Werner Daitz care din 1931 era in conducerea nationala a NSDAP si care a actionat ca un consultant pentru probleme de politica economica a scris intr-un memorandum la data de 31 mai 1940, "privind instituirea unui comisariat economic pentru marele spatiu european", ca pentru acest spatiu "este esential" o conducere germana. Printre publicatile acestui expert se numara si "Carta Europei" din 1943, "Colaborare germano-franceza si colaborare europeana" din 1943 etc. De o deosebita actualitate si continuitate sunt diferitele publicatii pe tema relatiei germano-franceze plecand de la similitudinile dintre Hitler si Napoleon, considerand politica Fuhrerului ca pe o continuare a politicii napoleoniene de unificare a unui continent.
In "Carta Europei" Daitz precizeaza ca Franta a lui Napoleon si Germania a lui Hitler sunt sortite la o politica europeana comuna. Germania trebuie sa duca impreuna cu Franta opera lui Napoleon pana la capat. (p.23) Acelasi expert german infinteaza in mai 1944 la Paris "Societatea pentru Cercetarea Stiintifica a Marelui Spatiu Economic" impreuna cu ministrul francez Bichelonne care a infintat institutul "Centre de l'Etudes economiques".
In ceea ce priveste politica Germaniei, Daitz recomanda, ca Germania trebuie sa fie precauta si sa nu spuna lucrurilor pe nume: "a se vorbi numai de Europa, deoarece conducerea germana vine de la sine datorita greutatii politice, economice, culturale, tehnice si amplasarea geografica a acesteia." Asemenea teluri politice au fost formulate si de fostul cancelar Theobald von Bethmann-Hollweg pentru reorganizarea Europei de dupa primul razboi mondial: A se infinta un bloc economic in Europa centrala care "sa dea impresia de egalitate intre statele membre, dar de fapt sa fie sub conducere germana." Astazi, dupa esecul acestor doua experimente de a realiza aceste ambitii pe cale militara, subordonarea economica si politica intereselor germane de capital unor parti mari ale Europei in cadrul institutional "umbrela" a UE este foarte avansata.
Prin UE interesele capitalului german detin un instrument puternic pentru a impune ravnitul "mare spatiu economic" si pentru a eroda suveranitatea tarilor europene de la periferie. O publicatie editata de Ministerul de Economie al Reichului se numea "Comunitatea Economica Europeana" (Europaische Wirtschafsgemeinschaft) iar Hermann Goring declara, in 1942, ca statele nationale ar urma sa dispara in urmatorii cincizeci de ani, fiind integrate in Reich.
- Parasute comunitare de salvare pentru a asigura profitul institutiilor financiare din centrul Europei
Bancile germane detin fata de Atena creante in valoare de 32 de miliarde de euro iar fata de Portugalia, Spania, Irlanda, Italia, creantele se ridica la 535 miliarde de euro. Firesc ca la summitul de primavara al (FMI) la data de 16 aprilie 2011 a fost considerat ca un esec al acestui angajament ar produce o "reactie in lant" si ca ar putea declansa un colaps pentru bancile germane (acelasi lucru este valabil si pentru Franta). Evident, sunt amenintate acut profiturile tarilor din centrul Europei. Deoarece nu aceia doresc sa plateasca, care timp de multi ani au exploatat tarile de la periferia Europei printr-un amestec toxic de export de capital si marfuri, banii trebuie sa vine de undeva: Acesti bani vin din tarile de la periferia Europei pe urma dictatului "restructurarii" al UE si FMI, prin impozite, prin reducerea cheltuielilor publice si prin insaracirea unei paturi mari ale populatiei, precum si prin distrugerea economiei in ansamblu, sufocata de austeritatea nemiloasa.
- Refuzul de euro-bonduri nu da dovada de o atitudine europeana
Din cele mai sus mentionate, putem afirma ca Germania doreste un euro care sa-i faciliteze exporturile in UE la cursuri fixe, fara a intampina fluctuatii monetare, fara a se mai izbi de tari care isi depreciaza moneda pentru a-si spori competitivitatea si care o pazeste de inflatia pe care o genereaza la periferie prin doparea cu credite. Totodata ar fi mai mult decat firesc ca Germania sa fie de acord cu introducerea de euro-bonduri, asigurand o singura rata de dobanda pentru toate obligatiunile tarilor membre a zonei euro, deoarece este tara cu cel mai mare folos de pe urma eurosistemului.
Refuzul Germaniei de a introduce euro-bonduri este un gest de neloialitatea fata de o Europa unita si inca o dovada ca euro nu este o uniune monetara veritabila ci o pacaleala de cursuri fixe careia s-a dat un nume comun. Recomandarea lui Werner Daitz este valabila si pentru zona euro: a vorbi despre devotament european in contextul politicii monetare, insa a nu o practica este mai oportun decat a fi in rand cu celelalte state.
Radu Golban este politolog şi jurist, master in studii europene avansate, doctor în ştiinţe economice si locuieste in Elvetia
Din pacate nu se prea poate; nicio tara nu ar face asa ceva si, la urma-urmei, nici macar in avantajul Europei nu ar fi o egalizare prin tragerea Germaniei inapoi.
Invatati, invatati, invatati,
nu mai votati Iliescu si PSD
osul la munca, nu cu mana intinsa la stat
nu va uitati la OTV nu pentru ca va uitati la Antena 3, ci pentru ca sunteti prea obositi de munca
nu mai injurati Romania cu fiecare ocazie
intelegeti ca intai vine munca si productivitatea si apoi plata
fiti patrioti muncind bine si atunci cand sunteti nepaziti sau nesupravegheati
daca vecinul are o capra mai grasa incercati si voi sa o ingrasati pe-a voastra, nu i-o omorati pe-a lui
si rezultatele se vor vedea incetul cu incetul.
Din nefericire
Inteleg ca exista doua scenarii:
- tarile astea mici si cu probleme se tin "bat" si nu renunta la suveranitate. Cartoful fierbinte ramane la Franta si Germania. Bancile mari din Franta si Germania cad, antrenand un nou val de criza.
- Germania si Franta isi impun punctul de vedere, statele mici isi pierd suveranitatea. Insa, cum zice articolul, ne putem trezi cu un nou Napoleon sau Hitler conducator al intregului continent. Practic UE va fi un incubator de viitori dictatori.
Pe ce scenariu sa mergem atunci? Istoria ne spune ca inevitabil politicienii imping riscul in viitor. Asa ca nu vom avea o criza bancara profunda acum, insa ne putem trezi cu un dictator european in 15-20 de ani.
In concluzie- evident ca vor fi eurobonduri, evident ca statele mici isi vor pierde din suveranitate, evident ca vom alege scenariul 2 de mai sus. Cu riscurile de rigoare.
Uitandu-ma cum arata acum teritoriile fostului imperiu Habsburgic (integrate acum in state nationale), indraznesc sa spun ca al patrulea Reich nu e o idee rea.
Eu personal decat sa fiu calcat in picioare de rusi si condus de manelisti inculti, prefer oricand nemtii.
Nu sunt de contestat nici radacinile populatiei transilvanene de origine germana, dar per total, imperiul habsburgic a avut o influenta benefica asupra Transilvaniei, la fel cum a avut si imperiul roman asupra Daciei.
Gandeste-te, China, India, Brazilia chiar si Rusia, sunt piete imense, care vor Mertzane si multa tehnologie pentru industrie. Germania are de munca pentru cel putin 100 de ani de aici incolo.
Sa va explic cum e la mine-n sat, un satuc mic, cu vreo 20 si ceva de familii.
Cea mai bogata e familia lui Hans - au cel mai mult pamant, sunt si ei multi si mai sunt si harnici si indemanatici, desi plicticosi si aroganti; fierarul e din neamul lor, la fel si potcovarul si alti cativa meseriasi. Cam tot ce s-a facut prin sat, de la fantani la drumuri, scoala si altele, s-a facut din munca si banii catorva familii - de-alde Hans in primul rand, pe urma Francois si alti cativa vecini de-ai lor.
Juan si neamurile lui au si ei pamant destul si nu-s putini; dar, la fel ca si Pedro si Kostas, nu prea au chef de munca - pamanturile lor sunt frumoase, cu iesire la apa si mult soare, parca te cheama la petrecere si leneveala - ci mai mult de joc si voie buna, sunt cei mai veseli pe la nunti si baluri, canta frumos si danseaza minunat.
Acu', la noi in sat e un fel de cooperativa care, pana nu demult, a mers bine. E drept ca Hans si Francois au profitat cel mai mult de ea, dar, deh, tot ei au si dat cel mai mult. Fara cooperativa asta n-ar fi avut Kostas si altii ca el drum de piatra pana-n poarta casei nici intr-o mie de ani.
De la o vreme insa, s-a cam stricat caruta. Tot necazul vine de la niste datorii. De imprumutat bani - de la banci, sau de la oameni de prin alte sate - au imprumutat toti; si Hans, si Francois, si John, si Pedro, si Juan, si Kostas... ba chiar si noi, de-alde Ion.
Numai ca unii, ca Hans si Francois si Jan au imprumutat cu cap - si-au mai cumparat masinarii, vite, si-au mai construit cate-un sopru si grajduri, si-au luat unelte noi in ateliere, au mai sapat puturi si tot asa.
Altii, ca noi, am imprumutat cam fara rost, dar macar nu prea mult...
Sa-l fi vazut cel putin pe Kostas ce petreceri minunate dadea, cate trei zile si trei nopti la rand si, cum i se termina ouzo, cum dadea fuga la pravalie si lua pe datorie, ca, deh, nu putea lasa cheful sa se stinga...
Iar lumea le dadea si imprumuturi si pe datorie, ca-i stiau din sat bun, cu oameni avuti si gospodari, si se gandeau toti ca, la o adica, o sa le sara in ajutor vecinii mai chivernisiti...
Asa ca datori suntem cam toti, dar daca Hans si Francois si alti cativa au de unde da inapoi, ca le sunt bataturile pline, la Kostas si Juan si Pedro cam fluiera vantul...
Iar ce spuneti dvs., d-le Golban, in cuvintele frumos mestesugite de mai sus, vine cam asa:
1) Hans si Francois si toti aia mai bogati (intamplator, cam toti stau in mahalaua de la miazanoapte) sa garanteze toate datoriile, ale tuturor familiilor din sat, cu averile lor, asta in vreme ce...
2)...toti sa avem voie sa ne imprumutam in continuare, ca si pana acum, fiecare familie dupa cum si cat ii duce capul.
Io cre'ca n-aveti mari sanse sa fiti ales primar la mine-n sat...
apreciez efortul dv. de a formula o parabola tendentioasa pe acest subiect. As fi prins ideia si cu o replica mai scurta; eu nu ma impotrivesc harniciei, dibaciei si altor calitati indiscutabile ale lui Hans si (partial) Francois. Insa redistribuirea aebvrii sa fie la ei acasa si nu pe spinarea unui intreg continent. F. List recomanda deja de la 1848 ca "Hans" sa caute fericire de la marea nordului la marea neagra. Dezindustrializarea sistemantica a tarii de azi este pe masura aceleia propuse de Göring in "Vierjahresplan" si de cei care au pus la cale asasinarea lui Eminescu. Deja de la sfarsitul secolului al XIX-lea erau micile progrese industrial un motiv de conflict. Avem de ales, daca vrem sa fim slugi ori un popor demn, care lupta pentru o cauza dreapta. Iar cine ne penetreaza piata sa faca bine sa si plateasca. "Don't buy cotton" a functionat in India si ar functiona si astazi in Europa.
PS. Grecia de peste 70 de ani nu are un BIP positiv iar cei 2% care ii aduce la BIPul european sunt de neglijat. Mai bine ar fi fost lasati in durerea lor, sa se intoarca la Drahma ca asa e cel mai bine pentru toti !
in curs este apanajul celor cu scoala multa,minte in
cap si sete de putere.Restul isi explica lumea conform
structurii satului a la "mine`n sat"ca mai mult n-a vazut.
Altii incearca sa se aranjeze "cu manele nu,cu aia
nu,mai bine sluga la cei tari s.a.m.d..Si uite asa ciinii latra si
caravana trece.Vara trece,toamna vine si greierele
n-are nici un bob salvat.Sa mai cinte i-a pierit pofta
si furnica s-a gindit sa intre in asociatia Eurobondsilor,daca s-asa are surplus.Poate are
noroc si greierele.Este riscul amindorora o-m
trai si o-m vedea.