Demolarea imobilului a inceput la sfarsitul saptamanii trecute. Marti seara, cladirea era deja rasa de pe fata pamantului. Potrivit panoului de santier, Autorizatia de demolare a fost emisa de Primaria Capitalei pe 25 august 2011. Beneficiarii Autorizatiei de demolare sunt Alexandru Neagu si Ilie Potecaru.
In urma unei solicitari facute de catre HotNews.ro, Primaria Capitalei a declarat ca "in urma verificarilor efectuate de catre reprezentantii Directiei Control din cadrul Directiei Generale de Politie Locala si Control General, la imobilul din str.Selari nr.14, sector 3, s-a constatat ca se executa lucrari de construire in baza Autorizatiei de Construire nr. 539/1015522/25.08.2011, emisa de Primaria Municipiului Bucuresti, prin care s-a aprobat demolarea constructiei existente, reconstructie, restaurare si conservare imobil cu functiune mixta, rezultand o cladire cu regim de inaltime S+P+2E+3E".
Adrian Craciunescu, arhitectul care a facut studiul istoric pentru demolarea cladirii a declarat pentru HotNews.ro ca a dorit pastrarea fadei cladirii vechi, insa aceasta nu a putut fi pastrata din motive tehnice.
"Eu am facut studiul istoric pentru aceasta cladire. Corpul de la strada al casei - parterul si primul etaj - a fost facut intre anii 1840-1870. Etajul al doilea a fost facut la sfarsitul secolului XIX. Din constructia veche insa nu a mai ramas decat fatada de la etajul I. Parterul a fost modificat. Prin studiul istoric am cerut pastrarea fatadei si a pivnitelor de la subsol. Din expertiza tehnica facuta de proiectanti a reiesit ca fatada cladirii nu putea fi pastrata. Vor fi pastrate doar pivnitele, iar fatada demolata va fi refacuta. Cladirea noua va avea aceeasi inaltime ca si imobilul demolat", spune Adrian Craciunescu.
Florin Balteanu, reprezentantul Observatorului Urban al Uniunii Arhitectilor din Romania, sustine ca potrivit regulamentului de construire din Centrul Istoric, imobilul ar fi trebuit conservat si pus in valoare:
"Potrivit PUZ Centrul Istoric, regimul de interventie reglementat este restrictiv (intr-o scara care arata astfel: permisiv-atenuat-elastic-restrictiv-sever-drastic). Acestui regim ii corespunde tipul de interventie: "conservare, restaurare si punere in valoare", spune acesta.
Nicusor Dan, presedintele Asociatiei Salvati Bucurestiul, a declarat ca va face plangere penala. "Exista doua variante, fiecare dintre ele constituind caz penal. Fie primarul Municipiului Bucuresti a eliberat autorizatia de desfiintare cu incalcarea prevederilor PUZ Zona Centru Istoric a Municipiului Bucuresti, caz in care Primarul General si arhitectul-sef au comis o infractiune. Fie proprietarul a demolat fara autorizatie de desfiintare, caz in care proprietarul si demolatorul au comis o infractiune. Asociatia Salvati Bucurestiul va face o plangere penala si in acest caz".
Pentru a preveni situatiile in care imobile cu valoare de patrimoniu sunt demolate ilegal, fara a se putea face nimic, Asociatia Salvati Bucurestiul a solicitat repetat Ministerului Dezvoltarii si Primariei Capitalei reglementarea constructiilor si demolarilor din Bucuresti prin:
- instituirea unui numar unic de telefon pentru constructiile / demolarile fara panou de santier
- instituirea unui "Monitor Oficial" al autorizatiilor de construire / desfiintare, pentru posibilitatea de verificare rapida a existentei unei autorizatii
- interzicerea demolarilor pe timp de noapte.
Institutiile nu au luat insa nici o masura in acest sens.
Da, exista o gramada de cladiri frumoase care trebuie salvate, dar daca ONG-urile - in avantul lor muncitoresc - vor face atata zgomot pentru orice bolovan care are singurul merit ca e vechi, vor avea surpriza ca nu va mai reactiona nimeni atunci cand va fi vorba de o cladire intr-adevar valoroasa.
In primul rand mi se pare ca solutia adoptata prezerva esentialul ce mai putea fi salvat din cladire: elementele originale adica pivnitele si fatada.
Pe de alta parte, cat de fezabil tehnic este, si cat ar costa, sa consolideze o astfel de cladire?
Problema este insa lipsa de transparenta. Aceste lucruri nu se dezbat suficient, nu sunt suficient de publice, ca sa fie intelese si acceptate de public si de ONGuri.
In concluzie... pierderea nu pare a fi asa de mare pe cat pare.