Felul in care parintele alege sa-si creasca si sa-si educe copilul va avea un impact decisiv asupra dezvoltarii celui mic. Desi parintii pot fi, in mare, impartiti in patru categorii, acestia nu aleg in mod constient incadrarea.

Un factor vital il are personalitatea adultului. Abia pe locul doi vine personalitatea nativa a copilului, care se va lasa mai usor sau mai greu modelata. Alti factori care isi pun amprenta sunt: societatea, educatia, viziunea celor care au o anumita influenta asupra parintelui, varsta, tendintele de parenting ale momentului etc.

Nici adultii, nici copiii si nici relatia dintre ei nu sunt standard, perfect incadrabili in cutiute frumos etichetate, prin urmare majoritatea parintilor vor adopta un anume stil, pe care apoi il vor imbina cu elemente din celelalte, in functie de situatie. De asemenea, un copil se poate confrunta cu doua stiluri complet diferite, in acelasi timp, atunci cand mama vede intr-un fel lucrurile iar tatal in alt fel.

Stilul autoritar este cel in care parintele stabileste regulile si se asteapta ca cel mic sa le urmeze fara discutii. Regulile au ca scop nu numai educarea copilului, dar si protejarea lui. Prin urmare, acesta are o implicare mica spre deloc in rezolvarea problemelor si a provocarilor. Problemele sunt discutate putin spre deloc.

Directia in care se face comunicarea este cu un singur sens: parintele decide, copilul se supune.

Una dintre frazele tipice ale parintelui autoritar va fi "Pentru ca asa am zis eu" ca raspuns la intrebarile de genul "De ce trebuie facut intr-un fel sau in altul". De asemenea, acest tip de parinte tinde sa prefere pedepsele pentru a preveni un viitor comportament considerat nepotrivit, decat sa lase copilul sa experimenteze si apoi sa suporte consecintele (de exemplu, daca cel mic refuza sa ia geaca pe el intr-o zi racoroasa, parintele ii va interzice sa mai iasa din casa in loc sa-l lase afara si sa vada singur ca ii este frig).

Copiii vor dezvolta, in general, o tendinta de respectare a regulilor si a autoritatii, dar se pot confrunta cu lipsa se incredere in sine. In plus, uneori pot deveni ostili sau agresivi atunci cand considera ca nu au gresit cu nimic si nu au posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere.

Stilul democrat este cel in care parintele in continuare dicteaza regulile si decide pentru copil, insa tinde sa tina cont de parerea celui mic si sa faca exceptii din cand in cand. In plus, obisnuieste sa ii explice copilului motivul pentru fiecare regula si decizie. Parintele asteapta de la copil maturitate si asumarea succeselor precum si a esecurilor.

In acest sens, parintele isi incurajeaza copilul sa fie cat mai independent, insa continua sa instaleaze reguli si limite pentru a evita scaparea de sub control si rasfatul excesiv.

Atunci cand se confrunta cu lipsa de ascultare, acest tip de parinte va alege mai degraba sa lase copilul sa se confrunte cu consecintele propriilor fapte pentru a trage singur concluzii si invataminte, decat sa aplice pedepse. Iar atunci cand aplica pedepse, acestea nu sunt impulsive si arbitrare. In cazurile in care copilul se conformeaza, parintele va fi mai inclinat sa ii arate apreciere si sa ii ofere recompense decat parintele autoritar.

Copiii care sunt crescuti in acest sistem sunt mai siguri pe sine, iau decizii mai echilibrate si sunt mai capabili sa evalueze riscurile pe care le implica o actiune.

Stilul indulgent va descrie un parinte permisiv, foarte implicat in ceea ce priveste copilul sau, dar care stabileste foarte putine limite si are asteptari minime in ceea ce priveste comportamentul celui mic. Acesta intervine doar atunci cand sunt probleme serioase si evita pedepsele, in general, considerand ca "asa sunt copiii".

Acest stil de parinte va adopta o atitudine mai apropiata de cea a unui prieten decat de cea a autoritatii in familie, si isi va incuraja copilul sa discute liber despre problemele si sentimentele sale. Tocmai de aceea va evita sa se impuna atunci cand copilul prinde obiceiuri proaste.

Cei crescuti in acest stil vor da dovada de incredere crescuta in sine, insa vor avea probleme in viata cu urmarea regulilor si cu respectarea autoritatii atunci cand se vor confrunta cu asa ceva, atat in scoala cat si in viata de zi cu zi.

Stilul neglijent este, dupa cum indica si numele, atunci cand parintele nu se implica. Dintre toate tipurile de parentaj, acesta este cel mai rar intalnit, dar si cel mai nociv pentru cresterea si dezvoltarea copilului.

Parintele in cauza este detasat si lipsesc toate elementele tipice stilurilor de mai sus. De obicei nu impune limite, iar asta nu de dragul de a lasa copilul sa se exprime. Iar daca impune reguli si limite, in niciun caz nu o face pentru a-l educa sau a-l proteja pe cel mic, ci pentru a evita deranjul.

Daca nu lipsesc total, afectiunea si comunicarea sunt mentinute la minimum.

In asemenea cazuri, copilul ori se maturizeaza prematur, fiind nevoit sa aiba singur grija de el, ori se va plasa la polul opus, subdezvoltat din punct de vedere emotional si social.

Dupa cum ziceam la inceput, cel mai important factor care influenteaza stilul de parentaj il are personalitatea adultului. Insa acea personalitate a fost modelata si influentata de stilul in care, la randul sau, a fost crescut. Intram astfel intr-o spirala si nu este de mirare ca studiile de specialitate confirma tendinta oamenilor de a-si educa odraslele in acelasi stil pe care l-au vazut la parintii lor.

Tendinta de a ne incadra intr-un anumit stil este inconstienta, insa alegerea informata este una cat se poate de constienta. Fiecare stil are avantajele si dezavantajele sale. Odata realizate, putem alege ce este mai bine pentru copilul nostru, ajustand tipologia in functie de ce ne dorim pentru el si de nevoile sale.

Tu ce fel de parinte esti? Afla in ce categorie te incadrezi completand quiz-ul de pe site-ul parintiincontrol.ro.