Prețurile de transfer vor dicta ce va impozita fiecare țară din rezultatul activității grupurilor de companii când acest an dificil se va încheia sau, mai bine spus, cât va pierde fiecare odată ce grupurilor le vor fi recunoscute pierderile. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), unul dintre organismele internaționale de reglementare în materie, ridică acum întrebarea dacă actualul cadru de reglementare la nivel global, conceput înaintea crizei COVID-19 mai este suficient.
Cum ar trebui să funcționeze principiul valorii de piață, atâta timp cât recomandările OCDE sunt, în general, orientate către aplicarea regulilor fiscale într-un mediu economic predictibil? La nivel de principiu, reglementările de prețuri de transfer obligă grupurile de companii să realizeze tranzacțiile ca și cum ar fi entități independente, respectiv prețurile la care își vând bunurile, prestează serviciile sau împrumută fonduri să fie aliniate cu cele ale pieței. Însă oprirea activităților economice, pe fondul crizei COVID-19, a forțat grupurile de companii să recurgă la anumite măsuri de răspuns, atipice în raport cu regulile standard.
Vor fi adaptate reglementările globale actualului context? Comunicarea OECD arată că ne aflăm în pragul apariției unor noi recomandări / reguli specifice care vor fi relevante spre finalul anului inclusiv pentru multe companii din România în principal cu capital străin.
Când regulile par să nu mai funcționeze
Una dintre temele de interes aduse în dezbatere o reprezintă schemele de sprijin guvernamental oferite în diferite țări. Pot grupurile de companii care primesc sprijin substanțial în țara în care se află sediul central (sau compania mamă) să ofere mai departe sprijin și companiilor românești afiliate? Întrebarea poa te fi, de asemenea, ridicată, vice versa, când sprijinul este oferit din România.
La fel de disputată poate fi și situația în care o societate a grupului are rezultate mai slabe, fiindcă nu a recurs la schemele de sprijin disponibile local, ca urmare a unei decizii de grup, deși local acest lucru ar fi fost preferat. Este încă neclar dacă acest fapt îi va afecta poziția fiscală și cum ar trebui o astfel de societate să își justifice opțiunile economice realistic posibile.
Tot la nivel de principiu, OCDE promovează ca reper alocarea profiturilor mari (sau a pierderilor, după caz) către țările și respectiv societățile unde lucrează principalii decidenți pentru o anumită linie de afaceri. Asistăm totuși la o distanțare fizică între aceștia și locația respectivelor societăți. Dacă această situație este de durată, poate conduce la invalidarea modelului inițial de alocare a profitului în cadrul grupului, mai ales pentru grupurile care au angajați cheie în alte state.
Totuși, dacă Covid-19 este pentru moment un risc care nu ar fi putut fi previzionat și controlat de nimeni, teoria de mai sus privind principalii decidenți și arbitri de control al riscului economic ar putea să nu aibă relevanță într-o situație de hazard. Din nou, principiile OCDE sunt încă neclare pe acest palier, iar unele grupuri pot solicita să se admită împărțirea costurilor și pierderilor către toate societățile grupurilor.
Alte probleme vor apărea la documentarea valorii de piață a tranzacțiilor din cadrul grupurilor în fața ANAF. În mod tradițional, analizele statistice pe baza datelor din trecutul recent furnizau un reper rezonabil pentru tranzacțiile prezente. Acest lucru va fi acum lovit de incertitudine, având în vedere că anii anteriori nu seamănă deloc cu anul 2020.
