​18 ianuarie: 7000 de site-uri, printre care editia in engleza a Wikipedia si Reddit, blocheaza accesul utilizatorilor la continutul lor pentru a protesta impotriva proiectului de lege american SOPA (Stop Online Piracy Act). 19 ianuarie: site-ul MegaUpload, fondat de un antreprenor care si-a schimbat numele in Dotcom, este inchis prin ordin judiciar, la cererea autoritatilor americane. 20 ianuarie: in urma protestelor, initiatorii legii SOPA amana dezbaterile legislative pana cand o formula noua a legii va fi gasita. In zilele urmatoare, grupul de hackeri Anonymous reactioneaza dur, prin atacuri asupra serverelor FBI si a principalelor case de discuri. Bine ati venit in transeele razboiului global pentru internet, editia 2012.

Membri ai grupului Anonymous in timpul unui protestFoto: Vincent Diamante

Cauzele conflictului

La fel ca la sfarsitul anilor ’90, cand pirateria online incepea sa devina un fenomen cu adevarat global si scapat de sub control, conflictul dintre autoritati si organizatiile pentru protectia drepturilor utilizatorilor se poarta pe acelasi camp de batalie: problema respectarii copyright-ului. Daca in runda precedenta autoritatile nu au reusit sa implementeze decat legi care afectau materiale individuale, caz in care raspunderea era exclusiv a utilizatorilor, in etapa actuala, guvernul american incearca sa adopte o legislatie care ar permite combaterea pirateriei la un nivel mult mai mare, dar cu posibile repercusiuni grave asupra libertatii de exprimare. Intra in scena SOPA si PIPA.

SOPA - Stop Online Privacy Act, este un proiect de lege care prevede masuri drastice impotriva site-urilor care ofera continut piratat. Propus de un grup de congresmani americani, atat democrati cat si republicani, noul act da, teoretic, puteri suplimentare Departamentului american pentru Justitie in lupta impotriva pirateriei online. Conform propunerii legislative, site-urile care ofera continut piratat pot fi blocate la nivel DNS, iar companiile care ofera publicitate pentru aceste site-uri pot fi obligate sa opreasca furnizarea de reclame, pentru a bloca un canal de profit pentru posesori.

Motoarele de cautare ar urma sa elimine orice referinta la site-urile in cauza, iar procesatorii de plati ar avea interdictie de a lucra cu paginile ce ofera continut protejat de drepturile de autor. Mai mult, providerii de internet ar putea primi dreptul de a monitoriza traficul tuturor utilizatorilor, o prevedere ce a ridicat extrem de multe obiectii din partea organizatiilor ce lupta pentru drepturile utilizatorilor.

Sa luam un exemplu: daca site-ul www.continutpiratat.com ar fi reclamat autoritatilor, acestea ar avea dreptul sa blocheze conversia adresei continutpiratat.com in adresa corespunzatoare IP, limitand astfel orice fel de trafic spre pagina. Atunci cand o adresa este scrisa intr-un browser internet, ea este convertita intr-un set de 4 numere ce compun o adresa interpretabila la nivelul serverelor. Astfel, daca in mod normal continutpiratat.com se traduce in 89.10.10.10, dupa blocare, browserul nu ar mai putea ajunge la pagina pe teritoriul SUA, iar navigatorul internet ar returna o eroare care spune ca pagina nu a fost gasita.

Pentru motoarele de cautare, mai ales pentru Google, aceasta limitare a reprezentat una dintre cele mai mari probleme ale SOPA, deoarece conversia adreselor este unul dintre elementele de baza in functionarea internetului.

Principalii sustinatori ai legii sunt casele de discuri si studiourile de productie de la Hollywood si organizatiile care se ocupa cu protejarea drepturilor de proprietate intelectuala. Principalii opozanti includ companii si organizatii precum Google, Yahoo, Facebook, eBay, Twitter, Human Rights Watch, Public Knowledge, Free Press si Electronic Frontier Foundation.

Conform opozantilor, SOPA ar oferi puteri extrem de mari corporatiilor din domeniul media si ar putea duce la abuzuri grave. Practic, daca legea ar fi votata si ar intra in vigoare, in scurt timp ar aparea o “lista neagra” de site-uri ce nu pot fi accesate, in stilul sistemelor de filtrare a continutului din tari cu regimuri autoritare, precum China. Noul sistem de filtrare nu ar urma sa aiba motivatii politice, ci comerciale. In plus, filtrarea continutului la nivelul providerilor de internet ar incalca dreptul la intimitate al utilizatorilor si ar limita grav libertatea de exprimare, garantata prin Constitutia americana.

Impactul asupra site-urilor care intretin comunitati online axate pe creare si distributie de media ar fi extrem: portaluri precum YouTube, Flickr sau Vimeo ar fi lovite foarte de puternic de SOPA. Astfel, din cauza unui singur videoclip postat fara licenta pe YouTube, detinatorul drepturilor ar putea cere blocarea accesului si a tuturor platilor catre Google, detinatorul portalului video.

Pe de alta parte, sustinatorii legii spun ca aceasta ar urma sa fie aplicata cu discernamant si cu respect fata de drepturile utilizatorilor de internet, iar situatiile prezentate de opozanti sunt cazuri extreme, care nu au sanse de a deveni realitate.

Cea de-a doua lege controversata, PIPA (Preventing Real Online Threats to Economic Creativity and Theft of Intellectual Property Act - Act pentru prevenirea amenintarilor online reale la adresa creativitatii economice si a furtrului de porprietate intelectuala, n.r.) se diferentiaza de SOPA in principal prin forul legislativ in care a fost propusa (senat vs. camera reprezentantilor pentru PIPA, respectiv SOPA) si prin prevederile ceva mai blande. Legea face referinta la “site-urile internet care au ca principal obiect de activitate distributia de continut protejat de copyright fara licenta”.

Nici una dintre cele doua legi nu are sustinerea majoritatii membrilor camerelor legislativului american, iar SOPA a fost chiar retrasa temporar pe data de 20 ianuarie, pentru a ajunge la o formula imbunatatita. PIPA urmeaza sa fie supusa votului pe data de 24 ianuarie.

Cazul MegaUpload

In una dintre cele mai rasunatoare povesti de pe internet din ultimii ani, site-ul MegaUpload a fost inchis in urma cu cateva zile la cererea autoritatilor americane. Inchiderea site-ului este, pentru ambele tabere, un exemplu perfect a dificultatilor si a ambiguitatii situatiei site-urilor care gazduiesc fisiere online.

Sa incepem cu indeputul. MegaUpload, un serviciu gratuit de gazduire de fisiere online, a fost lansat in anul 2005 de catre omul de afaceri Kim Dotcom, nascut Kim Schmitz. Dotcom si-a inceput cariera de antreprenor online in anii ’90, cand a profitat de cresterile exponentiale din timpul balonului .com pentru a se imbogati, pe cai nu intotdeauna legale. In 1998, el a fost condamanat la doi ani de inchisoare cu suspendare pentru tainuire de bunuri furate si utilizare de carduri de credit false. Dupa prabusirea pietei online din 2001, Dotcom a fost acuzat de speculatii ilegale cu actiuni ale mai multor companii online si cu deturnare de fonduri. In 2002, a fost arestat la Bangkok si condamant in Germania la un an si opt luni cu suspendare pentru tranzactiile ilegale cu actiuni si la inca doi ani cu suspendare pentru deturnare de fonduri. Dotcom si-a recunoscut vinovatia in ambele cazuri.

In 2005, MegaUpload a fost infiintat in Hong Kong, pe un principiu foarte simplu: orice fisier putea fi stocat temporar pe serverele companiei, iar durata de gazduire varia in functie de populariatatea fisierului. Un fisier descarcat foarte rar era sters repede, iar fisierele care starneau interesul multor utilizatori erau pastrate pe termen lung. Site-ul castiga bani din publicitate, dar si prin plata unui abonament de utilizatorii care doreau servicii mai avansate de gazduire.

Conform acuzatiilor aduse lui Dotcom, site-ul ajunsese in 2011 la o cifra de 50 de milioane de utilizatori zilnici, iar in topul celor mai vizitate site-uri de pe intreg internetul ocupa locul 13. Din totalul traficului inregistrat la nivel global pe internet, MegaUpload putea sa reprezinte chiar si 4% in momentele de maxima activitate. In scurt timp, MegaUpload a devenit unul dintre centrele pirateriei online, iar din acuzatiile formulate de autoritatile americane, acest lucru s-a intamplat cu incuviintarea proprietarilor.

Pe 9 decembrie 2011, MegaUpload a lansat pe YouTube un clip de promovare in care artisti precum Kanye West, Alicia Keys, Snoop Dogg sau will.i.am isi aratau sprijinul pentru companie. Clipul a fost sters de catre Universal Media Group, aparent prin acces direct la sistemul de management al continutului YouTube, care permite stergerea de continut fara o aprobare prealabila a Google, compania care detine YouTube.

Pe langa stergerea acestui clip, UMG a operat si stergerea unui episod al emisiunii Tech News Today, pentru simplul fapt ca acesta prezenta controversa legata de clipul lansat de MegaUpload. MegaUpload si UMG sunt in litigiu in acest moment in legatura cu situatia creata, iar Google a facut o declaratie publica prin care a specificat ca drepturile UMG se extind doar asupra continutului pentru care detine proprietate intelectuala. MegaUpload detinea integral drepturile asupra clipului postat, iar mai multi dintre artistii care apar in el au contracte semnate cu UMG.

Povestea MegaUpload incepe sa se apropie de sfarsit pe 19 ianuarie 2012, cand Departamentul de Justie american inchide site-ul, iar proprietarii sunt pusi sub acuzare pentru mai multe delicte legate de incalcarea dreptului la proprietate intelectuala. Autoritatile din Hong Kong blocheaza a doua zi active in valoare de peste 300 de milioane de dolari detinute de MegaUpload, iar autoritatile australiene il aresteaza pe Kim Dotcom si perchezitioneaza casa acestuia.

Profiturile afacerii MegaUpload au fost enorme. Raidul de la resedinta estimata la mai multe milioane de dolari a lui Dotcom a dus la confiscarea mai multor bunuri de valoare, printre care si o colectie impresionanta de masini de lux.

Dotcom a cerut eliberarea pe cautiune, dar cererea sa a fost respinsa. Procesul este in prezent in desfasurare.

Deci, sa recapitulam: un site de gazuire de fisiere este folosit in mod fatis pentru piraterie, cu profituri fabuloase iar un grup media global abuzeaza de pozitia sa pentru a sterge clipuri de pe un site tert. MegaUpload este exemplul perfect al ambiguitatii morale generate de pirateria online.

Comunitatea online reactioneaza

Daca pana in prezent retalierile comunitatii online se limitau la atacuri limitate ca dimensiuni impotriva autoritatilor si a conglomeratelor media, de aceasta data razbunarea a fost de mult mai mare amploare. Grupul de hackeri Anonymous, unul dintre cele mai cunoscute de pe internet, a pornit un atac sustinut impotriva site-urilor FBI, RIAA (Recording Industry Association of America), MPAA (Motion Picture Association of America) si ale mai multor case de discuri. Organizatia a revendicat atacurile, numindu-le “cele mai mari din istoria internetului”.

Pe fondul scandalului MegaUpload si a legilor SOPA/PIPA, Internetul a devenit din nou un camp de batalie intre aparatorii legitimi ai dreptului la proprietate intelectuala si aparatorii la fel de legitimi ai drepturilor utilizatorilor. Batalia este in desfasurare in continuare, cu ambele parti sustinute din directii diferite, dar de forte comparabile ca putere. Ramane de vazut ce se va intampla, dar intr-o lume in care stabilitatea guvernelor poate fi zdruncinata de dezvaluiri tip WikiLeaks si averi fabuloase pot fi facute prin furt informatic, solutia de mijloc nu pare sa fie foarte clara la orizont.