Sorin Tranca este presedintele Fundatiei Friends For Friends si este cel care a avut initiativa concursului Premiile Superscrieri. Este vorba despre o competitie care isi propune sa promoveze jurnalismul narativ in Romania, la care se poate inscrie oricine scrie si publica. Data limita de inscrieri este 30 septembrie. Pentru regulament, premii si alte detalii intrati pe site-ul fundatiei.

Sorin TrancaFoto: FFFF

Reporter: Ce le spui celor care aud prima data despre Premiile Superscrieri?

Sorin Tranca: Ca incercam sa cultivam, in Romania, genul de scriitura creativa, de storytelling care da castigatorii de Premii Pulitzer. Pe foarte scurt, Superscrieri e un Pulitzer romanesc.

R.De ce e nevoie in Romania de un astfel de concurs?

S.T.: Nu cred ca e neaparata nevoie de un concurs, ci de acest tip de scriitura. Noi incercam sa facem un concurs, insa critic pentru societatea romaneasca si naratorii ei e sa inteleaga rostul mai inalt al acestui tip de exprimare, care schimba perceptii si organizeaza realitatea intr-o forma de o forta speciala.

R. Cu ce se diferentiaza Superscrieri de alte premii pentru jurnalism?

S.T.: Inainte de orice, prin faptul ca e deschis oricui scrie si publica. Poti participa la Superscrieri si daca ai un eseu sau un interviu de calitate pe un blog, de exemplu. In al doilea rand, prin faptul ca incercam, an de an, sa impunem un juriu dincolo de orice suspiciuni, un juriu de oameni priceputi si pasionati, care inteleg miza unui asemenea tip de educatie.

R. Cui se adreseaza, de fapt, acest concurs?

S.T.: Dupa cum spuneam, oricui scrie. Eu as adauga si o latura a cititorului, daca ma intrebati, cred ca se adreseaza nu numai autorilor, ci si cititorilor, publicului in ansamblu, celor ce cauta sa citeasca si sa-si inteleaga mai profund lumea.

R. Care e miza pentru care ar trebui cineva sa se inscrie?

S.T.: Nu stiu, intrebati autorii. Noi incercam sa premiem consistent, inclusiv financiar, pe castigatori, sa atragem sponsori si parteneri, sa ne ingrijim de tot secretariatul acestei mici intreprinderi cat mai bine (ca fapt divers, la prima editie s-au depasit 1.000 de ore de lucru in organizare, de la schimburi de mailuri, telefoane si clasificarea lucrarilor cu toti cei implicati, de la juriu la participanti si cei prezenti la Gala).

R. Care sunt cateva "hint-uri" care fac un text sa fie jurnalism narativ de calitate?

S.T.: Am niste idei, insa avem un juriu foarte bun, caruia prefer sa-i cedez toate aceste raspunsuri. Ne punem mari sperante in calitatea criteriilor si aplicarea lor de catre membrii juriului, noi incercam sa le punem toate resursele la dispozitie pentru a discerne si, prin urmare, sa nu interferam deloc cu judecatile lor. Sunt mult mai priceputi decat noi la ce e bine si ce e mediocru in raport cu scrierea creativa.

R. Cine jurizeaza? (nu ne referim neaparat la nume, ci mai mult calificarea juratilor - jurnalisti profesionisti, etc)

S.T.: Jurizeaza an de an jurnalisti cu experienta si oameni de cultura echilibrati. As vrea sa multumesc domnului Vlad Petreanu si juriului de anul trecut, domnului Vlad Mixich si juriului din acest an pentru rigoare si interes - si nu in ultimul rand trebuie sa le mai multumim si pentru ca sacrifica sute de ore pentru aceasta jurizare (exemplu - anul trecut au fost in jur de 350 de intrari in concurs).

R. Se incurajeaza si participarea bloggerilor. Care crezi ca e viitorul jurnalismului narativ pe partea asta?

S.T.: Cred ca vedem semne bune, bloggerii inteleg din ce in ce mai mult ca au un rol si un rost, ca aparitia lor in zona relatarilor despre evenimente si fapte reale, in mod traditional acoperita de jurnalism, aduce si responsabilitati. Sunt cativa bloggeri care stiu foarte bine ce sunt jurnalismul narativ si scrierea creativa, daca e si numai pentru ca unii dintre ei provin din presa. As vrea sa-i invit sa ni se alature participand si promovand ideea Premiilor Superscrieri.

R. Care e viziunea ta - foarte personala - asupra acestui concurs?

S.T.: Viziunea mea pleaca de la ideea ca jurnalismul factual e limitat in raport cu transmiterea de adevaruri despre un fapt, un eveniment. Mai mult, facut fara rigoare si etica, duce mult mai degraba la tabloid decat jurnalismul narativ, pe care ca autor il minti mai greu, care te pune in situatii de a relata mult mai responsabil realitatea. Pe scurt, scrierea creativa produce nu numai continut mai bun, ci si autori mai responsabili. Asta e viziunea mea, care tine indirect de stimularea unei clase de autori, editori si publisheri cu simt de raspundere fata de cititori.

R. Cata vizibilitate are in momentul de fata?

S.T.: Nu stiu sa spun, exact. Are exact atata vizibilitate cata poate avea un lucru bun in Romania.

R. Cum putem sa ajutam, fiecare dintre noi, ca acest concurs sa capete amploare?

S.T.: Scrieti si cititi. Si promovati ideea, daca va place.

R. Cateva recomandari personale de reviste si carti de citit (5 reviste la care te-ai abona, all time si 3 carti care te-au impresionat prin tehnica narativa si abordarea de writing).

S.T.: Eu am multe preocupari si se intersecteaza cu scrierea creativa indirect, asa incat nu stiu daca e relevant. Imi plac Gladwell, Kahnemann, Seth Godin, citesc economie si carti de design sau literatura cu aceeasi placere. Daca mi-as face un abonament, unul singur, probabil ca mi l-as face la Harvard Business Review. Sunt si in Romania autori si platforme interesante, cred ca le stiti cu totii... Astept sa se maturizeze si sa dea roade, sa impuna o norma in presa si in continutul digital, astept de la ele si cititorii lor ziua in care vor duce in derizoriu (acolo unde le e si locul) fenomene de genul Libertatea, Can-Can sau OTV.

R. Raspunde la o intrebare pe care ti-ai pune-o tu, din postura de jurnalist, pentru ca cititorii sa afle un superlucru despre Superscrieri.

S.T.: Din fericire pentru toata lumea (dar mai ales pentru cititori), nu sunt jurnalist. Dar va pot spune cum a aparut nevoia acestui concurs. Acum cativa ani, intr-o seara, cam pe cand cautam primele idei de programe pentru Fundatie (ffff.ro), am trecut pe langa un televizor la care rula un fel de talk show la una dintre Antene. Era ora 9 si un pic si in studio se aflau niste jurnalisti mondeni + niste personaje, invitatii

dumnealor. Chiar eram in trecere pe langa televizor, care era cu sonorul la minimum. Pe burtiera de emisiune rula "tema" emisiunii, in speta o intrebare. Iar intrebarea era (repet, imediat dupa ora 21.00) - "Credeti ca Marcela a inghitit sperma lui Marcel?".

Marcel si Marcela sunt nume fictive, nu mai retin numele exacte, doar intamplarea. Dar am stiut, atunci, ca una din prioritatile Fundatiei noastre urma, intr-un fel sau altul, sa fie un program legat de felul in care se face jurnalism, de felul in care se relateaza evenimentele in Romania.