Attila și Kinga Bertici au ajuns joi dimineață în Oimiakon (regiunea Iakuția), satul cel mai rece din lume. Erau -47 de grade când au ajuns cu Duster-ul, au stat 3 ore și l-au întâlnit pe primarul localității de 590 de locuitori, a spus Attila Bertici pentru HotNews.ro. Drumul de 11.500 km a fost o aventură: li s-au furat actele și card-urile, iar ultimii 200 km au fost extrem de grei din cauză că au ajuns și în zone cu -50 de grade, zone unde nicio mașină nu are cum să funcționeze normal. Cei doi încep vineri drumul de întoarcere la Satu Mare, tot cu mașina.
Bertici a mai spus că la -50 au putut filma neîntrerupt cu GoPro-ul, dar smartphone-ul s-a închis după 10 poze. În ultimele 30 de zile nu a fost mai cald de -29 de grade la Oimiakon și de câteva ori minima a scăzut și la sub -50. În micul sat diferența dintre minimă și maximă nu este mai mare de 4-5 grade, astfel că, spre exemplu, pe 9 ianuarie maxima a fost -46 de grade.
Captură postată de Attila Bertici cu temperatura din Tomtor, sat aflat la 30 km de Oimiakon.
Nu sunt primii români care ajung la Oimiakon, dar sunt primii care ajung cu o singură mașină, și nu ca parte a unui convoi unde poate fi oferit ajutor dacă se întâmplă ceva. Bertici spune că nu era cam nimeni pe ulițele înzăpezite, dar au vizitat un mic muzeu și au primit o diplomă de la primarul care le-a spus că, de-a lungul anilor, au venit turiști din 70 de țări. Diferența de fus orar este de +8 ore la Oimiakon. El a explicat și că se simte diferența dintre -40 și -50 de grade. ”Foarte tare se simte diferența. Nici noi nu am crezut. Este incredibil de frig la -50. Am luat bagajele din mașina fără mănuși, ca să pot să închid ușa, am mers 10 metri până în casa unde suntem cazați și am crezut că mi se rupe mâna de frig”.
Expediția a devenit virală pe YouTube fiindcă cei doi au pus multe clipuri pe YouTube cu drumul și cu tot ce vizitează. Unele clipuri au și 80.000 de vizualizări și 500 de comentarii.
Foto: Hello Siberia Expedition
De la Iakuțk au mers 1.000 km pe ”Drumul Oaselor” (Kolymskaya trassa) o șosea de 2.000 km construită între 1932 și 1953 mai ales cu deținuți din Gulag și cu uriașe pierderi de vieți. Drumul pornește de la Nijni Bestiah, de lângă Iakuțk și se termină la Magadan, oraș la Marea Ohotsk. Oimiakon (Oymyakon) este la 100 km de drumul principal.
Cei doi sătmăreni au traversat de trei ori râuri înghețate (de două ori Lena și o dată Aldan), pe o distanță totală de peste 50 km. Chiar și GPS-ul (aplicația rusă Yandex) a indicat traseul de pe râu, iar autoritățile au pus pe gheață marcaje rutiere, traversarea pe râu fiind esențială pentru locuitorii din regiune și fiind posibilă cam 5 luni/an (decembrie - aprilie). Iarna aceasta a fost anormal de caldă și în Siberia, iar la Iakuțk cei doi români se plimbau la -26 de grade, într-un oraș unde -45 este ceva normal.
Expediția a fost cu peripeții. După Crăciun, în orașul Kemerovo le-a dispărut portofelul cu carduri, bani și permise de conducere, după ce Atilla l-a uitat pe o canapea în holul hotelului, iar când s-a întors nu mai era. Poliția nu l-a găsit pe cel care l-a luat, iar cei doi au luat decizia de a continua călătoria după ce au obținut un act care le-a permis să conducă mai departe în Rusia și după ce prietenii le-au trimis bani din România, prin Western Union.
Câteva zile mai târziu și 3.000 km mai la est, în orașul Neryungri, Kinga a uitat din cauza oboselii telefonul într-un taxi, dar de data aceasta l-au recuperat, șoferița întorcându-se pentru a aduce aparatul.
Iată mesajul pus pe Facebook joi dimineață
DRAGILOR!! AM REUȘIT!
DUPĂ 11 500 KILOMETRI AM AJUNS LA POLUL FRIGULUI LA OYMYAKON, SIBERIA.
In plină iarnă, un singur echipaj cu mașină românească: Dacia! \uD83E\uDD76 #NEO
Vă iubim!!
Trebuie precizat că expediția NU este sponsorizată în vreun fel de Automobile Dacia. Soții Bertici au cumpărat mașina în leasing de la dealerul Dacia din Satu Mare și vor să o folosească cel puțin cinci ani.
În ultimii 200 km spre Oimiakon temperaturile extrem de scăzute, de până la -50 de grade, au făcut ca mașina, împinsă dincolo de limitele tehnice, să se comporte ciudat.
Attila Bertici a explicat într-o postare din 8 ianuarie
Dragilor, azi am învins imposibilul și doar cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns in Tomtor (lângă Oymyakon). In primii 200 de kilometri nu am întâmpinat probleme, afară erau -30 de grade. După ce am trecut munții, am părăsit drumul principal care merge la Magadan și după ce am luat-o la dreapta spre Oymyakon, au început problemele. Când am intrat in depresiune a început ”filmul” nostru pe care nu-l vom uita niciodată! Am deja peste 2 milioane de kilometri conduși, acești ultimi 200 de kilometri au fost cei mai grei din viața mea. Noi ne uitam la temperaturile din Tomtor care indicau -42 am zis, ok, no problem. Însă in depresiune am întâmpinat -50 de grade (confirmat ulterior și de localnici din Tomtor). Mașina a început să se comporte foarte ciudat sub -43 de grade. Semnal la telefon nu aveam deloc, la -47 mașina pur și simplu a vrut să se ridice in aer ca un elicopter. Numai frrrrr, drrrrr zgomote fâșâitoare, nu am știut ce se întâmplă, am prins un deal unde temperatura a fost de -40 totul a redevenit normal. După care iar -48 și mașina iar a vrut să se rupă! \uD83D\uDE1E La jumătatea drumului a trebuit sa luăm o decizie: continuăm sau ne întoarcem. Cu mașini nu ne-am întâlnit pe drum, dacă se oprea mașina era dezastru pentru noi. Am luat decizia de a continua drumul nostru și cu rugăciuni la bunul Dumnezeu am ajuns in TomTor epuizați la maxim. NEO este un erou s-a chinuit dar nu ne-a lăsat pe drum.
0
31
