Deciziile Comisiei Europene de a efectua inspectii in vara anului 2013 la grupul Orange, suspectat de un posibil abuz de pozitie dominanta pe piata de internet din Franta, au fost legale, a hotarat marti, 25 noiembrie, Curtea Europeana de Justitie. Orange a contestat caracterul proportional si necesar al deciziilor de inspectie demarate de Comisia Europeana, in conditiile in care Autoritatea de reglementare in comunicatii din Franta investigase anterior prezumtii privind incalcari identice si constatase ca practicile imputate Orange nu se confirmau sau nu constituiau un abuz de pozitie dominanta.

Comunicatul de presa al Curtii Europene de Justitie:

"Orange (denumita France Telecom pana la 1 iulie 2013) este o societate pe actiuni de drept francez care are, printre altele, ca obiect de activitate prestarea de servicii de acces la internet pentru intreprinderi si persoane fizice. In 2011, o intreprindere concurenta denumita Cogent a depus o plangere la Autorite de la concurrence francaise (denumita in continuare 'Autorite'), considerand ca Orange abuzase de pozitia sa dominanta prin intermediul mai multor practici in sectorul serviciilor de interconectare reciproca in materie de conexiune la internet. In 2012, Autoritea considerat ca practicile imputate Orange nu se confirmau sau nu constituiau un abuz de pozitie dominanta.

In paralel, Comisia (n.a Comisia Europeana) a initiat o procedura impotriva Orange cu privire la practici foarte asemanatoare. Ulterior deciziei Autorite, Comisia a obligat, prin Deciziile din 25 si din 27 iunie 2013, societatea Orange sa se supuna unei inspectii. Inspectia s-a desfasurat intre 9 si 13 iulie 2013 la patru sedii ale Orange.

Considerand ca, in imprejurarile cauzei, Comisia nu avea dreptul sa dispuna efectuarea acestei inspectii la sediile sale, Orange a introdus o actiune la Tribunal pentru a obtine anularea deciziilor.

Prin hotararea de astazi, Tribunalul respinge actiunea Orange si confirma deciziile de inspectie ale Comisiei.

Orange contesta caracterul proportional si necesar al deciziilor de inspectie, in masura in care Autorite investigase deja prezumtii privind incalcari identice si constatase conformitatea comportamentului sau cu normele de competenta ale Uniunii. Tribunalul aminteste insa ca, in principiu, Comisia nu este legata printr-o decizie pronuntata de o instanta sau de o autoritate nationala in temeiul articolului 101 alineatul (1) TFUE si al articolului 102 TFUE si ca Comisia poate lua in orice moment decizii in materie de concurenta, chiar daca acestea sunt in contradictie cu o decizie nationala.

Orange sustine de asemenea ca comunicarea catre Comisie a dosarului procedurii nationale ar fi putut constitui o procedura mai putin constrangatoare, dar la fel de eficienta ca o inspectie, in masura in care Comisia ar fi putut obtine astfel informatii suplimentare cu privire la incalcarile prezumate. Subliniind ca poate fi regretabila optarea de catre Comisia pentru o inspectie fara a verifica in prealabil informatiile obtinute de Autorite, Tribunalul arata insa ca deciziile de inspectie nu sunt nelegale, dat fiind ca Autorite nu efectuase nicio inspectie in sediile Orange, iar decizia acesteia nu fusese adoptata decat pe baza informatiilor prezentate voluntar de aceasta. In acest context, Tribunalul constata ca eventualele motive anticoncurentiale urmarite, daca este cazul, de Orange ar avea prin natura lor un caracter secret si ca astfel este putin probabil ca ele sa poata sa reiasa din datele publice ale Orange si din informatiile furnizate Comisiei.

Orange sustine, in sfarsit, ca Tribunalul trebuie sa se asigure ca decizia de inspectie nu are un caracter arbitrar, verificand daca indiciile aflate in posesia Comisiei erau suficient de serioase si de detaliate pentru a justifica adoptarea deciziei. In aceasta privinta, Tribunalul declara ca, desi Comisia nu este obligata sa arate, in etapa de investigare preliminara, indiciile care o determina sa aiba in vedere ipoteza unei incalcari a normelor de concurenta ale Uniunii, aceasta nu inseamna insa ca Comisia nu trebuie sa detina astfel de indicii.

Tribunalul confirma astfel ca este abilitat sa verifice daca Comisia dispune de indicii suficient de serioase inaintea adoptarii unei decizii de inspectie, insa aminteste ca o astfel de verificare nu constituie singurul mijloc care ii permite sa se asigure ca decizia nu are un caracter arbitrar. Astfel, aceasta verificare nu trebuie efectuata daca caracterul nearbitrar al deciziei poate fi dedus din caracterul suficient de precis al explicatiilor cu privire la prezumtiile pe care Comisia intentioneaza sa le verifice.

In speta, Tribunalul arata ca natura restrangerilor concurentei suspectate era definita in termeni suficient de precisi si de detaliati in deciziile de inspectie si ca acestea din urma explica modul in care comportamentul Orange ar putea sa constituie practicile suspectate. In aceste conditii, Tribunalul este in masura sa constate absenta caracterului arbitrar al deciziilor de inspectie doar pe baza motivelor care stau la baza acestor decizii si nu are, asadar, nevoie sa examineze indiciile aflate in posesia Comisiei la data adoptarii deciziilor.

MENTIUNE: Impotriva deciziei Tribunalului se poate declara recurs la Curte, numai pentru motive de drept, in termen de doua luni de la comunicarea acesteia.

MENTIUNE: Actiunea in anulare are ca obiect anularea acelor acte ale institutiilor Uniunii care sunt contrare dreptului Uniunii. Cu respectarea anumitor conditii, statele membre, institutiile europene si particularii pot sesiza Curtea de Justitie sau Tribunalul cu o actiune in anulare. Daca actiunea este intemeiata, actul este anulat. Institutia autoare a actului trebuie sa ia masuri pentru a elimina eventualul vid juridic creat prin anularea acestuia.