​Unii constructori auto vor pe viitor să-și proiecteze propriile cip-uri, alții le cumpără direct de la producător, iar în unele cazuri mașinile sunt produse fără anumite sisteme. Industria auto spera la început de 2021 că până în a doua jumătate a anului lucrurile se vor rezolva aproape total, însă nu a fost deloc așa, astfel că a fost nevoie să se găsească și soluții ingenioase, dar și unele disperate. Simplitate este cuvântul cheie, în unele cazuri s-a modificat designul sistemelor și asta s-a făcut în funcție de cip-urile care se găseau cel mai ușor.

Intr-o uzina autoFoto: Volvo Cars

Estimările sunt că din cauza penuriei de microprocesoare industria va pierde vânzări în valoare de peste 60 miliarde dolari pe întreg anul 2021. Foarte grav este că nu mai există îndoială că această fază severă a crizei va persista în primele luni din 2022, lucrurile se vor mai rezolva spre a doua parte a anului, dar cei mai pesimiști spun că efectele vor dispărea abia la început de 2023.

Pentru că lucrurile nu sunt trecătoare, companiile au trebuit să regândească strategii de producție și la anumite modele de volum producția a fost mult scăzută, având prioritate modelele cu prețuri mai mari și marjă de profit mai ridicată Așa se face că, spre exemplu, luna trecută Volkswagen Golf nu a fost nici în top 10 mașini europene la vânzări, în timp ce un model cu volume mai mici, Volkswagen T-Roc, a prins top 10.

În alte cazuri procesoarele mai greu de găsit au fost păstrate pentru a fi puse pe modele mai scumpe sau cele full-electrice, iar efectul a fost că pentru modelele de volum și cu motor pe combustie internă producția a fost mai mică și clienții trebuie să aștepte multe luni.

Unii producători, cum ar fi Daimler, au stabilit acum legături directe cu producătorii de semiconductori și negociază direct, în timp ce până acum semiconductorii ajungeau la fabrici prin intermediul furnizorilor de componente. Și Volkswagen a stabilit parteneriate speciale cu producătorii de cip-uri din Asia.

Puterea companiilor ce fabrică procesoare a crescut mult în ultimele luni și nu mai pot fi tratate de producătorii auto ca simpli furnizori ”de rând”, ci unii prioritari. Acești producători sunt conștienți de noua lor putere și altfel fac business: pot cere constructorilor auto să semneze contracte pe termen foarte lung, de 12-18 luni, și chiar să investească pentru a le ajuta să crească producția de cip-uri.

Până una alta companiile auto au fost nevoite să găsească soluții pentru a produce cu mai puțini semiconductori, iar pentru asta s-au făcut modificări la nivelul software, dar și de design.

O problemă este faptul că producătorii de cip-uri se concentrează pe producția semiconductorilor mai sofisticați unde marja de profit este mult mai mare și NU cresc producția celor mai simple procesoare care se găsesc pe milioane de mașini. Pentru producătorii de cip-uri cei mai simpli semiconductori aduc profituri mai mici.

Unde s-a putut, companiile auto au schimbat designul produselor, astfel încât o placă integrată centrală să controleze mai multe funcții care până la această criză erau controlate de multiple mini-procesoare.

Au fost și cazuri în care mașinile au fost produse ”incomplet”, adică fără anumite opțiuni pentru care nu s-au găsit semiconductori, evident fără a face rabat la capitolul siguranță. În unele cazuri aceste opțiuni pot fi adăugate și la câteva luni după ce mașina a ajuns la client.

Au fost și cazuri în care companiile auto au produs mașina aproape integral, cu excepția sistemului la care nu a găsit procesoare, urmând ca asamblarea să fie terminată 100% când vine micuța componentă lipsă. Până atunci mașinile sunt parcate la un sediu al producătorului.

Surse: Reuters, CNBC