Absența capacităților de prelucrare a cărnii face ca animalele vii să fie trimise la export – în dauna ciobanilor și a nivelului de trai. Prestigiosul cotidian britanic a stat de vorbă și cu Ghiță Ciobanul ca să scoată în evidență lipsa de viziune și simț practic din zootehnia și industria alimentară din România.

Numai 33 oi din 14.600 au fost salvateFoto: ISU Dobrogea

Gheorghe Dănulețiu, cunoscut și ca Ghiță Ciobanul, are peste 500.000 de urmăritori pe Facebook după ce a apărut într-o campanie de publicitate care a devenit virală, dar duce o viață modestă de cioban tradițional. Având în grijă 1.500 de oi în vestul României, viața lui Dănulețiu se schimbă cu anotimpurile. Primăvara, când vin mieii, doarme cel mult patru ore pe noapte, în timp ce iarna își ia oile într-o călătorie de trei-patru săptămâni de la munte spre pajiștile din văi.

Chiar și când temperatura scade sub 30C, Dănulețiu doarme lângă animalele sale, înfășurat în blană de oaie sub cerul înstelat și gata să-și apere turma de atacul lupilor. „Am moștenit meseria de la tata – care avea câteva sute de oi – dar o și iubesc, iubesc animalele”, spune Dănulețiu.

Totuși, ca toți ciobanii români cu turme mici și medii, Dănulețiu luptă din greu pe o piață dominată de puțini exportatori de animale, mari fermieri și hypermarketuri. „Comerțul cu oi a devenit o bătaie de joc. Vindem o oaie cu 100 de lei (cam 18 lire). Nu-mi permit să plătesc salarii bune și nu mai găsesc lucrători – tinerii văd că totul se duce la vale. Mi se pare că este politic, că se încearcă să se distrugă sectorul”.

Exportul în viu a devenit o industrie crucială pentru România. În noiembrie, lumea a privit cu oroare cum s-au înecat 14.000 de oi în portul Midia de la Marea Neagră, în drum spre Arabia Saudită. Până atunci, puțini oameni – chiar și în România – au fost conștienți de dimensiunea exportului de animale vii. De fapt, în 2018 România a exportat animale în valoare de 357 de milioane de euro, ceea ce a făcut-o cel mai mare exportator european de animale vii și al zecelea pe plan global.

Situația actuală datează de la prăbușirea regimului lui Nicolae Ceaușescu la sfârșitul anilor ʼ80, cînd companii din Orientul Mijlociu au început să preia exportul de animale vii din România. Până în anii 2000, exporturile mergeau în principal spre țări europene sudice, ca Grecia și Croația, dar după 2010 au devenit piețe valoroase Iordania, Libia, Libanul și Israelul.

România nu are abatoare ca să proceseze carnea de care are nevoie. Deși a primit subvenții totale de 26 de miliarde de euro de când a intrat în UE în 2007, acestea n-au fost orientate și spre crearea sistemelor de procesare de care țara are nevoie urgentă. Așa că, în ciuda numărului de animale pe care le exportă, trebuie să importe carne și alte bunuri procesate.

Ca și majoritatea crescătorilor de oi și capre din România, Dănulețiu nu are altă opțiune decât să-și vândă animalele la centre private de colectare cu doar 100 de lei pentru o oaie. Firmele de export le vând mai departe cu de zece ori mai mult în Orientul Mijlociu și Africa de nord, deși „prețurile animalelor variază ca prețurile de la bursă”, cum spune un om de afaceri libanez de la unul din cei mai mari exportatori agricoli din România.

Fermierii sunt prizonieri într-o situație imposibilă. În ciuda adâncilor rădăcini ale păstoritului în România, se mănâncă miel doar de Paști. Iar imensa majoritate a oilor sunt de rasă mixtă - țurcana – crescută și pentru lapte, și pentru carne, ceea ce le face carnea mai puțin căutată pe piețele europene. Realitatea financiară a crescutului de oi în România este că aduce profit mic și mulți ciobani se retrag.

Situația este similară pentru crescătorii de bovine. Sebastian Ile, care are o fermă cu 28 de vaci Angus, încearcă să-și mărească puterea de negociere cu exportatorii formând o cooperativă cu opt alți fermieri. Aceasta înseamnă că va putea vinde carnea cu preț mai mare pe kilogram – 2,5 euro față de 1,8 cât primesc fermierii mai mici. Dar ambițiile sale merg mai departe. „Acum doi ani am început un proiect pentru un lanț complet, de la creșterea animalelor la procesarea și vânzarea cărnii. Dar va dura mult timp și va necesita fonduri europene sau naționale pentru realizare”.

Asigurarea de condiții pentru abatoare civilizate în țările de origine este critică, spune Gabriel Păun de la Animals International. Stabilit în România, el investighează de mai mulți ani exportul de animale și descrie la prima mână călătoriile lungi ale animalelor în căldură cumplită, ca și sacrificarea lor brutală în Orientul Mijlociu. „Nu numai că situația actuală este de o cruzime extremă, dar ar exista și o soluție care ar mulțumi 99,9% din oameni, consumatori și fermieri din țările importatoare, ca și fermieri români. Singurii care nu ar beneficia sunt firmele de export”.

Soluția implică înlocuirea exportului de animale vii cu cel de carne și carcase, ceea ce discută în prezent decidenții români și europeni. În decembrie, UE a cerut o actualizare a legislației curente pentru transportul animalelor pe distanțe lungi, ca și discuții privind sustenabilitatea transportului în viu față de comerțul cu carne. În prezent, reglementările UE datează din 2005 și fac țările membre răspunzătoare de animalele exportate doar pe teritoriul uniunii, nu până ajung la destinație.

Guvernul român a constituit o comisie agricolă care să redacteze proiectul unei noi legi pentru exportul de animale vii, ce ar face România responsabilă de starea animalelor nu doar până la punctul de export, ci pe tot drumul până la destinație. Dacă va fi adoptată, va fi o premieră pentru UE.

Noua lege ar face obligatorie și prezența unui veterinar la bordul navelor. Inspirați de reglementările pentru abatoarele din UK, unii membri ai comisiei se gândesc la camere video care să urmărească animalele până la destinație. „Este cu siguranță un pas hotărât în direcția bună”, spune Maria Pană, membră a comisiei și președinte al sindicatului fermierilor Acebop. În cinci ani, Pană speră că România va muta spre exportul de carne în locul celui de animale. „Ca să facem asta, vrem să convingem guvernul să aprobe construirea a două sau trei abatoare de capacitate mare la malul mării, cu depozite congelatoare, iar o mare parte din probleme va fi rezolvată”.

Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, Nechita-Adrian Oros, este de acord. Comentând incidentul de la Midia, ministrul a spus că speră ca tragedia să nu se mai repete și a adăugat: „Pentru România ar fi mai avantajos economic nu să exporte animale vii, ci carne în locul lor”.

Pentru fermieri – care se luptă în condiții grele și prost plătite cu corupția pentru subvenții europene și proprietate asupra pământului – aceste îmbunătățiri ar fi un stimulent să-și păstreze fermele.

„Păstoritul este o tradiție pe care o avem de sute de ani în România și elitele economice și politice care-și urmăresc interesele egoiste distrug încet o comoară națională”, spune pesimist Dănulețiu. „Sunt patriot și sper că se va schimba ceva în bine în țara asta. Dacă nu, venim la Londra, nu avem altă opțiune”. (The Guardian)