii pentru situatiile in care aceste falimente ar deveni realitate. Ne mai punem de asemenea problema vitezei cu care, la o adica, am putea mobiliza consistente fonduri financiare pentru a interveni pe piata”, explica ministrul francez al Finantelor Christine Lagarde, secondata de Jean Claude Juncker, presedintele Eurogrupului si premier al Luxemburgului. Intalniri ale reprezentantilor celor mai puternice 7 state au mai fost si inainte, dar aceasta e mai discreta. “Ne-am intalnit ca intr-un mic club pentru a discuta intre noi despre ceea ce vom face. Discutiile se poarta cu o oarecare raceala, chiar aciditate”, mai marturiseste Lagarde. Inca de la inceputul anului, sefii Finantelor din cele mai importante state ale Uniunii se uita ingrijorati cum primele de risc ale unor tari depasec cotele de alarma. Vad, realizeaza ce inseamna asta, dar par paralizati. “Nu am realizat amploarea problemelor”, admite Juncker.

  • Octombrie 2009. Lagarde: Cand am vazut in ce fel prezinta masurile acestea, mi-am zis ca nu poate fi serios

Socialistii greci (PASOK) castiga alegerile din 4 octombrie si ii trimit in opozitie pe conservatori. George Papaconstantinou, un eminent economist, devine ministru al Finantelor si realizeaza dupa cateva zile ca situatia este mult mai grava decat isi imaginase. “Greaua mostenire” a vechiului regim opereaza si in Grecia, nu numai in Romania. “In fiecare zi descopeream ca se utilizasera alte si alte metode incorecte- ca sa fiu elegant- pentru a ascunde sub pres cheltuielile Guvernului. Am descoperit un intreg sistem toxic”, a marturisit ministrul.

Treburile se complica si dau peste cap planurile facute pana atunci. Cu o luna inainte de alegeri, ministrul francez al Finantelor, Christine Lagarde, statuse de vorba la o cina neoficiala cu fostul sef al Finantelor elene. “Pe coltul mesei la care cinam mi-a scris toate masurile pe care voia sa le ia: de la scumpirea tigarilor si pana la cresterea TVA, inghetarea salariilor samd. Cand am vazut in ce fel prezinta el masurile acestea extrem de dure, mi-am zis ca nu poate fi serios”, isi aminteste Lagarde.

  • Olli Rehn, sunat de greci in timp ce facea jogging: Ne trebuie banii. Suntem la limita falimentului

In Pennsylvania Avenue din Washington, la numarul 501, ministrii Finantelor din G7 se reunesc din nou. “Meniul” intalnirii :criza euro. Aperitivul il servisera toti, urma felul doi, destul de greu de digerat pentru stomacul subtire al economiilor europene. Desertul nu se stia daca va mai fi servit. “Timothy Geithner (secretarul de stat al SUA- n.m.DP) era extrem de ingrijorat cu privire la incapacitatea europenilor de a stopa criza”, povesteste Olli Rehn, comisarul pentru afaceri economice. Dupa indelungi tergiversari, cancelarul Germaniei accepta un plan de salvare al Greciei. Din pacate salvarea vine prea tarziu, pietele devenind ingrijorate cu privire la soarta economiei elene. A doua zi dupa acest anunt, in timp ce Olli Rehn facea jogging, ii suna telefonul. La celalalt capat era premierul elen Georgios Papandreu care ii cerea sprijin financiar. Cu o voce stinsa, premierul recunostea: Grecia era in pragul falimentului.

  • Mai 2010. Grecii primesc un ajutor de 110 miliarde. Planul de austeritate e acceptat cu mare dificultate

“La inceput, grecii au fost foarte reticenti in a accepta conditiile impuse de noi”, mai marturiseste Olli Rehn. Pentru Lagarde, problema era alta. “In ultimele 3 luni au existat trei revizuiri ale cifrelor oficial admise cu privire la deficitul bugetar. Asta nu facea decat sa decredibilizeze Grecia. Era ca si cum intr-un sicriu se ascundeau mai multe cadavre, unul sub altul. Nu mai pridideai cu ingropatul”, mai spune Lagarde.

O misiune de experti a FMI aterizeaza de urgenta la Atena. Negociaza in cateva zile un plan de austeritate. In cele din urma, ii conving pe greci ca nu se mai poate asa si ca trebuie stransa cureaua mai mult decat sunt dispusi ei sa o faca. E nevoie de economii suplimentare de 30 de miliarde in urmatorii doi ani. Grecii accepta cu greu, desi realizeaza ca alta cale nu au. A doua zi, Eurogrupul elibereaza 110 miliarde de euro. Toata lumea se declara fericita, criza pare in sfarsit infranta. Numai ca...

  • Ajutorul venise iar prea tarziu. Obama catre Sarkozy: Faceti ceva, suntem toti afectati!

La nici o saptamana de la anuntul privind cele 110 miliarde, pietele reactionau atat de rau incat teama de un colaps total era la cele mai inalte cote. In 7 mai, seara, e convocat de urgenta un consiliu extraordinar al sefilor de state si de guverne, la Bruxelles. Ideea reuniuniii e sa se gaseasca solutii pentru salvarea urmatorului stat care va fi “atacat”. In seara zilei de 9 mai, ministrii Finantelor se reunesc si ei in regim de urgenta. “Era intalnirea ultimei sanse. Toti realizam ca ceea ce facusem pana atunci a fost o rezolvare pe moment si ca e nevoie de un plan mult mai amplu, destinat oricarei alte tari care ar fi putut urma Greciei”, marturiseste unul dintre participanti.

Presedintele SUA, Barack Obama, ii suna pe Sarkozy si pe Merkel, cerandu-le sa faca ceva pentru a stopa criza, spunandu-le ca in pericol nu e numai UE, ci soarta economica a intregii lumi. Se discuta infiintarea Fondului European de Stabilitate Financiara.

  • Octombrie 2010. Scandalul degenereaza. Sarko catre Trichet: Poate va referiti la bancherii dumneavoastra, cand lansati acuzatii

Cina cu usile inchise din seara zilei de 28 octombrie la care au participat cei 27 de sefi de stat si de guverne nu aduce nici ea nimic bun. Situatiapietelor e tot mai tensionata. Jean Claude Trichet le spune sefilor de state din incapere: “Dumneavoastra nu realizati gravitatea situatiei”. Sarkozy sare primul la cearta. “Nu puteti reprosa sefilor de state ca nu au gestionat bine o criza produse de niste piete financiare inconstiente. Poate vreti sa va referiti la bancherii dumneavoastra, cand acuzati”, zice Sarko. Ceilalti participanti il aplauda. Trichet, fara sa scoata o vorba, continua sa manance. Putini stiau insa ca inca din septembrie, Franta si Germania negociasera in secret un mecanism de gestionare a crizei.

Sapte zile dupa cina sus amintita, apare problema Irlandei. Economia irlandeza e in pragul colapsului in 21 noiembrie 2010. Contagiunea ameninta de aceasta data Portugalia, Spania, Italia si nici chiar Franta nu e complet la adapost. BCE iese sa calmeze pietele joia trecuta si, pentru moment, reuseste. Incendiul este iar amanat. Pana cand insa, nu se stie.