Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Pretul graului. Va creste sau nu? Cine dicteaza preturile?

de DP     Dan Popa's Weblog
Sâmbătă, 22 ianuarie 2011, 14:03 Economie | Finanţe & Bănci

Toata lumea vorbeste la tv de scumpiri iminente ale materiilor prime si in special la grau. O fi sau n-o fi, ca sa parafrazez un film celebru? Daca o fi, cu cat o fi iar daca n-o fi, cu cat n-o fi? Potrivit datelor oficiale, avem asa: producţia mondială de cereale va creşte cu 1,3% pe an în perioada 2011-2019, fata de o creştere anuală de 2,3% observată în deceniul precedent. Consumul global de cereale este de aşteptat să crească cu 1,4% pe an între 2011 şi 2019 pentru a ajunge la 2,564 milioane de tone, faţă de 1,8% pe an în deceniul precedent, scrie Dan Popa pe blogul lui.

Măsuri recent puse în aplicare în răspuns la creşterea preţurilor la produsele alimentare

În multe economii emergente guvernele au intervenit ca urmare a majorării preţurilor la alimente în anii

grau
Foto: Hotnews

2007/08. Măsurile luate cel mai frecvent  au constat in reducerea sau chiar suspendarea pe alocuri a taxelor vamale şi tarifelor la importurile de alimente (chiar dacă acest lucru a însemnat o serie de costuri fiscale), şi, ulterior, impunerea de bariere la exporturi. Alte actiuni au constat in stimularea producţiei interne, reglementarea preţurilor cu amănuntul, acordarea de subvenţii pentru produsele de baza sau transferuri directe de venituri de la buget. Masurile astea au fost de regula introduse pe termen scurt (de un an), fiid ridicate în a doua jumătate a anului 2008 şi 2009. In ce masura subventiile afecteaza competitivitatea , vedeti aici.

Pe plan mondial, preturile insa au continuat sa ameninte cu noi cresteri. Din ratiuni de seceta, speculatori nesimtiti si alte cauze care au ramas inca nu pe deplin elucidate. Din cauza asta, statele au luat noi masuri care sa inhibe “contagiunea” (vezi China la mijlocul lui 2009 sau India, care desi a ridicat unele restricţii cu privire la exportul de cereale şi leguminoase, dar a mentinut  interdicţia la exportul de orez, limitarea detenţiei stocurilor private s.a.)

Alte câteva ţări asiatice precum Indonezia şi Vietnam, au eliminat toate restricţiile pe termen scurt puse în aplicare pentru a limita exporturile, cu foarte mici exceptii. Rusia şi Ucraina au intarit măsurile de limitare a exporturilor de cereale (un director roman din panificatie imi povestea cum ucrainenii-baieti fini- i-au intors patru nave din port refuzand sa mai onoreze contractele, dar dorinţa Rusiei de a creşte gradul de independenta alimentara a condus guvernul rus la impunerea de restricţii suplimentare la importurile de carne şi la consolidareae sprijinului acordat agricultorilor în 2009 şi începutul anului 2010. Argentina şi-a retras unele dintre restricţiilor la export sale, cum ar fi limitarea plafonului la preţul de export pentru produse lactatele, ca şi impozitele reduse percepute la exporturile de cereale şi soia. Chile şi Africa de Sud sunt două dintre puţinele economii emergente care s-au concentrat pe măsuri exceptionale de sprijin in favoarea consumului direct, fără a aplica reguli in privinta controlului direct al preţurilor. În Brazilia, toate măsurile legate de tranzacţiile comerciale au fost ridicată în 2008, în timp ce transferurile directe în numerar la cei săraci ca şi împrumuturile acordate fermierilor au crescut în 2009. În multe ţări OECD, există mecanisme pentru a proteja agricultorii atunci când preţurile sunt prea mici: programele de creditare şi programe contraciclice de asistenţă (în Statele Unite) sau mecanismele de intervenţie (în Uniunea Europeană).

Volatilitatea va ramane ridicata

Ca tendinta a preturilor, discutam despre o volatilitate ridicata, alternand perioade de stagnare cu intervale de

importatori exportatori
Foto: Hotnews

cresteri abrupte. Volatilitatea rezultă din dependenţa de vreme de foarte multe ori si este agravată de reacţia slaba de “acomodare” (din cauza elasticitatii reduse a cererii in fata ofertei). Preţurile reacţionează uneori violent chiar si la socuri nesemnificative. Elasticitatea scăzută a aprovizionării poate fi compensată în parte prin cresterea stocurilor, rolul acestora devenind de prima importanta (a se vedea aici Deaton şi Laroque (1992), Balcombe (2008) şi Chavas şi Kim (2006).

Şocurile preturilor agricole pot fi transmise usor pe alte pieţe. Aceasta contagiune poate fi cauzata de modificări ale cererii, de exemplu, ca răspuns la o creştere sau la o recesiune economice. Mai pot veni din partea ofertei, în special în urma unei reduceri in furnizarea de materii prime, a disponibilitatii de produse de substituţie.

În cele din urmă, şocurile pot fi transmise prin intermediul variabilelor politicile macro, cum ar fi ratele de schimb şi condiţiile de comerţ. Balcombe (2008) constată că volatilitatea majoritatii alimentelor este legata strans de volatilitatea generală de alte mărfuri.
În pieţele cu grad de deschidere mai ridicat, volatilitatea preţurilor tinde să mai aproape de cele ale preţurilor de pe piaţa internaţională. În schimb, în ţările cu politici mai rigide (vezi India, China şi Japonia) volatilitatea preţurilor pe pieţele interne este mult mai redusa decât pe pieţele internaţionale.
Desigur, în ultimii douăzeci de ani, volatilitatea preţurilor istorice la grâu şi porumb a crescut, dar intinzand observatiile pe o perioadă mai lungă de timp, există puţine dovezi  par să reflecte existenţa unei astfel de tendinţe. De fapt, preţurile par să  fi fost mai puţin volatile în ultimii zece ani decât în anii 70 şi 80.
De unde ar putea veni volatilitatea în viitor?

Primul este relaţia de dependenţă dintre pieţele de energie şi cele de mărfuri. Având în vedere faptul că producţia agricolă depinde mai mult şi mai mult utilizării de materii prime energetice, preţurile la alimente produse alimentare tind să fie mai strâns legate de preţurile la petrol iar volatilitatea preţurilor din energie se poate “muta” in preturile alimentelor.

Mai sunt speculatorii, care manati de ingrijorarile legate de politicile unor tari, pariaza pe cresterea preturilor anumitor materii prime. Reducerea stocurile naţionale de seminte au creat condiţii favorabile pentru o mai mare volatilitate a preţurilor. Acest ultim punct este deosebit de important în ceea ce priveşte China, care a redus în mod semnificativ acest  stoc în ultimii 10 ani.

Pe lângă aceşti factori, există preocupări care fac ca evenimentele meteorologice extreme asociate cu

consumul de grau
Foto: Hotnews

schimbările climatice frecvente sa fie in creştere. Aceste variatii puternice induce o volatilitate a preţurilor mai mare în viitor.

Nu trebuie sa fii extreme de intelligent ca sa iti dai seama ca atunci cand preturile materiilor prime cresc, impactul difera de la tara la tara. Pentru orez de pilda, cresterea preturilor ii loveste cel mai dur pe thailandezi si pe americani (cei mai mari exportatori). De regula, statele se protejeaza prin aplicarea diverselor scheme de sprijin, impunerea de taxe la import sau interdictii la eport. Din pacate, unele studii au aratat ca tocmai aceste masuri amplifica cresterea preturilor.

Nota: In noiembrie 2009, peste 60% din preţurile a 860 mărfuri monitorizate de FAO pe piata interna au fost cu 25% mai mari decât erau in urma cu doi ani. Datele folosite au ca sursa FAO si OCDE. O parte din calcule imi apartin. Tot ca surse: Deaton, A. et Laroque, G. (1992), « On the Behaviour of Commodity Prices », Review of Economic Studies, Balcombe, K. (2009), The nature and determinants of Volatility in Agricultural Prices, Technical report, Report to the FAO, Chavas, J.-P. et K. Kim (2006), « An econometric analysis of the effects of market liberalization on price dynamics and price volatility », Empirical Economics

Comenteaza pe blogul lui Dan Popa



Citeste mai multe despre   










2115 vizualizari




ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică