Erau obisnuiti cu un stil de viata diferit. Ca toti proprietarii de diverse tipuri de proprietati, acestia au fost rasfatati la maxim, fiind alintati de o armata de agenti imobiliari, care ii implorau sa colaboreze. Daca exista doua piete care s-au prabusit cu adevarat in 2009, acestea au fost cea de inchirieri rezidentiale si cea a contractelor de leasing de birouri. Dar sa ramanem astazi la piata rezidentiala.

O mult asteptata revigorare care nu a mai sosit

Nu dau vina pe ei. Ei sunt probabil singurii care nu au avut vreun motiv sa devina seriosi, privind cum in jurul lor atatia oameni s-au imbogatit fiind total neseriosi. Daca unei persoane ale carei proprietati valoreaza cateva milioane de euro nu ii pasa sa invete despre business si imobiliare, de ce ar trebui sa le pese lor?

In cele din urma, ei nu au vrut decat sa inchirieze un apartament (sau mai multe) si sa colecteze o chirie care cu siguranta le imbunatatea stilul de viata. Majoritatea au indurat mult prea mult pentru ca in final sa obtina aceasta proprietate sau sa o pasteze in vremurile dificile ale anilor ’90. Au urmat trendul, cerand mai mult pe o piata unde atat de multi erau dispusi sa plateasca mai mult.

La inceput li s-a spus ca nu e nici o problema. Apoi au auzit ca problemele se vor rezolva inainte de alegerile parlamentare din 2008. Imediat dupa, ei au fost siguri ca noua guvernare le va aduce inapoi valorile cu care se obisnuisera. Pastele a fost urmatorul moment al mult asteptatei revigorari, “daca nu, pana in vara cu siguranta”.

“Pana in vara” a devenit “dupa ce trece vara”. “In timpul alegerilor prezidentiale” a fost urmatorul pariu, urmat de cel pentru “dupa alegerile prezidentiale”. 2009 s-a incheiat cu preturi in constant declin. Uneori mai incet, alteori in ritm mai alert, dar intotdeauna dureros pentru proprietari. A inceput cu 2 - 3% pe luna ajungand repede la 5 - 10%. La sfarsitul anului diferenta era undeva intre 40 si 70%, depinzand de localizare si de caracteristicile proprietatii.

Deci, ce s-a intamplat cand trucurile din trecut nu au mai functionat?

Schimb de roluri… “stapanii au devenit sclavi” si invers…

Exista milioane de povesti despre comportamentul inadecvat al proprietarilor fata de chiriasi, dar exista suficiente plangeri si de cealalta parte de asemenea. In cei 6 ani ai mei in Romania am stat in chirie in 4 locuri. Chiar daca am fost norocos si am fost tratat bine, tind sa cred ca aceasta e doar o parte a realitatii. Cand majoritatea oamenilor au realizat ca vechiul apartament pe care l-au primit de la bunicul ar putea sa le imbunatateasca standardul de viata, au profitat de aceasta oportunitate.

Unii dintre ei intr-un mod sanatos, altii tratandu-si nepotrivit chiriasii, oferind mai nimic (daca a fost posibil). Au refuzat sa faca legatura dintre pret si calitatea serviciilor oferite. Multi dintre ei au devenit extrem de aroganti si s-au simtit importanti incercand sa il umileasca pe cel care dorea sa ia apartamentul in chirie, CLIENTUL lor, roman sau strain.

Dar asta se intampla inainte de criza (sau de revenirea la realitate). Asa ca imaginati-va surprinderea acestor oameni care erau obisnuiti sa se simta “stapani”, tratand oamenii ca si “sclavi”, cand au incetat sa mai primeasca telefoane de la agenti sau direct de la clienti. La inceput au continuat sa ceara mult. Dar in 2009, dupa Pasti, nu numai ca au redus preturile, dar au fost si socati sa ii vada pe chiriasi radicand tonul vocii, cerand sa stabileasca propriile reguli, versiunea lor de tranzactie.

Unii agenti au cerut chiar comisioane! Dupa octombrie, schimbarea a fost completa, asa ca aproape fiecare chirias a putut gasi oferte bune si maniere politicoase. Daca proprietarul era nesimtit, chiriasul pur si simplu pleca.

Oh, unde sunt aceste vremuri de glorie? Cand oamenii iti spuneau “daca nu imi accepti termenii in urmatoarele 30 de minute, voi da apartamentul altcuiva” si cand reveneai cu un telefon dupa 15 minute sa confirmi ca… te predai, il puteai asculta pe proprietar zicandu-ti “Am inchiriat altcuiva. Ar trebui sa fii mai prompt data viitoare”…

E mai bine sa reduci chiria decat sa il lasi nelocuit?

Daca vedeti ca Megan Fox nu se intalneste cu vreun barbat pentru cativa ani, ea fiind vazuta intodeauna “singura, pastrandu-se departe de orice fel de distractie”, nu ati considera ca e ceva ciudat? In cele din urma, nu ati crede ca trebuie sa aiba vreo problema, pentru ca o femeie care arata ca ea sa fie singura de atat de multa vreme? Aceasta presupunere are puncte comune si cu inchirierea de locuinte.

Majoritatea proprietarilor au facut cativa pasi inapoi pentru a satisface noile asteptari ale chiriasilor. Ceilalti inca asteapta ca miracolul sa aiba loc, economia sa infloreasca din nou si totul sa revina la standardele din “2008”. Intre timp, vor trebui sa plateasca impozitul pe locuinta, costurile utilitatilor si multe alte cheltuieli marunte, ceea ce le va reaminti ca o proprietate inchiriata pe mai putini bani e intotdeauna mai buna decat una inchiriata din cand in cand cu venit mai ridicat (pe hartie).

Petrecerea a luat sfarsit – Chiriile vor reflecta potentialul financiar al chiriasilor

Acum, in vremuri de criza, oamenii vor realiza ca ar trebui in sfarsit sa inceapa sa ceara chirii in conformitate cu potentialul financiar al chiriasilor. Primii care au descoperit aceasta teorie fundamentala de business si-au umplut buzunarele cu chiria pe 10-12 luni. Era redusa fata de trecut, dar constanta, cu posibilitati sa fie extinsa si in 2010. “Visatorii” (in special cei multi care aveau proprietati ce se adresau numai expatilor bogati, o rasa pe cale de extinctie) au petrecut mai mult timp facand curatenie la locul gol si aratandu-l vizitatorilor, decat in negocieri cu chiriasi seriosi.

Petrecerea a luat sfarsit. Din nefericire? Din fericire? Nu stiu. Ce stiu este ca DJ-ul si-a luat echipamentul si a plecat. Cei ce vor continua sa danseze fara muzica in curand vor fi priviti ciudat.

Articolul a fost publicat pe blogul sau de Ilias Papageorgiadis, unul dintre jucatorii din piata imobiliara romaneasca.

Pentru mai multe postari: realinromania-blog.com