"Scrieti, baieti, numai scrieti!"
Stiti bancul acela cu romanii la cazan? Morala e ca romanii nu trebuie paziti pentru a nu se organiza in scopuri marete, ei sunt capabili sa ramana mereu invrajbiti si dezorganizati.
Intr-un fel il inteleg pe cel care mi-a tras o cheie lunga si sanatoasa pe masina. Era parcata corect, era proaspat spalata, stralucea si, mai ales, nu era a lui. A facut un pic de dreptate personala si a mers mai departe. Cred ca ii inteleg si pe cei care au spart-o, pe cei care mi-au furat laptopurile din firma sau banii din buzunar. Poate sunt niste amarati, poate asta e singurul mod de a trai invatat, poate mureau de foame sau nu mai aveau bani de droguri. Ma frustreaza extrem faptele lor, pentru ca am pierdut de pe urma lor, dar intr-un fel, pot sa inteleg si sa explic acest tip de comportament.
Ce nu pot intelege, insa, este faptul ca mentalitatea ramane aceeasi, chiar si atunci cand oamenii evolueaza dramatic si activeaza intr-un domeniu mult mai solicitant intelectual: IT/Online. Stiu ca e exagerata comparatia, dar rautatea si ura se manifesta la fel de intens.
Consider ca mediul online romanesc e incarcat de ura si rautate. De ce? Din cauza neputintei si lipsei de intelegere. Cele doua merg mana in mana, neputinta fiind sursa primara, iar lipsa de intelegere catalizatorul.
Lipsa de intelegere isi are radacinile in lipsa de expunere la ceva mai bun, in faptul ca inca suntem foarte saraci si aproape de foamea primordiala si in increderea orbeasca in faptul ca stim mai bine. Tin sa subliniez faptul ca cea mai mare capcana (in care riscam sa cadem toti) este de a ne considera mai intai stiutori, mai apoi a-multe-situtori, iar, in final, a-tot-stiutori, ca manifestare a faptului ca nu stim si nu ne dam seama ca nu stim.
Neputinta este lipsa capacitatii de a face ceva relevant in domeniul in care activezi. Ce inseamna relevant? Capabil sa-ti aduca multumirea si recunoasterea pe care o cauti de la familie, prieteni, tara, univers samd.
Orice proiect online are o multime de nevoi:
* una sau mai multe idei, baza pe care acesta este creat
* o suma de tehnologii esentiale pentru indeplinirea sa
* o echipa competenta de programatori
* design, prezentare, expunere, promovare
* utilizatori, feedback, promovare samd.
* bani, mereu mai multi bani pentru a cumpara resursele necesare
Cei care pornesc astfel de proiecte vin dintr-un anumit mediu si stiu sa planifice si sa execute bine doar o parte, cel mult doua, din lucrurile necesare proiectului: idei/viziune, design/interfata, prezentare/promovare, tehnologie/programare sau finantare/bani. Culmea e ca, oricat ai fi de priceput, poti face bine cel mult jumatate din lucrurile de care ai nevoie. E imposibil sa fii programator genial, om de PR genial, finantist genial si designer genial. Exista cazuri, vezi Paul Graham, de genii polivalente, dar nici macar acestia nu reunesc toate calitatile si abilitatile necesare.
Asadar, un proiect online de succes se bazeaza pe colaborare. Extrapoland, un mediu online de succes se bazeaza pe colaborari. Acesta este punctul critic, unde lucrurile o iau razna in proiectele online romanesti si in mediul online romanesc.
In loc sa colaboram, ne subminam reciproc:
- Oamenii care fac prezentarea, expunerea, promovarea (direct sau indirect) sunt mereu sictiriti de orice proiect ce nu le apartine sau nu le este cunoscut direct. Bloggerii ar putea fi speranta in asemenea situatii, dar experienta ne arata ca ei dau tonul si adancesc aceasta manifestare.
- Oamenii care fac design si imagine nu inteleg uzabilitate si nu reusesc sa discute cu programatorii.
- Oamenii care fac programare sunt rari si scumpi si nu reusesc sa se inteleaga cu cei care fac partea de design.
- Oamenii care au idei cred ca doar ele conteaza si uita ca viziunea fara executie e halucinatie.
- Oamenii care au bani nu investesc in toata amestecatura asta, fie pentru ca nu inteleg, fie pentru ca nu vad potentialul unei industrii mici cu iz de camp de lupta.
Citeste continuarea si comenteaza pe blogul lui Dragos Manac.
