Tradusa in termeni economici, aceasta traditie se manifesta pe planuri paralele. In primul rand, uriasa rezerva a Chinei a inceput sa fie pusa la lucru. Astfel, in ultimii doi ani China a acordat credite externe, in principal catre statele in curs de dezvoltare. Aparent e un lucru banal, dar daca vom aminti faptul ca volumul acestor credite este mai mare decat cel al Bancii Mondiale, intelegem pe deplin adevarata dimensiune a operatiunii. Creditele acordate cu larghete de chinezi nu reprezinta numai o masura de protectie in caz de crestere nepregatita a inflatiei ci si un mijloc de castigare a simpatiei si influentei politice. Un lucru pe care nu l-au inteles occidentalii e ca pentru chinezi banul nu inseamna mai nimic; marfa cu adevarat importanta pentru ei e mult mai abstracta si se numeste "puterea de influenta". Rezervele valutare sunt doar un element care este utilizat pentru a pune in aplicare ceea ce la ei se numeste "a momi tigrul sa iasa din munti". De fapt aici e esenta intregii interactiuni pe care o au cu SUA. La acest moment, SUA nu mai este importanta pentru ei decat intr-o mica masura (strict ca piata). Pe masura ce vor reusi scaderea puterii de influenta a SUA vor umbla si la ratele de schimb, numai ca mai e ceva pana atunci.
Si pentru ca a venit vorba de ratele de schimb, cei de la Financial Times au remarcat un lucru cat se poate de interesant: chinezii folosesc Hong Kong-ul ca laborator experimental pentru testarea politicilor monetare. In timp ce moneda oficiala este tot dolarul HK, magazinele primesc si yuani, iar, ca urmare a acestui fapt, este permisa o oarecare flotare libera a acestuia fata de HK dolar si, indirect, fata de celelalte valute.
Citeste restul materialului si comenteaza pe Trenduri economice.
