"La Olimpiada din Moscova 1980 s-a făcut întîi de toate politică… chiar geopolitică grea… şi undeva, în planul doi, s-a făcut şi sport. Cei mai mărişori dintre noi îşi amintesc pesemne ce greu i-a fost echipei române de gimnastică feminină să lupte cu arbitrajul părtinitor… Dacă ar fi să organizeze ruşii fie şi un campionat de cine-scuipă-mai-departe, tot ar fi prilej de stratageme, de intrigi, de mici trişerii cu mare miză propagandistică.

Şi cum Eurovisionul e ceva-ceva mai mult decît un campionat de cine-rîgîie-mai-tare, Kremlinul a acaparat prilejul de a face din acest festival vetust o adevărată Potemkiniadă de importanţă planetară.

Acest soi de “Cîntarea Europei”, vestigiu al epocii de glorie a televiziunilor statale, îşi mai arătase bruma de noimă anii trecuţi, cînd a reuşit să propună circuitului internaţional nişte artişti precum Ruslana sau Elena Paparizu, care altminteri s-ar fi pierdut în cvasi-anonimat.

Ipac s-a dat pravilă ca Evrovidenia 2009 să fie super-instalată şi hiper-asamblată pe stadionul Olimpiiski, căptuşit cu updatări tehnice de-a dreptul SF! Cine s-a întîmplat să zapeze pe TVR1 în seara primei semifinale a putut vedea tancuri şi avioane lansatoare (ce-i drept gonflabile, dar tocmai de aceea mai hiperbolice ca în realitate, mai… “umflate” retoric), călărite de maturizatele TaTu, care cîntau, laolaltă cu Corul Armatei Roşii, “N-o să ne prindeţi din urmă”… Nu, okţidentule… nu pagadi!

Cine a vrut să cîştige concursul a jucat cartea ruşilor. Norvegienii l-au decartat pe acest Aleksandr Rîbak, fiul unui celebru violonist bielorus, cu al său cîntec neo-căzăcesc într-o adorabilă engleză slavonizată; un gimnast al muzicii, capabil să facă podul cîntînd la vioară şi să răcnească ţopăind şi mînuind arcuşul cu virtuozitate, fără să-i falseze coardele nici din gît, nici de pe grif. Un menestrel la masa opricinicului!

EUROVISION 2009 - GEORGIA - WE DON'T WANNA PUT IN

L-au votat tot CSI-ul şi toate ţările nordice, de o parte şi alta a Balticii. L-au votat fetele şi băieţii din Balcani, l-au votat repatriaţii din Israel. Concursul a fost cîştigat de Norvegia; cursa a fost cîştigată de Rusia.

Cine a vrut să protesteze a jucat cartea americanilor. Eta marketing, eta poziţionaţia: Georgia a mers în concurs cu acest disco de negri (We Don’t Wanna Put In), amintind de epoca războiului rece şi evocîndu-l în refren pe proteicul ţar Vladimir, care cică nu ar mai fi de dorit:

We don’t wanna put in,

The negative move,

It’s killin’ the groove,

I’m gonna try to shoot in,

Some disco tonight,

Boogie with you.

Cuvintele “put in” sînt cîntate cu vocale lungi, ca aluzia să fie clară… Pe “shoot in” Stefan Mgebrişvili şi graţioasele 3G fac gestul împuşcării în tîmplă. A fost, da, un gest sinucigaş, pesemne calculat: gruzinii erau calificaţi în concurs, dar participarea le-a fost cenzurată in extremis de către organizatori. Problemadze cu arbitrajvili?"

comenteaza pe blogul lui Florin Dumitrescu, textier.ro