Am descoperit marca MINI în 2007, iar în 2013 mi-am luat unul. E genul ăla de mașină-prieten care se lipește de sufletul tău. N-ai cum să fii trist într-un MINI. Doar că acum a venit vremea să-mi iau rămas-bun de la bătrânul Cooper din 2002. Cu această ocazie, probabil, spun „adio”, definitiv, pe viață, mașinilor pe combustie. E o decizie-constatare pe care o simt cumva… dureroasă. De aceea am și decis să scriu acest articol: s-ar putea ca mulți dintre voi să vă regăsiți în aceeași situație, mai devreme sau mai târziu.
MINI CooperFoto: Adrian Mitrea
Citește articolul complet pe 0-100.ro
