Dupa jumatate de ora petrecuta in metrou ajung pe soseaua care duce in Pipera. In jur - zeci de constructii, zeci de macarale si sute de muncitori. Incerc sa identific un santier mai activ, unul care ar urma sa ma tina la munca toata vara. Pana sa ma dezmeticesc sunt luat in primire direct de pe strada de un “peste de santier”. “Cauti de munca, nu-i asa?”, ma intreaba nea Petrica. Ma duce spre santier. Pe panou sunt expuse pozele a doua constructii din fier si beton. Una dintre cladiri va fi destinata birourilor, cealalta - un bloc cu apartamente de lux.
Din strada, santierul pare un furnicar: flex-uri, ciocane, betoniere, o macara care tocmai urca un geam imens la ultimul etaj. Dupa cateva ore aveam sa aflu ca, in realitate, santierul e un fel de loc unde se predau cursuri de frecat menta si pierdut vremea.
Cat de greu poate fi sa te angajezi pe un santier?
![]() |
| Pe santier lucreaza 400 de muncitori Foto: Hotnews |
![]() |
Nea Petrica pleaca si ramane ca eu sa il asptept pe Marius “Painea-Lui-Dumnezeu” sa ma angajeze. Despre Marius aflu de la tanti Maria, femeia de serviciu de pe santier, ca este un om bun. Mereu spune despre el ca este “Painea Lui Dumnezeu”.
Dupa o jumatate de ora vine Marius. “Vrei sa muncesti? Iti dau 1050 de lei pe luna, pentru prima luna. Apoi salariul mai creste. Poate dupa 2, 3 luni iti facem si carte de munca”. Batem palma si sunt angajat. Vorba-vine angajat, pentru ca nu semnez nici un contract nu mi se cere nici un act de identitate. Ma gandesc ca as putea fi un criminal in serie si nimeni de pe santier nu ar sti asta. Accept sa lucrez, desi cu 1050 de lei abia mi-as plati chiria si ceva din cheltuielile lunare.
Primesc insa o pereche de bocanci infecti, pe care daca i-as plasa in metrou sau intr-un autobuz as fi inchis pentru atac cu bomba chimica. Tanti Maria insista sa imbrac si o salopeta. In mormanul de haine mizere gasesc o pereche de pantaloni cat de cat curati si o camasa albastra, tipica pentru un muncitor de santier.
Imi iau casca si primesc indicatiile lui Marius. Voi munci alaturi de nea Ion. (Pe santier, porecla tine loc de nume, toti au o porecla). El se ocupa de izolatiile interioare, de structurile de rezistenta, de curatenie; este sef de echipa, face de toate. Ca toti ceilalti, de altfel.
Prima regula a santierului: "Incetisor, ca altfel transpiri"
Nea Ion este muncitorul model pentru santierele din Bucuresti. Oltean sadea, are replica pentru oricine si orice, rezolva totul din vorbe. El ma pune in tema cu ritmul de munca. “Nu ne grabim, ca dupa aia iese prost si trebuie sa o luam de la capat. Mai incet, ca altfel transpiri, asta-i regula de baza”, spune nea Ion.
Daca ma gandesc bine, are si el dreptate. Pe fiecare zi de munca primesc 40 de lei, adica 4 lei pe ora. Imi aduc aminte ca un amic imi spunea ca in Spania castiga si 50 de lei pe ora in constructii. Dar muncea non-stop.
Sfios, incerc sa ii insinuez lui nea Ion tema crizei imobiliare, tema care a devenit deja obsedanta. “Nu mai e asa de mult de munca. De-aia mergem mai usor. Ca la toamna nu se stie daca mai am unde sa vin”, spune nea Ion. El spune ca si salariile au scazut putin. Tot de la nea Ion aflu ca anul trecut o zi de munca pe santier era platita cu minim 50 de lei.
Multi dintre prietenii lui nea Ion care au muncit pe santier vara trecuta au plecat in Spania sau in Italia. Asa a ajuns el sef de echipa, desi nu are nici o calificare. Ca el sint multi: au ramas sa lucreze pe santier multi batrani si barbati care se indreapta spre pensie.
Ma uit in jur pe santierul din Pipera si nu vad decat batrani si barbati peste 45 de ani. Plus cativa copii carora abia le-au mijit tuleiele. Nu prea vezi acei musculosi tipici de santier. Ba din contra.
La etajul doi al cladirii de birouri la care am fost angajat, un batranel de 70 de ani taraie dupa el o lopata. Asta a facut toata ziua. Langa el - un grup de pustani, dintre care cel mai in varsta are 16 ani. Ulterior aflu ca nici unul nu are contract de munca. Unii dintre ei nu au nici acte de identitate.
A doua regula: “Important e sa treaca timpul”
Trec orele si vine pauza de pranz. Toata lumea arunca ciocanele si se indreapta spre baraci. Aici, pe mese improvizate, inconjurati de mirosul putred al bocancilor, constructorii de conjunctura mananca fiecare ce si-a pus de acasa. Angajatorul nu ne ofera nimic altceva decat apa de la robinet.
![]() |
| Siesta pe santier Foto: Hotnews |
![]() |
Ma trezesc bantuind santierul alaturi de Bogdan, un copil de 16 ani, blond si cu pistrui. Un fel de Pistruiatu' contemporan. A venit pe santier ca sa nu mai ceara bani de acasa, dar se plictiseste aici. El imi explica si de ce santierul e in amortire.
“Nu mai e de munca, toti o iau mai usor ca nu se stie daca mai e vreun alt santier unde sa plece dupa ce se termina munca aici. E mare plictiseala. Vinerea trecuta am stat toata ziua in subsol si am dormit ca nu aveam ce sa fac”, imi povesteste Bogdan.
Il intreb cum de a fost angajat avand in vedere ca e minor. Imi spune ca nu e singurul. “Mai sunt. Cred ca e unu' care are vreo 14 ani”, imi spune el. Intre timp, eu ma gandesc cat de curiosi ar fi inspectorii de la ITM sa afle pe ce santier sunt.
Reiau munca alturi nea Vasile. Poate oricand sa predea la nivel universitar frecatul mentei si trasul de timp. La prima vedere seamana extrem de mult cu Anthony Quinn in rolul lui Zorba Grecul. E tacut, pare misterios. Dar are o mare calitate, stie sa para ocupat.
Petrec ultima parte a zilei cu el. In cele patru ore am izolat cinci corpuri metalice. In mod normal, am fi terminat in mai putin de o ora, avand in vedere ca nu aveam altceva de facut decat sa lipim niste banda izolatoare.
“Eu lucrez de cinci ani la astea. Avem vreme, trebuie sa treaca timpu'. Sa treaca ziua si sa vina banu', asta e cel mai important”, spune nea' Vasile. In pauzele in care fumam tigara dupa tigara vorbesc cu el despre santiere, apartamente si despre criza imobiliara. “Criza pe dracu, nu vezi ca peste tot se construieste? O sa se construiasca in continuare, zeci de ani de zile. Gata, hai sa-i dam banda (adica sa reluam munca)”, spune nea Vasile.
In episodul de maine veti putea citi despre cine construieste si ce calitate au constructiile ridicate in Romania.
Nota: Am ales sa ma angajez ca muncitor pe santier pentru a observa cum se vede criza imobiliara la nivelul zero. Santierele sunt strict legate de piata imobiliara. Pe santier, orice schimbare a pietei este resimtita in salariile muncitorilor si in ritmul de munca.





































si vorbesc de cei care lucreaza in birouri...
si mai precizez ca nu prea au temperatura ca la noi..cu indicele de confort termic iesit din scala...
Eu stau intr-un bloc facut in '80 care nu are nici un unghi drept intre placi. Intre perete si planseu sunt bagate ziare...e frumos.
mai scoti din valoarea renovarii, ///
Eu stau intr-un bloc facut in '80 care nu are nici un unghi drept intre placi. Intre perete si planseu sunt bagate ziare...e frumos. "
""""""""""""""""""""
In 1970,desi indeplineam toate conditiile legale de multa vreme si sotul meu lucra intr-o intreprindere cu posibilitati multiple, dupa eforturi sustinute am primit repartitie pentru un apartament nou. Fac aceasta introducere fiindca sunt manipulati care vin in jurul meu spunind : »bine mai era, ne da statul case… »si asta este alta poveste. Dupa 3 luni o suprafata de aproximativ 1,3 m2 din plafonul camerei numita sufragerie a cazut linga copilul in virsta de 2-3 ani ;parchetul l-am inlocuit fiindca era deplorabil cum si tot ce tinea de instalatia sanitara plus faiantare si finisari. Cum era numai cu 2 camere ,indeplinind conditiile impuse, am luat un altul in aceleasi conditii cu primul.Tot in perioada de garantie dupa ce am investit in el pentru a-l face locuibil 60%din valoarea lui, a cazut plafonul in camera copilului fiindca placa de baza avea o denivelare de 15 cm si a fost acoperita cu mortar din care se « economisise » cimentul.
In urma analizelor de laborator avea doar usoare urme de ciment. Au fost facute astfel de analize fiindca a reusit sa ia foc si sa arda tot ce era in el iar noi aveam ambele salarii pe inca 2 ani investite acolo plus munca de pina atunci si tot ce primisem de la familiile noastre. Dupa alti ani, ne-am mutat in aceleasi conditii in altul tot nou .Astuia nu i-a mai cazut tencuiala fiindca nici nu prea avea...VOI CONTINUA
Este insalubru si mucegaieste tot, pina si lucrurile in sifonier .Festrele erau prevazute cu foraibere nefuntionabile si cum nea « cutarascu» care primea salariu din sacul « cu fund « al Romaniei era inventiv, a pus un cui indoit la fiecare fereastra sa inlocuiasca functiile foraibarelor. Cada era perforata desi era noua. Instalatia sanitara deplorabila si nefunctionala .Apartamentul a fost inundat cu fecale si a trebuit sa facem instalatie separata care a costat unul din salariile mari din Romania pe multe luni. Era prevazut prin lege :ECONOMISIREA ENERGIEI ELECTRICE, asa ca, s-au « straduit » toti de la arhitecti la inginerii de santier si bucataria , unde este imperios necesar lumina, in loc de fereastra avea un ochi de geam care conducea implicit la consumarea permanenta de energie electrica. Uscatoria , o batjocura, fara gura de scurgere Am investit iarasi contravaloarea apartamentului nou si el este tot insalubru .Mai exista o lege a nemaipomenitilor pcristi.A, ai vrut apartament mai bun si ai investit in el? Sa-ti fie de bine daca pleci din el .Daca vrea cel care primeste repartitie pentru acest apartament sa-ti restituie ceva din suma investita ,bine, daca nu ramine cu banii tai. Si de fiecare data toti care au preluat apartamentele noastre nu ne-au restituit sumele investite . Altele nu prea cunosteau dar acest DREPT toti l-au cunoscut fara sa recunoasca ca datoreaza.Le-a convenit si-au ris in barba. Cit despre munca celor de pe santier ?Incepeau lucrari de zugravit la « n « apartamente luau arvuna si restul tipic pcrist . Apoi au adus MAPAMONDUL sa asiste la scenariile din oficine ,ca Romania a ajuns pe culmi dusa de « tovarasi »si bine mai era…. Muncea unul si cara in sparte 20, salariile erau un fel de ajutor de somaj al « hidrei imperialiste » intreaga activitate din respect si egalitate pentru romani era structurata bine : export si intern.In rest :NO COMMENT.
este adevarat ca nu erau cele mai bune finisaje, dar ce spui tu este de domeniul povestilor de adormit copii (si mintile unora)...
sau se faceau repartitii dupa IQ?
ps: diferenta este ca la mine nu preau au cum sa frece menta :))
Fiinda sunt proshti de bubuie
Nashpa treaba!
Shpaga peste tot. De la Colonei la curve.
Traiasca Romania, ca morcovu in pamant
Tare, nene!
A generaliza si a categorisi activitatea unei echipe de necalificati ca un exemplu universal valabil pentru activitatea de pe santierele din Romania este o dovada de infantilism. Iar cei care accepta aceasta sunt dupa parerea mea persoane superficiale si care n-au avut timp niciodata sa priveasca mai atent ce se intampla intr-un santier.
Se uita ca industria constructiilor a avut si are o pondere majora in dezvoltarea economica. Nimeni nu a comentat faptul ca marea majoritate a investitiilor sunt private. Numai cine nu stie ce inseamna un contract si mai ales ce poate sa insemne pentru antreprenorul lucrarii intarzierile sau plata pentru nemunca poate face comentarii de acest gen.
Fac parte din cei care sunt mandri si care fac cu pasiune si placere meseria de inginer constructor de 25 de ani. Poate cei ce fac afirmatiile ca structurile de rezistenta sunt prost facute nu stiu ca responsabiliii lucrarilor raspund in primul rand in fata propriei constiinte si apoi si in fata legii pe viata de ceea ce au facut.
Lasati va rog comentariile tehnice pe seama celor avizati.
Faceti in continuare anchete sociale in care veti descoperi ca un muncitor roman calificat angajat in Spania sau in Italia castiga tot cat si in Romania.Ca acolo are conditii de viata mult mai grele. Ca - din pacate - munceste de doua ori cat un localnic pentru jumatate din banii acestuia. Dar nu se intoarce de acolo de rusine. Desigur ca exista si povesti romantice cu un succes obtinut intr-un timp record. Dar va asigur ca acestea , in cazul i care sunt reale, sunt in primul rand cazuri ce se pot numara pe degete.
Iar un exemplu a ceea ce se intampla si care este tendinta pe plan European, este faptul ca in Romania au inceput sa apara muncitori din tarile comunitare.