INTERVIU Explicatii necesare pentru Guvern, oponentii TTIP, alegatori.  Vicepresedintele Comisiei de comert international din Parlamentul European, Iuliu Winkler: “O mare durere in suflet”. Sufletul comertului. Si despre securitatea Romaniei, carnea cu hormoni, vizele de America,“limba de lemn” a viitorului ministru european

de Claudiu Zamfir     HotNews.ro
Marţi, 7 octombrie 2014, 16:20 TTIP

Iuliu Winkler, vicepresedinte al Comisiei pentru comert international a Parlamentului European
Foto: Parlamentul European
​Guvernul si celelalte autoritati romane trebuie sa pregateasca sectoarele in care Romania are inca avantaje in comertul cu Statele Unite, pentru ca peste 2-3 ani, cand va intra in vigoare viitorul Parteneriat pentru Comert si Investitii (TTIP) SUA-UE, sa nu avem pierderi, a declarat, pentru HotNews.ro, europarlamentarul roman Iuliu Winkler (UDMR/PPE), vicepresedinte al Comisiei pentru comert international a Parlamentului European, forul legislativ comunitar competent pentru acordurile de liber schimb ale UE.  Intr-un interviu acordat la Bruxelles, Winkler a atras atentia asupra nivelului scazut de finantare a activitatii de promovare a comertului exterior romanesc si a raspuns si ingrijorarilor societatii civile legate de TTIP. “Vrem sa devenim continentul amintirilor, continentul pensionarilor?!”, se intreaba retoric Winkler, in fata opozitiei la TTIP. Vicepresedintele Comisiei INTA nu a ezitat sa critice comisarul desemnat la Comert, suedeza Cecilia Malmstrom, despre care spune ca foloseste “limba de lemn”, desi a votat in favoarea ei in procesul de investire, in PE.

  • “Continentul pensionarilor” si carnea cu adaos de hormoni
HotNews: Domnule vicepresedinte, Comisia Europeana a respins recent o initiativa cetateneasca intitulata Stop TTIP. Dumneavoastra, europarlamentarii, tocmai ce ati fost trimisi in Parlamentul European de catre cetateni sa le aparati drepturile si interesele. Cum se vede aceasta situatie din Parlamentul European? Este rupta Comisia Europeana de doleantele, interesul, ingrijorarile cetatenilor europeni?

Iuliu Winkler: In primul rand, trebuie sa facem diferenta intre ce inseamna dezbaterea din Parlamentul European, dezbatere politica si dezbatere profesionala, economica sau de alta natura, si ce inseamna instrumentul initiativei cetatenesti. Exista, intr-adevar, un instrument nou, creat de Tratatul de la Lisabona si este specificat foarte clar pentru ce anume se poate folosi acest instrument. Reglementarea spune foarte clar ca trebuie sa cada propunerea cetatenilor in interiorul competentelor Comisiei Europene si aceasta a raspuns ca ea nu are competenta de a pune veto sau de a a adopta o decizie prin care nu se incheie un acord comercial. Negocierile comerciale sunt purtate de specialistii DG Trade, din cadrul Comisiei Europene, ele demareaza ca urmare a vointei politice pe care o exprima Uniunea Europeana, Consiliul, Parlamentul si asa mai departe, cu tertele parti cu care negociem - deci cu partenerii nostri - se elibereaza un mandat de negociere. Acel mandat, mai nou, dupa Lisabona, vine in Parlamentul European, acesta isi spune opinia pe continutul si pe limitele mandatului - asa s-a intamplat si cu acordul cu Canada si cu acordul cu SUA. Sigur ca din punct de vedere al continutului concret, mandatul si negocierile sunt purtate de catre DG Trade.

Din acest punct de vedere, noi parlamentarii bineinteles ca trebuie sa reprezentam interesele cetatenilor, dar e vorba de doua documente distincte. Cetatenii care au semnat acea petitie catre Comisia Europeana au fost refuzati, pentru ca nu aceasta este calea prin care sa te poti opune eventual unui acord comercial, iar noi, aici, in Parlament ne vedem de propriile noastre competente.

HotNews: Si comisarul desemnat pentru Comert, Cecilia Malmstrom, la audierea ei la Comisia INTA a avut o pozitie similara. Dar si ea a recunoscut ca nemultumirile persista, e adevarat ca  pe procedura  initiativa cetateneasca nu avea sorti de izbanda, dar pe fond exista nemultumiri de la ONG-uri, din societatea civila, de la cetateni, si pentru simplul fapt ca nu se cunosc indeaproape termenii negocierii, nu se cunosc rezultatele pas-cu-pas ale negocierii. Deci, ce faceti pentru cetateni, ca reprezentanti ai lor in PE?

Iuliu Winkler: In acest moment, ne aflam la o rascruce a politicii comerciale a Uniunii Europene. Domeniile in care Comisia sau Paralmentul European sunt competente sau domeniile in care statele nationale isi pastreaza competentele sunt foarte clar delimitate. Exista domenii ale UE, in care Bruxelles-ul decide - politica comerciala, Politica Agricola Comuna, de exemplu. Exista domenii partajate - Transporturile si infrastructura, de exemplu, in care sunt competente comune - si ale Bruxelles-ului, si ale statelor membre, dar sunt si competente ale statului membru, spre exemplu, educatia, cultura etc.

In ceea ce priveste politica comerciala, negocierile sunt purtate de catre o echipa a Comisiei Europene. Se bazeaza pe un mandat care trece si prin Parlamentul European. In momentul in care se doreste transparenta, pentru ca opinia publica vrea asta, atunci trebuie gasit si modul prin care putem obtine transparenta, deoarece sa publici un mandat de negocierie inseamna sa nu mai negociezi. Adica, daca tu, Comisie Europeana, publici ca iti propui sa atingi un tarif vamal de 2,5%, atunci evident ca nu mai ai partener in partea cealalta. Daca publici ca vrei sa nu cedezi intr-un punct sensibil, de exemplu, in ceea ce priveste asa-numitul specific cultural - nu vrem sa fim invadati si inghititi de catre cultura americana - Hollywood si Silicon Valley, in ceea ce priveste partea virtuala a existentei noastre - in momentul acela nu mai poti negocia. Deci, undeva trebuie sa existe o limita, care este limita marjei de negociere. Pe de alta parte, aceasta trebuie sa fie limita increderii pe care ti-o acorda cetateanul european. Deci, trebuie sa existe incredere in cei care conduc negocierile. Comisarul Karel de Gucht, inca in functie, a afirmat: "Nu se vor face concesii in domeniul siguranei alimentare", Cecilia Malmstrom, pe care am audiat-o, a afirmat acelasi lucru: "Nu voi admite sa se faca concesii in domeniul sigurantei  alimentare".

Atunci, daca avem incredere in aceste afirmatii, asta inseamna ca lasam marje de negociere, dar daca nu avem incredere in aceste afirmatii si opinia publica refuza sa aiba incredere in Comisia Europeana sau in Parlamentul European, atunci ne aflam intr-o situatie foarte grea. Si, intr-adevar, ne aflam intr-o situatie foarte grea acum.

Politica comerciala este una dintre cele mai puternice arme ale Uniunii Europene in a ne pastra rolul in lume. Si haideti sa ne gandim care sunt partenerii globali: China - 1,4 miliarde populatie, India - 1,2 miliarde populatie, Statele Unite - 318 milioane, putin mai mica decat UE, dar cu o forta economica, militara, comerciala, diplomatica de remarcat - suntem intr-o lume unipolara, in care SUA ar trebui sa fie jandarmul mondial. Rusia - populatie mica, dar bogatie de resurse si revenirea acum la mentalitatea imperiala, ursul de la est, vecinul nostru revine la mentalitatea imperiarala si noi, practic, simtim pe pielea noastra. Una este sa te uiti de la Amsterdam sau de la Bruxelles la estul Europei si alta e sa te uiti de la Bucuresti, e o diferenta foarte mare.

Si atunci, politica comerciala este unul dintre instrumentele noastre foarte eficiente. In momentul in care, insa, vreau sa incalec prea multe pe acest instrument, s-ar putea sa pierd eficienta. In dialogul cu partenerii nostri, sunt opinii din ce in ce mai vocale, care spun asa: "Nu putem face comert cu un stat nedemocratic, nu putem face comert cu o tara in care nu sunt respectate drepturile muncii asa cum spune despre munca ILO (Organizatia Internationala a Muncii - n.r.). Nu putem face comert cu o tara care nu respecta mediul si cerintele de sustenabilitate". Si lista continua... Atunci, legislatia Uniunii Europene, Tratatul de la Lisabona, spune ca un acord de comert liber, in momentul in care cuprinde si alte capitole conexe - de exemplu, capitol de investitii, capitol despre drepturile investitorilor, despre drepturile omului, in general, sau democratie - acela devine un acord mixt.

Acordul mixt inseamna nu doar ratificarea in Parlamentul European, dar si in cele 28 de state membre. Si atunci, ne aflam in fata unei complicatii legislative extraordinar de mari. Si trebuie sa decidem: cum poti sa promovezi democratia pe Glob  - pentru ca noi, Uniunea Europeana, vrem sa promovam democratia pe Glob, drepturile omului, sa transformam lumea intr-un loc mai bun de trait si in acelasi timp dorim sa ne pastram si propria noastra identitate si propriul nostru rol pe Glob. Adica vrem sa devenim continentul amintirilor, continentul pensionarilor, in care ceilalti, care cresc economic si care sunt activi, vin in excursie sa avada si ei cum au fost bunicii lor odata?! Si noi sa deveim un soi de muzeu al civilizatiei occidentale?! Nu vrem acest lucru! Cu atat mai putin Europa de Est isi doreste acest lucru si atunci, trebuie sa punem in balanta.

Si, undeva, e aceeasi poveste care este si la originea crizelor politice - lipsa increderii in clasa politica. Cred ca pot sa spun acest lucru: in clipa in care cetatenii isi pierd increderea ca o afirmatie a unui om politic, a unui comisar european va fi si respectata, atunci, se intampla acest clivaj.

 
Grafitti Anti-TTIP pe un zid, in apropiere de Comisia Europeana, la Bruxelles
  • Vize contra comert si interesul Romaniei
HotNews: Acordul UE-Canada va fi considerat un acord mixt, in care sa fie necesara ratificarea si in parlamentele nationale? (Reamintim ca in octombrie 2013, ministrul de Externe, Titus Corlatean, avertiza ca majoritatea parlamentara din Legislativul de la Bucuresti ar urma sa respinga de la ratificare acordul UE-Canada, daca Ottawa nu va relaxa regimul vizelor penru romani, in spiritul tratamentului egal fata pe care Canada ar trebui sa-l ofere tuturor tarilor membre UE).  

Iuliu Winkler: Nu stim inca. Dar daca va fi considerat un acord mixt si va merge la ratificare in Parlamentul de la Bucuresti, eu voi fi intr-o situatie foarte grea, daca cineva ma intreaba daca este bun acest acord pentru Romania. Domnule, este bun. E adevarat ca e mai bun pentru Germania, Franta sau Marea Britanie decat pentru Romania, pentru ca acestea au schimburi comerciale de ordinul zecilor de miliarde de dolari cu Canada, pe cand noi suntem pe undeva la 1,2 miliarde de dolari.  Insa, stiind ca e o nemultumire reala legata de discriminarea pe care Guvernul Canadei ne-o aplica in domeniul vizelor, Romaniei si Bulgariei, atunci esti intr-o situatie grea sa spui acasa: "Domnilor, hai sa incheiem acest acord, ca o sa fie bun!". Pentru cine o sa fie bun? Ca sa fie bun pentru cetateni, ar trebui sa fie acest gest al Canadei: "Da, domnule, asa, ca si celorlalti europeni, va ridicam si voua restrictia privind vizele".

Deci, lucrurile devin foarte complicate in momentul in care ies din sfera strict comerciala. Si astazi, se pare, si de aceea vorbeam despre acest moment strategic, un proces in timp, ne aflam in fata unei mari schimbari, a unei revolutii, pentru ca, daca nu mai sunt acceptate de catre opinia publica acordurile strict comerciale si negocierile strict comerciale in care trebuie sa ai incredere in echipa ta de negociere, atunci, evident ca lucrurile se vor schimba radical.

HotNews: Aceasta a si fost intrebarea pe care in Comisia INTA i-ati adresat-o Ceciliei Malmstrom, privind caracterul mixt al acordului TTIP si al celui cu Canada...

Iuliu Winkler: Exact, pentru ca acum, sincer sa fiu, observand opinia publica din Romania, nu pot sa observ un interes general in Romania vizavi de acordurile comerciale cu SUA si Canada, dar eu cred ca pe masura ce timpul trece, acest interes se va trezi. Nu beneficiem de Visa Waiver din partea SUA, nu avem acord de vize din partea Canadei, avem volume comerciale relativ mici - suntem unde va la 2 miliarde cu SUA, la 1 miliard cu Canada. Pe de alta parte, avem interese - si noi, Romania, dar si Uniunea Europeana , interese acute cu Statele Unite.

Haideti sa gandim putin in spectru mai larg sa vedem: este UE in stare sa-si asigure securitatea, atat cea militara cat si cea energetica si de alte feluri? Singura, nu! Categorica, acesta este raspunsul. Este Romania in stare sa-si asigure securitatea si militara si in regiunea Marii Negre? Categoric, nu! de aceea avem aliante: NATO, Uniunea Europeana. Deci, dincolo de problema organismelor modificate genetic, dincolo de problema carnii de vita cu hormoni, dincolo de alte subiecte din acestea punctuale, ar trebui sa vedem "the big picture", in care avem interese de a strange colaborarea cu SUA.

HotNews: Deci ne spuneti ca acestea sunt amananunte mai putin semnificative, legate de organisemele modificate genetic, de carnea cu hormoni, in comparatie cu beneficiul larg, politic si strategic pe timp indelungat?

Iuliu Winkler:
Nu spun ca sunt mai putin semnificative pentru cetatean. Ele sunt importante, dar ceea ce se intampla astazi in Europa este ca ne antepronuntam. Eu cred ca cetatenii, ajutati, informati de ONG-uri, se antepronunta intr-un fel. Pentru ca una este sa spui - asa cum opinia publica spune in Franta "Nu vem sa discutam despr ecapitolul cultural, ci sa fie exceptat din orice fel de negociere culturala, dorim sa ne pastram multiculturalitatea si, evident, suprematia culturii si limbii franceze". Tot in Franta, in campania electorala, TTIP a fost o tema foarte ardenta si acolo deja sindicatele fermierilor, ale producatorilor din domeniul alimentar au venit si au spus: "Nu! Noi vrem sa respingeti, pntru ca noi vom fi in pericol" . Aici s-a facut un pas prea mult. Cred ca e OK sa spui: "Protejeaza-mi interesele in cadrul unui acord care trebuie sa aduca profit pentru ambele parti!". Este, insa, o mare diferenta, daca spui: "Nu vreau acest acord, pentru ca s-ar putea sa-mi pun in pericol interesele".

In aceasta perioada, eu ma ocup de un raport de legislatie europeana privind tranzactiile cu minerale provenind din zone de conflict si discut cu cu structurile asociative ale IMM-urilor. Le-am lansat deja mesajul: "Stimati domni, v-ati obisnuit sa faceti lobby pe langa parlamentarii europeni, dar ar trebui sa va schimbati optica si sa faceti camapanii asupra celor care influenteaza pozitia noastra politica, adica asupra cetatenilor".

Avantajele s-ar putea sa fie localizate la nivelul companiilor mijlocii sau mari, dar cine creeaza locuri de munca daca nu companiile? Deci trebuie sa venim sa asiguram un oarecare benerficiu economiilor europene, o forta de tractare pentru acestea, fie prin deschiderea pietelor in domeniul investitiilor, in achizitiile publice, adica sa te poti si tu duce in America sa incerci sa concurezi pe piata asa cum firmele americane concureaza aici. In domneiul inlaturarii barierelor in calea comertului - bariere tehnice, diferenta de standarde, bariere netarifare - deci nu e vorba doar de procentul taxei vamale, care oricum, e deja destul de scazut intre UE si America (desi si acolo mai putem scadea), dar este vorba despre bariere netarficare. Spre exemplu, modul diferit in care arata o priza si care inseamna ca trebuie sa am un produs pentru piata europeana si un alt produs pentru cea americana.

Sau diferitele formule in care se agreeaza, se agrementeaza, licentiaza diferitii producatori de produse alimentare - denominarile geografice.

  • Ce da Romania de mancare Americii
HotNews: Am reusit cu Magiunul de Topoloneveni - asta a fost singurul produs romanesc inregistrat si mentionat ca atare in tratatul UE-Canada.

Iuliu Winkler: Trebuie sa ne facem tema de acasa, pentru ca stiti cat de bine stau francezii, de exemplu cu branzeturile sau vinurile. Cealalta problema este: "Tu, europarlamentar reprezentand Romania, esti optimist si consideri ca TTIP este un targ bun?".

HotNews: Chiar va intreb de ce?

Iuliu Winkler: Pe de alta parte, la 2 miliarde comert bilateral, SUA nu sunt in top 10 parteneri ai Romaniei. Noi avem in continuare doua treimi, vreo 64% din comertul nostru cu statele membre ale UE si din acel 60%, sunt vreo 3 parteneri comerciali mari - Franta, Germania, Italia. Daca privim inca o data, noi, in regiunea Marii Negre, la estul continentului, cu conflicte inghetate aproape de granita noastra, cu un conflict care e deloc inghetat si este chiar fierbinte, tot aproape de granita, cu potentialul de care vorbim atat de mult in ceea ce priveste domneiul energetic, spre exemplu, dar care mereu, pana acum, nu s-a prea concretizat, deschiderea proiectelor, interconectarile, piata energetica, conductele europene - Nabucco se pare ca a murit. E o intreaga incurcatura, insa in acest context eu cred ca putem fi printre beneficiarii unui acord cu SUA.

Sigur ca, daca spui ca o economie mare europeana, care are 62 de miliarde de euro si noi avem 2 miliarde de dolari -schimbri cu SUA, atunci acolo scala este mare. Insa daca ne uitam in domneiul IT, Romania este o tara cu potential nu doar teoretic, pentru ca am si dovedit.
 
La un mement dat - cred ca atunci cand eu eram ministru delegat pentru Comert - aveam 2 miliarde de dolari, cifra bilaterala si depasisem miliardul la exporturile din Romania, prin 2006. Anul urmator, o scadere brusca. Ce s-a intamplat? O singura firma, care la Galati face produse metalurgice, si-a mutat punctul de export catre Statele Unite de la Galati la o alta unitate de productie a sa de pe Glob. Si noi, dintr-o data, am pierdut. Asta a fost o singura decizie de optimizare a costurilor cu transportul, dar pe relatia exporturilor noastre cu SUA s-a simtit brusc.

HotNews: Pai si ce avem de facut?

Iuliu Winkler: Mai intai, sa vedem domeniile in care noi putem exporta catre SUA si apoi sa vedem daca putem sa stimulam acele sectoare. Romania are un comert exterior pe deficit, dar avem cateva relatii unde avem excedent, si una este cea cu SUA. Avem excedent comercial cu SUA, nu prea mare, pentru ca nici volumul nu e mare, dar 200 de milioane de dolari execedent sunt execdent si nu sunt deficit. Deci sa vedem de unde provine el: din industria metalurgica, din industria constructoare de masini, prea putin din industria agroalimentara, dar trebuie sa ne facem un nume in domeniul acesta sau al vinului romanesc sau al apei minerale romanesti, pentru ca nu avem un brand cunoscut. Dar, daca am face acest lucru, in situatia in care, poate intr-un an, poate in doi, poate in trei, intra in vigoare un acord comercial intre UE si SUA, atunci, vom continua eventual sa pastram aceasta relatie excedentara comerciala, dar eventual ar creste si volumul.

In situatia in care se semneaza si intra in vigoare un acord comercial si ne prinde pe noi nepregatiti, s-ar putea foate bine, intr-un singur an, sa ne duca in deficit cu relatia bilaterala, pentru ca pietele europene se deschid mai mult si, evident, se deschide si piata Romaniei in acelasi timp. Si daca noi nu suntem pregatiti sa folosim si noi deschiderea din SUA, ci doar partenerii americani sa foloseasca deschiderea din Europa, atunci, foarte repede, relatia care este acum cu excedent s-ar putea transfroma intr-una cu deficit.

HotNews: Deci, in astia 2-3 ani deja trebuie sa lucram pentru perioada cand se va liberaliza piata?

Iuliu Winkler: Exact, ar trebui vazute domeniile-cheie. Eu am enumerat domeniile care se vad in acest moment, insa per ansamblu daca gasim 2-3 domenii si le stimulam pe acelea, atunci am putea sa fim si noi printre beneficiarii unui acord. Sigur, am spus 2-3 ani, in  varianta in care se va finaliza negocierea si se va aproba un acord TTIP.

  • Bani putini la promovarea exporturilor romanesti - “o mare durere in suflet”
HotNews: Dar cine ar trebui sa faca aceasta pregatire? Guvernul Romaniei, oamenii de afaceri, camerele de comert?

Iuliu Winkler:
Pai, toti acestia, in ordinea in care i-ati enumerat. Eu am avut si am in continuare o mare durere in suflet, legata de Departamentul de Comert Exterior (din Ministerul Economiei- n.e.) si in general activitatea de comert exterior, care a primit mai putin sprijin financiar in anii care au trecut. Avem nevoie de bani mult mai multi pentru acele activitati de promovare - targuri si expozitii cu finantare de la buget. Sunt instrumente agreate cu Uniunea Europeana, care sunt folosite, ar trebui Eximbank sa gaseasca niste cai de a plasa acei bani in mediul privat, in mediul de afaceri, de care beneficiaza.

Altminteri, legat de Eximbank, poate ca ar trebui si o oarecare schimbare de mentalitate. Eximbank in sistemul bancar din Romania este judecata ca o banca comerciala, pe de-o parte, dar, pe de alta parte, ea implineste acel rol de agentie de export a Romaniei. Deci, cumva poate ca e nevoie in viitor de o regandire a acestui rol. Eu, daca as fi decident si, atunci cand eram la masa Guvernului, m-am luptat sa fie bani multi in sistem, pentru ca aceasta este gâsca ce poate sa faca oua de aur, daca este stimulata corespunzator.

Targurile si expozitiile sunt foarte importante, pentru ca, daca devii cunoscut, ai sansa de a incheia contacte mai favorabile. Prezenta pe aceste piete - ca si diplomatia, ca si comertul exterior, ele toate sunt activitati consumatoare de bani, dar daca ai o strategie pe termen lung, atunci acesti bani se intorc inzecit. Si atunci ar trebui mult mai multa finantare a activitatilor de promovare a exporturilor.

Indiferent de Guvern, nu este o critica a Guvernului actual, pentru ca, din pacate, ultimiii 6-7 ani au consemnat o scadere a finantarii in acest domeniu. Daca scaderea finantarii a fost motivata de un randament mai slab, atunci, trebuie vazute mecanismele si trebuie ridicat randamentul, trebuie gasiti profesionistii de care este nevoie, dar eu cred ca in acest domeniu trebuie sa revenim la o activitate mai intensa si mult mai bine finantata.

Fie ca e vorba despre relatia cu SUA sau despre altele, de ani si ani de zile, comertul exterior al Romaniei are in principiu doua obiective propuse, dar neatinse in ultimii 15 ani:
  • recastigarea pietelor din est si din Orient - Romania Comunista, prin instrumentele acelea, CAER, a fost foarte prezenta pe pietele din Magreb, din Orientul Mijlociu, fosta URSS. Aceste piete le-am pierdut, dar nu mai avem nici produsele, era vorba de acea impartire a rolurilor in cadrul CAER. Dar prezenta economiei romanesti prin produse compexe - tractoare, moblia, linii de inalta tensiune, foraje petroliere - a lasat o buna memorie inca. Unele dintre activitati au inca potential azi in Romania, dar ne-am pierdut partenerii.
  • al doilea obiectiv, ramas neatins in ultimii 10-15 ani, a fost acela al diversificarii exporturilor, in sensul reducerii dependentei de Uniunea Europeana. Criza i-a lovit pe toti, dar nu in mod egal. In Romania, criza a venit in 2009-2010 si reactia a venit pe aceasta linie a dependentei noastre foarte mari de economiile Europei Occidentale: Germania, Italia, Franta, Olanda. Deci cand acolo a scazut activitatea industriala, au scazut comezile firmelor, a scazut consumul pe piata, pentru ca imediat Germania a revenit la acea poveste a economisirii si a austeritatii, ne-am pierdut clientii si a intrat criza si la noi pe aceasta cale. 
HotNews: Domnule Winkler, ati spus ca ar putea fi socotit un acord mixt TTIP-ul, dar si acordul cu Canada, si sa necesite ratificarea sin in Parlamentul de la Bucuresti. Mai departe, cand vom sti?

Iuliu Winkler: Curtea Europeana de Justitie trebuie sa-si spuna cuvantul in acest sens. Si acum, dupa ce intra in paine noua Comisie Europeana, asta va dura pana in februarie-martie 2015, pana cand comisarii isi preiau mandatele si competentele, isi organizeaza munca, eu cred ca va trebui o accelerare a acestui proces de a vedea exact, de a interpreta textul Tratatului de la Lisabona, de a obtine consens asupra acestei interpretari. Pentru ca, daca Germania spune "la noi, Curtea Constitutionala a declarat ca....", nu este foarte simplu sa obtii un acord. Si audierile din Comisia INTA au aratat urmatorul lucru - socialistii au pus problema aceasta: daca nu putem progresa pe acorduri care ar putea sa fie considerate mixte, atunci sa facem, pur si simplu, un trade agreement, deci doar un acord comercial. Este o cale de mers, dar asta inseamna ca dintr-o declaratie de acum doi ani de zile, cat de ambitios il vom  face, cel mai mare "deal" comercial care a fost vreodata coneceput pe Glob, venim si restrangem si pana la urma facem o intelegere pe niste piese de masini, pe niste branza, niste vin...

Eu nu cred ca acesta este drumul de urmat, pentru ca de-aba in acest caz ai putea sa spui ca ai facut o intelegere care favorizeaza anumite tari, anumite sectoare si pana la urma chiar anumite companii. Pentru ca, daca o chestiune in care efectul este ca de la 10 milioane de dolari intr-un an Romania ajunge la 13 milioane de dolari, nu cred ca aceasta este dimensiunea la care ar trebui sa ne gandim in cazul unui acord transatlantic. Si atunci, este bine sa fim ambitiosi, dar in acelasi timp este bine sa si grabim putin clarificarea acestui acord in cadrul juridic.

HotNews: Deci, simplificarea procedurala ar putea duce la diminuarea efectului si al ambitiilor?

Iuliu Winkler: Asta nu ar fi o simplificare procedurala, ci o ingradire a scopurilor. Daca tu cauti doar un acord in domneiul reducerii taxelor vamale bilaterale, care oricum sunt deja mici, nu cred ca la asta ne-am gandit cand am gandit TTIP.

  • Acordul UE-SUA, ca solutie energetica anti-Putin

HotNews:
Vorbeati despre securitatea energetica ca despre o diemensiune a ambitiei reale a unui acord transatlantic... Totusi, gazele de sist extrase din Statele Unite, ca sa fie aduse in Europa, reprezinta o modalitate costisitoare si complicata, pentru ca necesita statii de lichefiere, pe care Putin le-a si evocat si a spus: Vedeti ca tot la mana noastra o sa ramaneti mult timp!...

Iuliu Winkler: Tehnologiile exista, functioneaza. Nu stiu ce se va intampla, pentru ca cine a fost la Istanbul si a vazut cum arata Stramtoarea Bosfor, isi da seama ca Turcia nu va fi de acord cu tranzitarea acelor mari nave, cu oricata securitate tehnologica vorbesti. Eu am avut astfel de discutii la Istanbul acum mai multi ani, despre transportul de gaze lichefiate. Si imi spuneau: "Tu ti-ai lasa o bomba cu heliu sa-ti intre in anticamera?!" Sigur, poate sunt afirmatii exagerate.

Eu cred ca in primul rand securitatea energetica in UE inseamna diversificarea resurselor. Apoi, inseamna un lucru spre care eu cred ca ne vom indrepta - pentru ca va fi un comisar european responsabil cu uniunea energetica. Polonia a reluat anul trecut crearea unei politici energetice comune, poate sa devina o realitate. Daca devine realitatea, atunci o cale este cea a terminalelor de gaz lichefiat, si cu siguranta nu Constanta este locul preferat, ci coastele atlantice ale Europei, insa, pe de-o parte, colaborarea tehnologica, si pe de alta parte, colaborarea de securitate - pentru ca energia si toate proiectele de conducete fie incep, fie tranziteaza locuri care astazi sunt nesigure.

In al treilea rand, vedem toata revolutia aceasta a gazelor de sist. Nu trebuie uitat efectul economic. In ultimii 4 ani de zile, cam 25-30% a fost ieftinirea hidrocarburilor pe piata americana si efectul de ieftinire care se transforma in competitivitate economica, vizavi de scumpirea cu circa 20-25%, deci cam acelasi lucru s-a intamplat in ultimii 20 de ani in medie, (in Euopa -n.r.). Ceea ce inseamna ca avem un decalaj de competitivitate. Aceasta chestiune trebuie cumva abordata, pentru ca altfel ar avea dreptate cei care intreaba: "Cum vrei sa faci un acord cu SUA, cand americanii iti vor invada piata cu produse mai competitive decat ale tale proprii?".

HotNews:
Ce raspuns puteti sa dati la chestiunea asta?

Iuliu Winkler: Eu cred ca exista raspunsuri echilibrate, in asa fel incat sa respecti rigorile protectiei mediului, ale cresterii sustenabile, prin interconectare. Aici avem un potential extraordinar in Uniunea Europeana. Prin crearea unei politici energetice cat mai comune, chiar daca nu poti sa spui unice - asa cum este cea politica vamala sau cea agricola -, dar cat mai armonizate si uniformizate la nivel europenean, in asa fel incat sa-i scoti lui Vladimir Putin din mana arma numita Gazprom si instrumentul divide et impera. Si exista o diferenta mare intre preturile contractelor de livrare a gazelor naturale incheiate cu state din centrul si estul Europei.

Avand intercoenctare, dublul sens al fluxului in conducte, avand noi in Romania si poate o sa avem in toamna sau in iarna - si am mare incredere in ministrul Energiei ca va punepe masa o strategie energetica, care sa fie in sfarsit consensuala, sa vedem acel mix energetic pe termen  lung, sa vedem daca putem sa facem contractul pe grupurile III si IV la Cernavoda, sa vedem cum e cu regenerabilul, cu resursa proprie si cu rolul Romaniei pe piata energetica regionala.  Si atunci, eu cred ca o componenta energetica a unui acord UE-SUA nu se reduce la problema gazelor de sist intr-un punct A sau B al Romaniei, ci este o problema mult mai ampla care trebuie privita intr-o asemenea perspectiva.

  • “Ar fi o prostie ca din fundamentalism sa renuntam la resurse”
HotNews: In Romania, oponentii TTIP sunt organizatiile care se opun exploatarii gazelor de sist, a proiectului minier cu cianura de la Rosia Montana, sunt impotriva organismelor modificate genetic. Pana la urma, ce legatura au gazele de sist cu TTIP?

Iuliu Winkler: Pai, gazele de sist au legatura cu partenerul din TTIP, pentru ca in America am vazut aceasta  revolutie a gazelor de stist. Eu cred ca asa cum si in alte domenii, in comunicatii, in IT, si in alte domenii avem de a face cu perioade in care evolutia este accelerata pana dincolo de orice inchipuire. Acum 25 de ani era greu de presupus ca vor exista lucruri care astazi sunt in viata noastra din fiecare clipa. Si atunci, in aceste evolutii nu cred ca trebuie sa fim fundamentalisti. Deci, evolutia tehnologica s-ar putea sa aduca posibilitati pentru exploatarea resurselor de aur, metale, uraniu, resurse pentru centralele atomice. In domneiul gazelor de sist s-ar putea sa existe tehnologii pe 10 ani, pe care astazi nu le putem anticipa.

Fundamentalismul nu este productiv. Daca avem resurse, eu cred ca trebuie sa fie exploatate in conditiile in care ele produc crestere economica in intern, nu doar acele resurse care dau locuri de munca 5 ani, cat traieste un proiect. Daca nu putem sa asiguram conditiile de mediu, nu facem. Daca implica ruinarea unei comunitati locale sau ruinarea mediului pentru o comunitate locala, atunci nu facem. Dar in conditiile in care se pot pastra conditiile de mediu, putem sa avem sustenabilitate cu tot ceea ce implica: social, oameni, traditii, natura, pamant sanatos pentru generatiile viitoare, atunci cred ca trebuie sa cautam exploartarea resurselor si ele sa vina in beneficiul intregului efort al Romaniei de a se integra. Pentru ca pana la urma acesta este efortul, de a ajunge la media europeana.

Ar fi o prostie ca din fundamentalism sa renuntam la resurse care ne sunt la indemana, dupa cum ar fi dovada de iresponsabilitate sa acceptam proiecte care sa aduca pagube de nereparat oamenilor si mediului.

HotNews: Segmentul de investitii din TTIP ar putea favoriza exploatarea gazelor de stist din Romania?

Iuliu Winkler: Este vorba despre acest ISDS, mecanismul de rezolvare a litigiilor dintre sectorul privat si stat, cel mai controversat punct al acordului. De aceea a aparut si controversa in acordul coemrcial cu Canada, pentru ca daca ai un mecanism functional in acordul cu Canada, atunci l-ai aplica la fel si cu SUA. Pe de alta parte exista 8-9 state membre care deja au acorduri de investitii cu partenerul transatlantic, cu SUA, printre care si Romania. Noi avem un acord de investitii cu SUA care prevede un mecanism de solutionare a litigiilor, un ISDS al nostru.

In ceea ce priveste insistenta cu care Comisia Europeana urmareste acest mecaism  de rezolutie este exact ideea pasilor urmatori, pentru ca suntem de asemenea in negocierea unui acord de investitii cu China. Si sigur ca daca nu o sa ai un mecanism ISDS cu SUA, atunci evident ca si China va spune ca nu vrea un ISDS. Dar in relatia cu China evident ca interesul nostru este protejarea investitiilor europene in China, fata de o economie semicomandata, centralizata, fata de un capitalism de stat care este un experiment unic pe glob. Dar este evident ca astazi nu avem reciprocitate cu China.

Cea mai mare doleanta a companiilor europene este reciprocitatatea si este foarte greu sa faci business in China si trebuie sa ai partener chinez, care sa fie intermediar pentru o serie intreaga de operatiuni. Economia Chinei este inchisa la achizitii publice. Ei vor sa faca la noi lucrari, ne ofera proiecte, dara fara sa asigure aceeasi posibilitate partii europene.

  • China, India - alternative sau concurenti pentru UE?
HotNews: Deci noi, europenii, sunem interesati sa avem un ISDS in relatia cu China, dar ne mai gandim daca sa-l avem cu SUA, e un dublu limbaj?

Iuliu Winkler: Asta e momentul in care trebuie sa aducem in discutie si negocierile multilaterale, e foarte complicat, foarte complex. Fata de speranta de acum 10 ani, acum negiocirile multilaterale din cadrul OMC stau foarte prost. In decembrie 2014, a fost intalnirea interministeriala de la Bali, unde s-a convenit un pachet extrem de modest, care a fost aruncat in aer de India dupa 2 luni de zile, declarand ca se retrage dintr-o intelegere pe care o incheiase dupa nopti intregi de discutii.

In momentul in care negocierile multilaterale, in care toate statele lumii discuta despre facilitarea comertului, inlaturarea cat mai multor bariere netarifare, accesul pe piete, intreaga sfera a relatiilor comerciale, daca nu se poate face un avans in acel cadru multilarteral, pentru ca diferentele dintre regiuni sunt mult prea mari si diferentele dintre interese sunt mlt prea mari, atunci fiecare dintre actorii globali relevanti se muta pe linia dialogului bilateral si a cautarii de intelegeri comerciale bilaterale. Iar acolo o intelegere ca cea dintre UE si SUA, adica cel mai mare "deal" de pe Glob, va fi un trend setter, va statua modelul care apoi va fi aplicat. Daca acel model este putin ambitios, atunci mai bine sa nu existe si sa mai asteptam, sa mai lucram la informarea opiniei publice, la formarea opiniei publice, pana cand se poate incheia un acord cu adevart.

HotNews: A fost recent vizita premierului indian Modi la Washington si discutiile pentru atragerea investitiilor americane in India. Avem concurenta?

Iuliu Winkler: India este un experiment global interesant, ca si China. India se numeste cea mai mare democratie din lume. Dar chestiunea care ii tareaza cel mai mult este coruptia. Nu drepturile omului, nu munca copiilor, nu foametea, nu clima, ci coruptia este cea care tareaza sistemul si, din pacarte, coruptia are un mecanism legat de acea politica de alimentatie  asigurare a necesarului alimentar al populatiei enorme a Indiei.

Ei folosesc justificarea ca au nevoie de un mecanism de ajutor de stat, de subventionare interna, pentru a putea asigura alimentatia de baza a populatiei lor enorme, dar acea filiera de distribuire a alimentelor, a granelor, a cerealelor este si filiera de alimentare a coruptiei. Pe de alta parte, se creeaza, cu ajutor de stat, niste stocuri enorme de grane, cu care, din cand in cand, India are tendinta sa se joace pe piata globala. Si atunci, este un lucru sa-ti subventionezi productia pe care o distribui propriei populatii si este altceva sa folossti rezervele imense din cand in cand, in momente favorabile ale preturlui cerealelor, cand e seceta in alta parte pe Glob, sa folosesti acest dispozitiv. Aceasta nu e economie de piata, ci un mecanism centralizat, de stat. Este aceeasi poveste ca si cea a bumbacului ameican, cea a bananelor pentru Africa. deci sunt subiecte mari care inseamna viata de zi cu zi a sute de milioane de oameni. Si atunci, ele, daca nu pot fi convenite in cadrul multilateral, al OMC, care de ani de zile este in mari probleme, atunci vii si inlocuiesti acest cadru sau in paralel cu cadrul OMC, vii si pui cadrul bilateral.

  • “Limba de lemn” a comisarului desemnat la Comert
HotNews: La audierea Ceciliei Malmstrom v-am vazut in prezidiu, ca vicepresedinte al Comisie INTA. Ce impresie v-a lasat comisarul desemnat pentru Comert? (Cecilia Malmstrom a trecut greu de audierea in Comisia INTA, prin vot, ci nu prin acordul unanim al grupurilor europarlamentare la nivel de comisie. In 22 octombrie Parlamentul European urmeaza sa decida in plen asupra intregii Comisii Europene propuse de Jean-Claude Juncker).

Iuliu Winkler: Mie mi-a lasat o impresie corecta, doamna Malmstrom nu este un specialist de comert. Ea a fost comisar european ( pentru afaceri interene - n.r.) si se vedea pe ea siguranta de sine si stapanirea terminologiei europene, a raspunsurilor care de multe ori n-au prea avut continut. A folosit doar cuvinte pentru a ocoli continutul...

HotNews: Adica a vorbit in sloganuri?

Iuliu Winkler: Nu. A folosit limba de lemn. Institutiile europene si-au conturat o limba de lemn - dar, ca si la Bucuresti si in alte tari, este posibil sa rostesti fraze intregi fara sa spui nimic, sa circumascrii subiectul si sa spui: Interesele Uniunii Europene vor fi salvgardate, nu vom face concesii de la aceste interese si nu ne vom inclina in fata presiunilor venind din alta parte!”. Dar nu ai spus nimic, de fapt.

Pe de-o parte, acest lucru a fost vazut bine si si eu l-am vazut OK, pentru ca am vazut o persoana care se misca natural in acest mediu. Jean-Claude Juncker a spus ca vrea o Comisie politica. In aceasta comisie politica a pus responsabil pentru migratie un grec, adica tara cu cele mai mari probleme pe partea de imigratie. A pus responsabil pe civil society un ungur, adica tara cu cele mai mari probleme ale societatii civile in acest moment. A pus responsabil la pietele financiara un engelez, adica tara cu cele mai mari interese in domeniu, a pus la politica regionala un roman, adica tara cu cea mai slaba absorbtie a fondurilor europene. Acum, ramane  de vazut, pentru ca, daca comisarii sunt politici, inseamna ca nu am nevoie de tehnocrati. Deci, nu-l analizez pe comisar in baza cunostintelor de specialitate din domeniul pe care urmeaza sa-l coordoneze.

Citeste si:


Citeste mai multe despre   























2644 vizualizari

  • +5 (7 voturi)    
    Putina obiectivitate nu strica (Marţi, 7 octombrie 2014, 17:14)

    cato [utilizator]

    Acesta e al n-ulea articol proTTIP. Cam cand o sa incepeti sa prezentati argumentele si interviurile contra?
  • 0 (0 voturi)    
    raspuns lui Winkler (Joi, 9 octombrie 2014, 10:31)

    andinny [utilizator]

    Domnule Winkler, vorbiti in necunostinta de cauza de proiectele care se propun in Romania. De exemplu, cel de la Rosia Montana ar avea locuri de munca timp de 20 de ani si in urma investitilor care au inceput deja s-ar asigura joburi permanente. Trebuie sa exploatam resursele, dupa cum ziceti si dvs, dar sa nu mai astepte Romania, ca nu obtinem nimic tergiversand lucrurile!


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI


Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version