Reducerile de salariu de la Cotidianul s-au lasat cu lacrimi si cu o consolatoare scrisoare a lui Mihnea Maruta, fost redactor-sef, singurul care a reusit sa faca o crestere substantiala la ziar.

Am evitat sa scriu despre toata povestea la viitor, din felurite motive. Acum, la trecut, e cazul sa ne intrebam de ce unul din cele mai promitatoare ziare din Romania, cu o densitate considerabila de creier pe centimetrul patrat de hartie (sau pe metrul patrat de redactie) n-a functionat. Sper sa fie prea devreme ca toate cele de mai jos sa se transforme intr-un epitaf.

“Cotidianul” a fost, pana acum vreun an, ziarul pe care il deschideam primul pe internet si uneori il cumparam si pe hartie. Evolutia lui ma obsedeaza de mult, asa cum mi-a adus aminte Bradut Ulmanu cu un link la o discutie din 2006, in care il pomeneam pe Maruta ca redactor-sef la ziar cu 9-10 luni inainte ca numirea sa aiba loc (intamplare, n-am facut-o eu :-), se poate spune cel mult ca am pus numele in circulatie). Lucrurile au intrat pe o panta descendenta in momentul in care Dragos Stanca a fost mutat la business si apoi la online in Realitatea-Catavencu, iar dupa aceea, la putin timp, acelasi Mihnea Maruta si-a dat demisia de la ziar (aprilie 2008). Dar sa incepem cu inceputul.

1. In perioada “Ratiu si urmasii”, ziarul a trecut printr-o multime de schimbari de redactor-sef, cu oameni radical diferiti, ca Ion Cristoiu si Dan Diaconescu. Redactia s-a ales cu perceptia ca linia “actuala” nu prea are importanta, fiindca oricum peste cateva luni de zile va veni un alt sef, care va vrea altceva.