“Sunt actiuni de dividend” auzi la coltul forumurilor bursiere despre SIF-uri. “Uite ca in ciuda crizei financiare SIF-urile n-au inchis robinetul dividendelor, chiar daca bancile nu le-au mai virat cota-parte din profituri”. Putini isi pun insa problema de unde vin banii distribuiti in acest an de SIF-uri. Sunt roadele unor participatii profitabile, efectul unor plasamente inteligente in timp de criza sau provin din lichidarea unor actiuni inregistrate la preturi mai mici in evidenta SIF, actiuni care nu vor mai oferi dividende in anii ce vin? SIF-urile se comporta practic asemanator Guvernului care se imprumuta pentru a plati salarii si pensii, imprumutul in cauza reducand averea generatiilor viitoare care vor trebui sa-l acopere din taxe si impozite majorate.
Pe fondul provizioanelor in crestere continua, bancile unde SIF-urile au participatii au renuntat sa mai distribuie dividende actionarilor (cu exceptia BRD, unde acestea sunt insa mult diminuate). In 2009 SIF-urile au trait relativ confortabil pe seama profitului spectaculos raportat de banci in 2008 (ba chiar si in 2010 pentru ca o parte din acel profit revenit SIF a fost trecuta la rezerve), an in care creditarea mergea inca din plin, castigul bancilor nu incepuse sa fie dramuit de provizioane iar externalizarile erau izolate .
Din 2009 insa bancile au inceput sa stranga cureaua (BCR e principala deziluzie pentru societatile de investitii care s-au trezit captive intr-o companie care nu pare sa se mai listeze curand si care nici dividende nu mai da), iar SIF-urile s-au vazut fara principala resursa pentru dividendele cuvenite actionarilor proprii. Nu imi amintesc de vreun plasament inspirat facut de SIF-uri in 2009, anul minimelor la BVB. Imi amintesc insa de achizitiile de actiuni Biofarm operate in principal de Oltenia prin 2008, cand multi isi imaginau ca bursa are doar o corectie de parcurs si nu un picaj in forta, asa cum imi amintesc de achizitiile de actiuni SIF facute de companiile detinute de acestea, in scopul sustinerii cotatiilor societatilor-mama, decizie care s-a dovedit mai tarziu absolut neinspirata.
Iar in lipsa unor speculatii reusite pe pietele financiare sau unor exituri spectaculoase din societati construite de “strategii” SIF, singura sursa pentru dividendele actionarilor ramane vinderea unor participatii la societatile listate din portofoliu. Vezi de pilda cazul Muntenia care da in acest an un dividend brut de 0,05 lei (mai mare decat cei 0,04 lei oferiti in 2009 si 2010) pe seama unor vanzari de actiuni…BRD. SIF-ul a renuntat doar in decembrie 2010 la aproximativ 1% din actiunile banciii (in urma cu un an avea 5,27%, cota sa reducandu-se in ultima luna a anului trecut la 4,2%). Motivatia vanzarii actiunilor BRD devine clara daca observam ca in noiembrie 2010, SIF4 realizase doar 35 milioane lei din profitul bugetat de 60 milioane).
BRD-ul, unde fiecare SIF avea la un moment dat o feliuta de aproximativ 5% este cea mai la indemana actiune lichida de pe care se poate iesi fara probleme la BVB. Nu contest oportunitatea acestui exit partial -bula creditarii nu se intoarce curand. Daca insa profitul generos rezultat din aceasta decizie (in contabilitatea SIF actiunile sunt prinse la valori minuscule avand in vedere ca SIF-urile sunt actionare cam de la infiintarea bancii) este distribuit mare parte sub forma de dividende actionarilor e ca si cum ai vinde din casa ca sa ai bani de cosnita. Este exemplul tipic de dividend care reduce valoarea companiei oferind satisfactie temporara actionarilor. Un administrator intelept ar redirectiona sumele provenite din exitul in cauza spre domenii cu potential (poate agricultura? Muntenia chiar are o anumita baza in domeniu) altfel cu timpul SIF-urile vor semana tot mai mult cu niste cochilii goale. Ar mai trebui mentionat “detaliul”actiunilor reziduale (cam 40% din total) la Muntenia, fapt care permite societatii sa pastreze in final o buna parte din fondul de dividende (cine isi ridica annual banii aferenti unei detineri de cateva actiuni), fapt ce explica cumva generozitatea politicii de dividend.
Riscurile renuntarii la dividende
Am subliniat modul pagubos de acordare a dividendelor prin vanzarea de active. Nu inseamna neaparat ca renuntarea la dividende din partea actionarilor-cealalta extrema-nu ar fi lipsita de riscuri. Un exemplu este Banca Transilvania care a ales sa isi capitalizeze an de an profitul acordand “actiuni gratuite”. In 2009, cand sectorul bancar avea mari probleme iar cotatiile cazusera din pod, multi au regretat probabil decizia de a-si mari numarul de actiuni in dauna incasarii de dividende ani la rand. Nu e bine nici sa vinzi din active pentru a da dividende cu orice pret dar nici sa renunti la dividende lasand la dispozitia administratorilor sume pe care nu le vor folosi intotdeauna cu cap (poate numai in situatia in care actionarul e si administrator situatia i-ar surande fara retinere). Acordarea an de an a 40-60% din profitul operational sub forma de dividende poate fi un procent bun pentru o societate care isi respecta actionarii incercand totodata sa creasca sanatos.
PS: Pentru Incepatorii la bursa, un ghid pentru primii pasi pe pietele de capital gasiti aici (autor Traian Stan)
Citeste si alte articole ale lui Cristian Dogaru
0
1
