Comisia Europeană are în vedere introducerea unui nou instrument în materie de concurență care să permită remedierea problemelor structurale existente în piață înaintea săvârșirii vreunei încălcări și fără emiterea vreunor sancțiuni. Este o noutate absolută, în condițiile în care regulile actuale se aplică post factum, adică după săvârșirea, descoperirea și investigarea încălcărilor și remediile aplicate privesc doar companiile care au încălcat regulile de concurență.
Mecanismul luat în considerare ar permite remedierea îngrijorărilor concurențiale ridicate fie de conduita unilaterală a companiilor dominante sau deținătoare a unei puteri semnificative de piață înainte ca aceasta să poată avea un efect anticoncurențial de închidere a piețelor respective, fie de însăși structura piețelor a căror funcționare nu duce la rezultate concurențiale.
Procesul legislativ abia a început, eventuala adoptare a acestui instrument fiind prevăzută pentru sfârșitul anului 2020. Cu toate acestea, o analiză preliminară a scopurilor și modalităților în care va fi utilizat acest instrument ridică o serie de îngrijorări semnificative privind efectul său asupra piețelor și companiilor.
Încă de la introducerea sa la nivel comunitar, în 1962, dreptul concurenței a avut ca scop remedierea disfuncționalităților concurențiale ale piețelor prin identificarea și sancționarea conduitelor anticoncurențiale, fie ele acorduri anticoncurențiale (fixarea prețurilor, impunerea prețurilor de revânzare etc) sau abuzuri de poziție dominantă (practicarea prețurilor excesive, vânzarea legată etc). Raționamentul de bază era că, în absența unor acorduri / conduite care să restrângă concurența, piețele se vor dezvolta într-o manieră optimă, care să reflecte toți stimulii economici care acționează asupra pieței.
Astfel, dreptul concurenței nu prevedea niciun instrument specific pentru restaurarea funcționalității unei piețe unde nu fuseseră identificate încălcări ale concurenței, întrucât restaurarea funcționalității pieței e o consecință directă a inexistenței restricțiilor concurențiale. Da, Comisia Europeană sau alte autorități de concurență puteau desfășura investigații sectoriale menite să identifice obstacole în calea funcționării optime a unei piețe și emite recomandări pentru înlăturarea, în principal legislativă, a acestora, dar nu aveau instrumentele pentru a interveni direct în piață. Mai mult, autoritățile de concurență s-au dovedit extrem de reticente în ceea ce privește adoptarea de măsuri interimare, care ar fi avut un efect imediat pe piață.
Articol semnat de Adrian Șter, Partener D&B David și Baias
Citește mai mult pe blogul PwC România
Informații utile pentru companii și angajați privind implicațiile pandemiei COVID-19 găsiți pe PwC Crisis Center
