Familia Ionescu si deficitul bugetar mic al Romaniei

de Dan Popa     HotNews.ro
Luni, 31 octombrie 2011, 8:59 Economie | Finanţe & Bănci

Inchipuiti-va doua familii- Ionescu si Popescu.  Ionescu o duce bine si isi cumpara o casa de 300.000 de euro prin credit. Are un venit lunar de 10.000 de euro care ii permite sa faca acest lucru, intrucat nu cheltuie pe luna mai mult de 1000 de euro pentru intretinerea familiei.  Anual, el incaseaza  prin urmare 120.000de euro si cheltuie 12.000. Inainte de a-si lua casa, este pe surplus bugetar. Dupa ce si-a facut creditul, e pe deficit cu 180.000 euro. Un deficit  bugetar de 150%!!! Tehnic, nimeni nu ar mai trebui sa se apropie de Ionescu , ba chiar ar urma sa i se ceara sa isi reduca cheltuielile si sa aplice masuri de austeritate. Asta daca nu i se va impune sa isi vanda si lucruri de prin casa (sa le „privatizeze”), scrie Dan Popa pe blogul Hymerion.ro

Popescu. Are un venit de 12.000 de euro anual. Cheltuie insa 13.000 de euro, fiindca ii plac excursiile si mancarea din restaurantele de fitze. Tehnic, e pe deficit. Vinde insa o bucata de teren cu 10.000 de euro si trece pe „excedent”. Nu isi schimba insa stilul de viata. Intrucat a trecut de pe minus pe plus, toata lumea il apreciaza si spune ca acela e modelul corect, sa treci de pe deficit pe excedent.

Este insa mai „sanatos” financiar Popescu decat Ionescu? Nici vorba.

Deficitele nu spun nimic atunci cand le abordezi doar in dinamica sau valori absolute ci trebuie cumva „personalizate”. Asa cum simpla durere de cap poate fi si o simpla migrena si semnul unei tumori intracraniene.

Puţine subiecte au fost atat de discutate in ultima perioada de catre economistii si politicienii romani precum deficitul bugetar. Sa fie  de 3%, sau de 1,7%? Cat ne-ar costa, ce implicatii ar avea si mai ales, cat de plauzibil e un asemenea deficit? Autoritatile  romane si straine ne spun ca e vital sa il reducem,  dar foarte rar ni se explica si de ce stau asa lucrurile. Deficitul pare a fi cea mai recenta  „ciuma” economica, vinovata de somajul ridicat, de economisirea scazuta, de traiul prost al romanilor.

Prostii. In urma cu cativa ani, desi erau apropiate sensibil de niveluri care azi ar fi considerate mortale, nimeni nu vorbea despre febra deficitului.

Keynes, în celebra sa „Letter to President Rosevelt” din 31 decembrie 1933, sugerează ca investiţiile publice să fie finanţate chiar si printr-un deficit bugetar – dispozitiv anticiclic, utilizat în calitate de instrument de relansare economică.  “Reduceti somajul, si deficitul bugetar va avea grija sa se reduca singur”, mai spunea Keynes.

Daca treci si prin cercetarea economica, constati ca pe termen lung, deficitele fiscale persistente sunt inflationiste in cazul tarilor cu inflatie de peste 5%. In cazul statelor cu inflatie mai mica, rezultatele par a arata ca deficitele fiscale mari nu influenteaza inflatia. Journal of Monetary Economics a analizat 107 economii, timp de 40 de ani in cazul tarilor cu inflatie de peste 5% si al economiilor emergente.

Drama noastra nu e deficitul- mare sau mic- ci colectarea anemica

„Punctul de vedere fiscal” al inflatiei a fost deosebit de important în cazul economiilor emergente, unde se sustine ca o colectare mai putin eficienta a impozitelor si taxelor, instabilitatea politica si un acces limitat la credite externe tind sa scada costul relativ al crearii de masa monetara si sa mareasca dependenta de taxa pe inflatie (inflation tax).

Colectam prost la buget, ceea ce ma face sa cred ca totusi o externalizare a colectarii taxelor ar descuraja coruptia si ar fi mai eficienta decat actualul sistem.

Revenind la deficite, bugete si datorii, as parafraza o celebra sintagma, spunand ca nu exista finantare gratuita a datoriilor in economie. In cele din urma, respectivele datorii trebuie platite, fie de cei de acum fie de catre cei care vor veni.

A existat un excelent economist, pe nume Laurence Kotlicoff, care a introdus notiunea de “contabilitate generationala”.  Ideea lui era sa calculeze impactul cheltuielilor prezente ale Guvernului asupra generatiilor care urmeaza. Sa masoare efectul fiscal viitor, cum ar veni. Ceva intre sociologie si filozofie e conomica. Calculele au aratat ceva ceea ce toti banuiam: Ratele nete de impozitare au crescut pe parcursul secolului XX, iar acum se afla la niveluri astronomice pentru generaţiile viitoare, cresterea fiind de aproape 100%, spune Kotlicoff.

Ar mai fi de adus in discutie Teoria ricadiană a neuralităţii, care consideră că reducerea fiscalităţii şi menţinerea neschimbată a cheltuielilor publice menţin la acelaşi nivel consumul şi capitalul acumulat, întrucât economisirea suplimentară privată creşte cu o sumă echivalentă, iar variabilele macroeconomice şi economisirea naţională rămân neschimbate.

  • Putina istorie, ca nu ne strica

Romania s-ar afla in situatia de a fi monitorizata de alte tari si de a i se cere sa faca reforme economice radicale inca dinaintea infiintarii FMI. Eram pentru Europa cam ceea ce este astazi Grecia. Atat ca pe atunci notiunea de „speculatori financiari” nu era des intalnita. „Consiliul Societatii Natiunilor va organiza o colaborare tehnica consultativa cu guvernul roman in vederea stabilirii unui program de restaurare economica si financiara”. Asa suna articolul al doilea din Acordul semnat in 1933 la Geneva, intre Romania si SNU prin care expertii Natiunilor Unite monitorizau fiecare pas facut de autoritatile fiscale romanesti.

Condusa prost si atunci, Romania inregistrase in anii anteriori (1916-1922) un deficit bugetar de 11 miliarde lei. Datoriile externe ale Romaniei catre Franta, Anglia, SUA, Italia, Belgia, au fost “rezolvate” prin lansarea „imprumutului de stabilizare” la banci din strainatate, la costuri uriase.

Pentru garantarea rambursarii acestor bani, s-a concesionat, la 1 iulie 1929, fabricarea chibriturilor catre firma suedeza Svenska Tradsticke Aktiobolaget. Intrucat banii nu ajungeau, alte trei imprumuturi au fost contractate in perioada 1930-1932.

Primul, stabilit in 1930, cu firma americana International Telephone and Telegraph Corporation, a fost urmat de concesionarea pe zece ani a retelei telefonice. Ca asta-i viata. Cand esti la ananghie, ti se ia nu doar umbrela, ci si ciorapii, batista si lenjeria intima. Mai multe, aici

Citeste de asemenea Cele 10 porunci ale deficitului

Sintetizand, intrebarea finala este: De ce ne legam la cap cand ne doare ficatul?

Comenteaza pe blogul Hymerion.ro



Citeste mai multe despre   























6839 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    posibile raspunsuri (Luni, 31 octombrie 2011, 9:23)

    johnny [anonim]

    Pentru ca in acest moment toti ne pricepem sa vindecam dureri de cap si nu stim sa vindecam dureri de ficat. Cand o sa ne doara capul, probabil o sa fim experti la vindecat dureri de ficat. Alt raspuns ar fi: suntem praf la istorie, si la invatat din istorie si la scris/interpretat istorie.
  • 0 (0 voturi)    
    sssssttttt ... nu vorbi de colectare (Luni, 31 octombrie 2011, 9:53)

    Andrei [anonim]

    nimeni nu vorbeste de colectarea foart proasta, de la care ni se trage totul! Pana si presedintele a spus ca nu trebuie sa ne referim la colectare. Cresterea colectarii ii deranjaza pe patroni. Si in timpul guvernarii PDL, patronii nu trebuie deranjati! Presedintele a spus clar la TVR: in Romania se va vorbi doar despre taieri de la bugetari si de la asistati, NU SE VA VORBI despre cresterea colectarii si eradicarii evaziunii fiscale facute de patroni si PFA-uri.
    • -1 (1 vot)    
      Mda (Luni, 31 octombrie 2011, 13:15)

      cristi [anonim] i-a raspuns lui Andrei

      Pai cresti colectarea daca reduci SEMNIFICATIV taxele, impozitele si birocratia. Nu cu forta. Cu forta se vede rezultatul: somaj mai mare si ineficienta totala. Daca s-ar fi taiat cu ar fi trebuit de la bugetari si asistati atunci era ceva de discutat. Dar nu se vede nimic.
  • 0 (0 voturi)    
    Spre explozia mămăligii (Luni, 31 octombrie 2011, 10:22)

    Omics [utilizator]

    Controlul datoriei externe, al deficitului bugetar permite menținerea sistemului de furtișaguri, așa cum același control al datoriei externe se spera că va menține dictatura personală a lui Ceaușescu. Creditul extern este privit ca un mare „pericol”; pot afla și alții de putregaiul de la noi din casă, după ce le tocăm banii. De fapt se amână scadența și se crează un alt stil de schimbare.
  • +1 (1 vot)    
    WINSTON CHURCHILL (Luni, 31 octombrie 2011, 10:22)

    pointless man [utilizator]

    „Eu cred că o ţară care încearcă să prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stînd într-o găleată, încearcă să se ridice trăgînd de mîner.”
  • -1 (1 vot)    
    vorbe... (Luni, 31 octombrie 2011, 10:35)

    sile [anonim]

    Foarte interesanta libertatea asta de exprimare !

    Unii zic ca deficitul e cauza relelor,altii ca astea sunt prostii.
    Nu-i nicio problema atata vreme cat nimeni n-are pretentia ca economia ar fi vreo stiinta exacta !!

    Ceea ce e limpede ca lumina zilei,dar nu ne place,este ca nu ai voie sa consumi mai mult decat produci.

    Vrei sa consumi mai mult?
    Fii inventiv,produ mai mult,vinde mai mult si vei avea resurse pentru un consum sporit.
    Altfel....? sa nu te miri de ce o sa se intample!
    • +1 (1 vot)    
      Nu ai voie sa consumi mai mult decat produci (Luni, 31 octombrie 2011, 11:05)

      atlas [anonim] i-a raspuns lui sile

      Este cat se poate de adevarat ca nu ai voie sa consumi mai mult decat produci dar ce vei face daca , prin" conducere inteligenta si eficienta " nu mai produci nimic ( sau aproape nimic...) asteptand investitorii strategici care sa produca ( si care nu se prea inghesuie sa faca aceasta din diverse motive ). In aceasta situatie nu vei mai avea ce sa tai dar va trebui sa reduci in continuare...ca nu produci...Este logic ??
  • +1 (1 vot)    
    pere pe luna versus prune pe an (Luni, 31 octombrie 2011, 11:19)

    atreus [anonim]

    nu sunt economist dar umila mea parere este ca daca ai un credit de cat o fi el pentru care platesti pe luna cantitatea totala x iar tu castigi pe luna cantitatea totala t iar t-x iti permitebsa iti acoperi restul cheltuielilor atunci nu ai deficit. daca in schimb iti cresti cheltuielile lunare continuu sau iti scazi veniturile continuu atunci la un moment dat vei avea un deficit lunar pe care va trebui sa il acoperi de undeva. pana si asta e posibil daca poti dovedi ca ceea ce faci acum va aduce profit pe un termen acceptabil. ce nu e ok este sa nu ai acea sursa de profit... deci nu cred ca in articol pui problema cum trebuie...
  • 0 (0 voturi)    
    Asta e exemplu ? (Luni, 31 octombrie 2011, 14:45)

    etre [anonim]

    Astea sunt cifre apropiate de realitate ?

    Ai vrut sa spui ca Ionescu o duce bine, are venituri de 120000 euro si cheltuie 100000.
  • 0 (0 voturi)    
    nerabdare... (Marţi, 1 noiembrie 2011, 10:54)

    Miles Teg [anonim]

    Interesant articolul. Desi exemplele sunt ipotetice, pentru ca nu sunt economist as vrea totusi sa inteleg, totusi de ce familia Ionescu, cu un venit anual de 120.000 de euro si cheltuieli de 12.000 de euro (ceea ce inseamna “profit” de 108.000 euro anual) nu a preferat sa economiseasca 3 ani pentru a-si cumpara cu banii jos casa de 300.000 de euro. Nu cumva nerabdarea aceasta este potential catastrofala in conditiile in care, asa cum spunea mai sus un alt comentator al articolului, Ionescu poate avea nesansa de a ramane fara sursa de venit la un moment dat ?


Abonare la comentarii cu RSS

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri