Un comentariu la ultima insemnare imi indica ceea ce pare a fi o chemare in judecata a unei persoane care sa fie obligata sa-si inchida blogul , pentru ca alta persoana este nemultumita de ce s-a scris acolo, scrie Bogdan Manolea pe blogul sau.
Desi n-am habar cine sunt personajele cu pricina, cererea de “a suspenda” un site este o ineptie. Este la fel cum ai cere inchierea unui post de televiziune pentru o emisiune defaimatoare sau un ziar pentru un articol calomnios. Daca aceste din urma lucruri par deja de domeniul absurdului, in ceea ce priveste inchiderea unui site/blog, se pare ca unii “juristi?!?” inca nu au inteles ca aceasta ar fi imposibil dpdv al libertatii de exprimare asa cum este precizata in Constitutie, Tratatele internationale in domeniul drepturilor omului sau practicii CEDO (vezi de ex. Cazul Demirel si Ateş vs. Turkey).
Din fericire judecatorii romani deja inteleg similitudinea si vor respinge pretentiile inepte care nu par sa intelega relevanta libertatii de exprimare intr-un stat democratic.
Astfel intr-un caz care m-a implicat chiar pe mine la insistentele unui spamer nesimtit, unde ambele instante care au judecat cazul au crezut de cuviinta (pe linga respingerea cererii) sa se pronunte si asupra aspectului legat de prostia cererii de “suspendare” a unui site:
Decizia judecatoriei
“Oricum, pretinsul prejudiciu suferit de către reclamanta nu poate fi reparat prin suspendarea activităţii site-ului paratului, aceasta măsura putând fi dispusa numai in circumstanţe excepţionale, fiind una de o gravitate excepţionala, care nu se justifica in speta, fata de circumstantele cauzei si temeiul de drept indicat. “
Decizia Tribunalului
“Chiar dacă s-ar admite„existenţa unui prejudiciu suferit de reclamantă, tribunalul apreciază că suspendarea unui site de Internet pe care au fost publicate afirmaţii potenţial jignitoare este o măsură inadecvată. O asemenea măsură nu ar fi aptă pentru atingerea scopului propus (deschiderea unui alt site în locul celui închis este o operaţiune de rutină) şi ar fi oricum disproportionată, in condiţiile in care o atingere minima a dreptului la onoare şi demnitate nu poate justifica o măsură drastică de limitare a libertăţii de exprimare, precum suspendarea unui site Internet.”
Nu stiu daca as fi putut-o eu spune mai clar.
In cazul precizat de mine mai sus, ambele instante doar au notat ca nu a fost dovedit unul din elementele esentiale ale raspunderii civile delictuale (prejudiciul) si astfel a respins actiunea, fara a mai judeca asupra celorlalte elemente obligatorii. (Totusi instanta de apel sublinieaza “că termenul „nesimţit” nu este de natură să lezeze demnitatea şi onoarea unei persoane juridice, ci eventual a unei persoane fizice.” - eu il citesc cu o nuanta ironica -n.m.)
Cererea de judecata postata pe blogul de care faceam vorbire la inceputul insemnarii pare a prezuma mai degraba toate aspectele care trebuiesc dovedite in cazul raspunderii civil delictuale si mai ales a prejudiciului.
Sper ca macar cazul prezentat mai sus (si mai sunt si altele - vezi cazul lui Gupi), si pe care il gasiti in intregime pe site, sa deschida vreo citeva minti inainte sa inceapa actiuni in justitie pentru “suspendarea site-urilor". Sau paratii in cauza sa inteleaga ca este de fapt in mare parte o hartuiala si nu o actiune intemeiata pe un fundament juridic solid.
In rest - ramine cum am stabilit - Spamerii sunt nesimtiti.
Comenteaza pe blogul lui Bogdan Manolea.
