Norvegia a devenit prima țară în care mașinile electrice au avut peste 50% din piața mașinilor noi pentru un an întreg, văzându-se astfel roadele unui program demarat de guvern acum 15 ani, program ce a susținut puternic mașinile electrice, dar a ”penalizat” prin taxe mari mașinile pe benzină și motorină. Norvegia este un fel de ”laborator” pentru modelele electrice, dar foarte puține țări îi pot urma exemplul.

Masina electrica la incarcatFoto: Nissan

Norvegia are o suprafață cu 60% mai mare decât România, populația este de aproximativ 5,5 milioane locuitori, iar piața totală a mașinilor noi este undeva pe la 130-140.000 de unități/an.

Datele citate de Reuters arată că mașinile electrice au avut 54% din piață anul trecut, față de 42% în 2019. Și în 2019 au fost luni în care mașinile full-electrice aua vut peste jumătate din piață, dar 2020 a fost primul an complet în care electricele au depășit mașinile convenționale. În decembrie mașinile electrice au avut 67% din piață.

Volkswagen a avut cele mai multe mașini vândute, urmată de Tesla.

Printre modelele cel mai bine vândute se numără Volkswagen e-Golf, Audi e-Tron, Tesla Model 3, Volkswagen ID3, Hyundai Kona EV și Nissan Leaf.

Cum a ajuns Norvegia aici

Țara scandinavă a decis acum 15 ani să transforme parcul auto și să ajute în mod eficient introducerea mașinilor electrice. În Oslo a început încă din 2008 crearea unei infrastructuri de încarcare, iar mașinile electrice au început să se vândă bine după 2010 când au apărut și modele precum Nissan Leaf și mai târziu Tesla.

Subvențiile și diversele scutiri de taxe au făcut ca mașinile 100% electrice să fie și cu peste 10-15.000 de euro mai ieftine decât prețul de lista și în acest fel, modele precum Tesla Model 3, Volkswagen e-Golf sau Nissan Leaf au ajuns să se vândă în câteva mii de exemplare/an fiecare, în timp ce în multe țări europene abia își găsesc câteva sute de clienți.

În același timp, mașinile convenționale pe benzină și motorină au fost ”ultra-taxate” și aceste modele au ajuns în unele cazuri să coste și cu peste 20.000 de euro mai mult decât în alte țări europene. Taxa de import este de câteva mii de euro, TVA-ul este de 25% și, în aceste condiții, mașinile diesel sau pe benzină devin neatractive. În plus, costurile de utilizare sunt de câteva ori mai mici la o mașină electrică. Rămâne însă un mare dezavantaj; autonomia care la mașinile electrice ceva mai ieftine este de sub 200 km (micșorată și de clima rece a țării).

În afară de subvenții, cumpărătorii de electrice sunt scutiți și de taxa la cumpărare, care poate depăși 25% din valoarea vehiculului și au o mulțime de gratuități zi de zi: parcare în centrul orașului, scutiri de taxe la intrarea în tuneluri și pe ferryboat și dreptul de a merge pe banda de autouz. Într-o țară cu autostrăzi, tunele și tarife mari de parcare, aceste scutiri pot aduce, arată unele calcule, chiar și economii de peste 8.000 de euro/an, dar media este cam la 3.000 - 4.000 de euro.

Norvegia a ales această cale și fiindcă are o mulțime de râuri și de hidrocentrale, peste 98% din energia electrică fiind produsă de acestea la un cost foarte mic și într-un mod cu adevărat curat. Având electricitate ieftină, Norvegia își poate permite să încurajeze mașinile electrice mult mai mult decât țările unde electricitatea este obținută din combustibili fosili, deci nu prea ecologic.

Modelul norvegian nu ar avea succes în majoritatea țărilor fiindcă nu ar fi posibilă introducerea rapidă a unor taxe uriașe pentru mașinile pe benzină și motorină.

În plus, prea puține țări pot produce energie electrică la un cost atât de mic precum Norvegia, astfel că nu ar fi viabil.

În Norvegia, statul a avut și bugetul necesar pentru a investi într-o rețea amplă de stații de încărcare, model care nu a fost până acum urmat de mai mult de câteva țări. Nu în ultimul rand, norvegienii au un nivel de trai extrem de bun și își permit mașini mai scumpe decât est-europenii, de exemplu, pentru scandinavi mașina electrică fiind în multe cazuri al doilea vehicul personal. Multe familii aleg mașina electrică pentru a parcurge distanțe mai scurte, pentru a merge la serviciu, ideea fiind să profite de scutirile de taxe de drum și de parcare, pentru a face economii. Pentru vacanțe și alte deplasări lungi, norvegienii folosesc în general SUV-uri convenționale.