Facem deseori comparatii intre Romania si tarile din vestul Europei in ce priveste salariile si timpul de lucru, concluzia invariabila fiind aceea ca noi muncim mai mult, dar castigam mai putin deca ei. Cat de corecta este insa aceasta comparatie in conditiile in care economia romaneasca se afla cu 50-60 de ani in urma tarilor dezvoltate?

In acest sens m-am gandit ca ar fi utila o analiza atat a evolutiei pe termen lung a numarului de ore lucrate anual de un angajat in tarile dezvoltate, cat si a valorii productiei pe ora de munca, pentru a vedea astfel unde se aflau economiile vestice cu 50-60 de ani in urma si ce progrese au facut in toata aceasta perioada de timp, scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.

Evolutia numarul de ore lucrate anual: 1955-2009

In 1955, in tarile dezvoltate, norma de lucru in industria prelucratoare se situa in jurul valorii de 2050-2150 ore pe an, Japonia conducand clasamentul cu peste 2.300 de ore anual, detalii in grafic. Daca luam in considerare 46 de saptamani de munca efectiva pe an (excludem concediul si sarbatorile) rezulta ca in vremea respectiva norma de lucru era de aproximativ 45 de ore pe saptamana.

In perioada 1955-2009 norma de lucru a scazut semnificativ in tarile vestice si mai putin semnificativ in SUA si Canada, insa aceasta scadere se datoreaza si ponderii tot mai mari a personalului cu contract de munca part-time. Spre exemplu, potrivit Eurostat, in Germania, un muncitor angajat full-time lucreaza efectiv 39 de ore pe saptamana, iar unul part-time doar 18 ore, media fiind de 36-37 de ore.

In Romania, in industrie se lucreaza in medie 41 de ore pe saptamana, ceea ce inseamna in jurul a 1.900 de ore pe an, insa media este trasa in sus de faptul ca ponderea angajatilor part-time este extrem de mica.

Valoarea productiei pe ora

Daca discutam despre valoarea adaugata pe ora de lucru in industria prelucratoare, in 2009, in Romania s-au lucrat 3,64 miliarde ore, in timp ce valoarea productiei a fost de 31,7 miliarde euro, de unde rezulta o productie orara in valoare de 8,7 euro. In acelasi an, valoarea productiei a fost de 41,9 euro in Germania, si de 38,1 euro in Franta.

In graficul alaturat se poate observa faptul ca, la acest capitol, Romania se afla acum unde se afla Germania in 1963, si Franta in 1967. Sa nu uitam insa ca sectorul industrial este unul dintre putinele care merg cat de cat bine in Romania.

In ce priveste modul de calcul, cifrele pentru Germania si Franta sunt exprimate in euro la valoarea din 2000 (pentru perioada 1950-2000), si in preturi curente pentru perioada 2001-2009. Sursa este BLS.

Nu am avut suficiente date pentru a calcula productia industriala a Romaniei din 2009 la preturile din 2000, astfel ca aceasta comparatie ne avantajeaza. In mod real, noi ne aflam acum la nivelul la care nemtii s-au aflat prin 1958-1960.

Cum stam cu PIB-ul

Exprimat in dolari la valoarea din 2005, PIB per capita in Romania, in 2009, a fost de $5.300. Pentru comparatie, in 1970 (nu am date mai vechi), PIB per capita era de $16.800 in Germania, $17.100 in Franta si $14.900 in Italia.

Avem deci nevoie de o triplare in termeni reali a PIB per capita pentru a ajunge acolo unde se aflau tarile vestice in 1970. De cat timp avem nevoie pentru a creste cu 200%? Intre 2000 si 2009 PIB-ul real a crescut cu 51%…

La final

Luand in considerare toate cifrele de mai sus rezulta ca Romania se afla acum la nivelul de dezvoltare pe care l-a avut RFG-ul la sfarsitul anilor 50/inceputul anilor 60, iar daca vrem sa reducem diferentele trebuie ori sa lucram mai mult, ori mai bine decat nemtii (ideal ar fi ambele). Altfel, decalajul de 50 de ani se va pastra, iar noi vom ajunge prin 2060-2070 (in cel mai bun caz) la nivelul de dezvoltare pe care il are Germania acum.

Scriam aici ca salariul mediu brut in Romania ar trebui sa fie de 700-800 euro daca tinem cont de productivitate si costul vietii, insa salariul mediu este de doar 500 euro pentru ca sectoarele performante (industria, o parte din servicii) sunt trase in jos de sectoarele neperformante (sectorul bugetar, agricultura), iar salariile nu pot varia foarte mult de la un sector la altul. Cu alte cuvinte, angajatorii din industrie nu vor plati un salariu mediu de 4.000 de lei (chiar daca pot) daca media nationala este de 1.500.

Prin urmare, salarii tot mai mari si un timp de lucru tot mai scurt sunt obiective care nu se pot obtine fara o dezvoltare economica sanatoasa. Nemtii aveau in anii `60 un salariu brut de 3-400 euro, insa au ajuns acum la peste 3.000 prin munca si politici de dezvoltare inteligente.

Sa nu ne amagim cu gandul ca in anii urmatori salariile vor creste oricum, iar durata saptamanala a timpului de lucru va scadea oricum din moment ce suntem parte a UE.

Nu poti ajunge sa castigi 2-3.000 de euro lunar, sa lucrezi 35 de ore saptamana si sa ai 6-7 saptamani de concediu pe an muncind asa cum se munceste acum in Romania, si facand politica asa cum se face acum politica in Romania.

Citeste si comenteaza pe Businessday.ro.