Ministerul Sanatatii a organizat joi o dezbatere publica pe tema cardului national de sanatate care ar urma sa fie introdus anul viitor. Proiectul ar urma sa demareze dupa aprobarea unei Ordonante de Urgenta in acest sens. Juristul Bogdan Manolea remaca insa pe blogul sau ca desi acest document se afla momentan in consultare publica, Imprimeria Nationala a lansat deja in Sistemul Electronic de Achizitii Publice (SEAP) o licitatie prin care isi cauta un furnizor de semiconductori de tip cip cu contact pentru smart carduri pentru cardurile de sanatate.

Dupa insemnarea de data trecuta, am zis sa merg si la dezbaterea publica organizata de MS. Iata ce cred:

1. Proiectul

Partea buna e ca am mai inteles parti din proiect: Deci cardul este facut nu pentru beneficiul asiguratilor (care oricum au acces la toate serviciile medicale), ci pentru supravegherea si identificarea medicilor de familie care triseaza sistemul. Adica am gasit criminalii pentru care sistemul de sanatate nu merge: medicii de familie, care fac consultatii fara sa fie pacientii acolo si astfel impovareaza bugetul sarac.

Solutia propusa: un contact smart card pe care obligatoriu il au toti cetatenii si pe care este o semnatura digitala. In momentul in care mergi la medicul de familie, vei fi obligat sa-ti pui cardul (probabil intr-un device) la fel ca si medicul de familie, si deci astfel sistemul informatic va sti sigur ca tu ai fost acolo. Astfel Casa de Asigurari nu mai este inselata si are mai multi bani. Astfel, estimeaza ei, vor reduce numai din servicii medicale si numai in primul an 400 de milioane de euro.

2. Critica

Problema lipsei banilor in sistemul de asigurari este reala si este corecta. Doar ca solutia este utopica. In primul rind nu cred ca problema este la medicii de familie. (parere subiectiva, n-am cum s-o demonstrez ca nu-s in sistem).

Apoi sistemul cu cardul obligatoriu pleaca de la 2 prezumtii false IMHO:

- una ca toata lumea o sa aiba card (lucru profund contestat in intalnirea de astazi in special de cei cu convingeri religioase si de cei care considera ca dreptul la optiune trebuie sa fie respectat.)

- al doilea ca persoana va purta tot timpul cardul cu ea (ca sa isi indeplineasca functia de informare in cazul unui accident) ca si (mai ales) in momentul in care vine la doctorul de familie.

Daca prima se poate impune prin lege, la a doua n-ai ce sa faci. Este la mintea cocosului ca eu imi pot lasa cardul la medicul meu de familie si el poate sa ponteze de cite ori doreste. Deci n-am rezolvat nimic. Daca cardul nu este obligatoriu, criteriul 2 e si mai usor de driblat.

In plus, a crea un sistem de carduri obligatorii cu date personale sensible pe dispozitive electronice este o solutie care ridica probleme uriase de costuri, viata privata si securitate (deja prezentate) pentru a rezolva potential o problema care nu asa trebuie rezolvata.

3. Licitatia cu bucluc

Toata problema de mai sus ar fi doar o divergenta de opinii in dezbatere, daca nu cumva - inainte sa se dea noul OUG - am descoperi ca Imprimeria Nationala deja a lansat pe e-licitatie.ro anuntul de participare numarul 110528/03.11.2010 (sistemul de la elicitatie nu permite link intern, gasiti o copie a paginii mai jos) prin care isi cauta un furnizor de semiconductori de tip cip cu contact pentru smart carduri pentru cardurile de sanatate.

Pret: 28 milioane EUR + TVA

Bucati: 20 milioane

Asta ne spune 2 chestii:

1. Ca decizia este teoretic luata, iar consultarile astea sunt praf in ochi cita vreme anuntul de licitatie este postat inaintea proiectului de OUG pe site.

2. Ca pretul nu va fi 2 euro, cita vreme doar circuitul integrat costa mai mult. Oricum pretul intregului sistem informatic nu a putut fi estimat la intalnire si nici sursele de finantare.

4. Licitatie cu dedicatie ?

Scriam acum citeva luni in articolul Informatizarea: panaceul secolului XXI?

Ba mai mult, sistemul de licitatii electronice poate fi folosit in continuare si doar 'baietii destepti' sa cistige. Caietele de sarcini sint facute pentru ca doar o anume firma sa poate raspunda la criteriile dorite. De obicei, cea care 'a ajutat' autoritatea contractanta sa intocmeasca acel caiet de sarcini. Si unde poate fi mai usor acest lucru decit in Tehnologia Informatiei?

Licitatia asta pare a fi din aceasta categorie. Asta daca ne uitam la contestatia facuta de o firma concurenta (o gasiti tot pe e-licitatie.ro) care scrie negru pe alb:

a) Cerinta nr. 2 si 7 din specificatia tehnica, respectiv platforma Java encodata in memoria ROM a chipului in confirmitate cu IAS-ECC1.0.1 care indica o anumita specificatie tehnica franceza si un standard francez care nu poate fi accesat public si favorizeaza din start anumiti furnizori, maxim 3 firme, toate franceze impiedicind accesul altor furnizori.

(...)

c) Cerinta nr. 4 din specificatia tehnica: livrare in pachete PCM1.1; aceasta este proprietatea NXP si inseamna din nou o trimitere la un anumit furnizor de cipuri(...)

Evident, ca aceasta sunt doar niste erori umane si nimanui nu i-ar trece prin cap sa spuna ca acest contract pare a fi destinat unei anumite firme.

In fond, ce ne doare pe noi? Nu-i asa ca-i amuzanta Romania stimati cititori?

Comenteaza pe blogul lui Bogdan Manolea.