Speculatori vs consumatori. O poveste cu portocale

de Cristian Dogaru     http://cristiandogaru.blogspot.com/
Joi, 10 martie 2011, 9:00 Economie | Finanţe & Bănci

Pe masura ce preturile marfurilor cresc consumatorii isi reduc achizitiile in vreme ce speculatorii adauga altele noi (din acest motiv bursele se comporta diferit de piata Obor cand vanzatorii cer preturi mai mari). La un moment dat insa cele doua “paralele”-piata reala in contractare (a marfurilor tranzactionate) si cea virtuala in expansiune ( a hartiilor cu acoperire in marfurile fizice) -se intalnesc, moment in care acestea schimba doua vorbe in punctul de inflexiune dar si..sensul de deplasare (preturile incep sa scada iar consumatorii sa prinda curaj). Singura necunoscuta in acesta ecuatie este motivatia respectivei intalniri (schimbarea politicii monetare, a celei salariale, un nou val al crizei financiare sau pur si simplu bunul simt investitional).

Sa presupunem ca portocalele pe care le consumi zilnic sunt 3 lei/kg. Cum vei reactiona daca in supermarket gasesti brusc un pret de 5 lei/kg la raft? Poate vei cumpara totusi, poate vei renunta si vei iesi bombanind. Reganditi scenariul de mai sus in ipoteza in care in seara trecuta ati urmarit un reportaj la stiri despre cresterea fulminanta de preturi la portocale, estimari catastrofiste ale producatorilor si importatorilor care vad noi scumpiri, etc. Socul de a doua zi la raft este oarecum atenuat si noul pret este partial acceptat astfel incat exista persoane care vor cumpara in ciuda cresterilor nejustificate de pret. Daca mass media nu ar pregati psihologic populatia, poate ca valul de scumpiri s-ar clatina din start din cauza lipsei de sustinere a consumatorilor (vezi aici un filmulet in care Horia Mihaltan explica bine fenomenul).

Sa mai presupunem acum ca in locul celor care cumpara pentru consumul zilnic avem de-a face cu speculatori. Ce vor face acestia in prezenta unor preturi mai mari? Poate ca unii vor renunta sa intre in joc dar cei mai multi (cum o demonstreaza foarte bine fenomenul buriser) vor alege sa faca achizitii esalonate pentru a merge cu trendul. Daca pretul portocalelor incepe sa coboare se opresc si vand repede, daca merge mai departe in sus continua sa cumpere pana in punctul in care trendul da semne de inversare, moment in care vand intreaga cantitate unor saraci cu duhul veniti pe ultima suta de metri la festin. Ei bine, in acest moment in piata marfurilor avem ambele tabere. Preturile cresc astfel incat speculatorii isi piramideaza pozitiile; adaugand bani noi, in acelasi timp consumatorii isi reduc achizitiile, strangandu-se la punga. Numarul tranzactiilor in piata “fizica” scade, in timp ce schimburile de hartii avand ca suport marfurile reale creste. Unde va duce asta? Nu sunt decat doua posibilitati:

1.    Consumatorii accepta noile preturi si isi reevalueaza bugetele in sensul modificarii ponderii cheltuielilor (renunta la ceva pentru a-si permite mai multe alimente, combustibil, etc). Spatiul lor de manevra este insa redus, avand in vedere ultima bula a creditului la care am asistat pana in 2007. Multi nu prea mai au din ce taia dupa ce achita ratele la banca.
2.    Speculatorii incep sa marcheze profiturile si preturile coboara lent pe masura ce producatorii care au stocuri din ce in ce mai mari la preturi nevandabile preseaza pentru o reducere a preturilor realizand ca vor castiga mai bine din marje mai mici dar rulaje mai mari.

Fiecare dintre cele doua scenarii detine un element accelerator. In primul caz e vorba de o crestere generalizata a veniturilor care sa dea un nou imbold consumatorilor, in cel de al doilea caz e vorba de schimbarea politicii monetare (sau poate un nou val al crizei financiare), o crestere a dobanzilor echivaland cu retragerea banilor fierbinti din piata, speculatorii ramanand fara combustibilul oferit de Bancile Centrale. Din punctul meu de vedere, cresterea generala a veniturilor este greu daca nu imposibil de obtinut in economii de piata, unde proprietatea este privata (daca statul ar fi majoritar, s-ar rezolva repede prin decizii administrative de majorare a salariilor si pensiilor) si mai ales dupa ample programe de restructurare si concedieri care au avut deja loc. Ramane varianta majorarii dobanzilor, scenariu de care se pomeneste tot mai des in spatiul euro.

 Vom vedea atunci care este pretul real al metalelor industriale si a celor pretioase, a petrolului, etc, si nivelul rezultat din raportul cerere-oferta nedistorsionat de speculatori. Vom vedea tot atunci consistenta teoriilor “peak oil” (scoasa din palarie in momentul in care barilul atinge sau se apropie de maximele istorice), “se termina argintul”, “schimbarea obiceiurilor alimentare in China si India”, etc. Un fenomen asemanator s-a produs in 2008, cand falimentul Lehman Brothers a grabit marcarea profiturilor pe piata marfurilor (petrolul ajunsese in vara la 149 dolari/baril dar a coborat in decembrie la 33 dolari) iar teama de contraparte declansata relativ repede dupa (nimeni nu mai dorea sa faca tranzactii, de teama ca cealalta parte sa nu fie cumva insolventa) a generat o lichidare de pozitii precipitata, aproape la orice pret. Sigur, o crestere graduala a dobanzilor, in pasi de melc, nu seamana in nici un caz cu impactul Lehman, din acest motiv asteptati-va la o curba de scadere a preturilor mai lenta si mai blanda.

Citeste si alte articole ale lui Cristian Dogaru


Citeste mai multe despre   












Material sustinut de BCR

VIDEO Antreprenor StartUp Nation / Fondatorul Scolii de Bijuterie Contemporana: Eu nu vin la serviciu, eu vin in propriul meu atelier, in care imi exprim ideile. Ceea ce misca industria asta sunt ideile, nicidecum cifrele

David Sandu s-a ocupat de designul de bijuterii de cand era copil si a invatat pe cont propriu tot ceea ce stie. Assamblage - Scoala de Bijuterie Contemporana a aparut drept consecinta a acestei pasiuni. David face parte dintr-o industrie creativa emergenta, insa atat el, cat si cei care au trecut in ultimii 7 ani pe la bancurile de lucru ale scolii sale se vad adesea nevoiti sa spuna ca fac alte lucruri, pentru ca activitatea lor nu exista intr-un cadru legal.

2380 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    O aberatie capitalista (Joi, 10 martie 2011, 12:10)

    Tedu [anonim]

    Permisivitatea nelimitata a speculatiilor este o calitate negativa a capitalismului si nereglementata poate deveni "calcaiul lui Ahile" pentru economia globala.
    Speculatiile trebuie permise doar acelora care activeaza (produc sau vand) pe piata respectiva: producatorii pot alege sa produca stocuri mai mari decat necesarul sau sa reduca productia sub cerere, intermediarii pot alege sa aprovizioneze cu stocuri mai mari decat cererea sau sa ramana voit in lipsa de stoc. Greseala tuturor pietelor capitaliste este ca este permisa existenta speculatorilor care nu activeaza efectiv pe piata. Ei speculeaza doar dreptul de a vinde si cumpara, dar nu intra niciodata efectiv in proprietatea marfii. Ei umfla sau reduc artificial pretul (spun artificial pentru ca ei nu reprezinta niciodata o cerere sau o oferta reala, ci doar imaginata) bazandu-se pe efectul psihologic de turma al masei consumatorilor. Interzicerea lor (prin simpla interzicere a tranzactiilor care nu se transpun in transfer de proprietate real si complet asupra unor marfuri/ servicii) ar calma pietele si ar arata adevaratul nivel al cererii, care nu este nici pe departe cel speculativ. Activitatea economica s-ar baza iar pe realitate, pe raportul cerere reala/ oferta reala. Problema actuala a sistemului capitalist este ca speculatorii castiga sume uriase din care mituiesc tot cu sume uriase politicienii de oriunde, astfel incat acestia sa uite de interesul general si sa pastreze actuala situatie.


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Sâmbătă