Odată cu intrarea în vigoare a Ordinului 2148/2020, Ministerul Finanțelor Publice („MFP”) a adus clarificări cu privire la aplicarea scutirilor de TVA pentru anumite tipuri de operațiuni, precum: livrările intracomunitare de bunuri, exportul de bunuri, tranzacțiile în lanț, precum și prestărilor de servicii aferente exporturilor sau importurilor de bunuri. Aceste clarificări au fost aduse ca urmare a pachetului de Remedii Rapide, precum și transpunerea unor cauze recente de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene („CJUE).
Scutirea de TVA pentru exportatori: regulile de TVA vs. vamale
Ordinul aduce modificări cu privire la condițiile acordării scutirii de TVA, clarificări cerute de asemenea și de mediul de afaceri, după limitările introduse prin Codul Vamal în anul 2016. Până la momentul publicării Ordinului mai sus menționat, deși legislația în materie de TVA prevedea posibilitatea aplicării scutirii de TVA la export, persoana care din punct de vedere a TVA efectua livrarea de mărfuri nu se putea încadra, în toate cazurile (și, în special, atunci când nu este stabilită pe teritoriul Uniunii Europene) în definiția exportatorului prevăzută de legislația vamală a Uniunii Europene, neputând fi menționată în caseta 2 Exportator/Expeditor din declarația vamala de export. Conform acestei practici, furnizorul putea aplica scutirea de TVA doar dacă era menționat ca exportator pe declarația vamală de export, iar în caz contrar opinia autorităților locale era că furnizorul efectuează o livrare locală către cumpărător, cel din urmă efectuând un export scutit din România.
Potrivit modificărilor aduse de Ordin, se clarifică faptul că exportatorul / expeditorul din punct de vedere vamal nu trebuie să coincidă în toate situațiile cu persoana care efectuează livrarea de bunuri expediate în afara Uniunii Europene și care aplică scutirea de TVA. Astfel, Ordinul definește exportatorul din perspectiva TVA și se aduc clarificări pentru situația în care furnizorul va fi exportator din perspectiva TVA dar nu și din perspectivă vamală, precum și modalitatea în care se justifică scutirea de TVA (inclusiv în situația în care furnizorul nu este stabilit în Uniunea Europeană).
Mai mult, Ordinul transpune cauza C-275/18 (Milan Vinš) de la CJUE potrivit căreia ieșirea bunurilor de pe teritoriul Uniunii Europene ce nu poate fi justificată cu documentele vamale, dar poate fi dovedită ieșirea efectivă a bunurilor de pe teritoriul Uniunii Europene prin alte mijloace de probă pot beneficia de scutirea TVA.
Având în vedere noile modificări dispuse de Ordin care sunt de bun augur și cu siguranță salutate de către mediul de afaceri, rămâne de văzut modalitatea în care acesta va fi aplicat în practică la nivelul birourilor vamale și dacă va exista o aliniere de interpretare între prevederile de TVA și cele vamale, întrucât din practica recentă reiese că există mai multe abordări cu privire la interpretarea acestor noi prevederi.
Scutirea de TVA pentru tranzacții intracomunitare
Ordinul aduce clarificări și cu privire la aplicabilitatea “Remediilor rapide” în conformitate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1912 ( ”Regulamentul european”) în ceea ce privește scutirea de TVA în cadrul tranzacțiilor intracomunitare cu bunuri. În situația în care societatea deține documentele justificative prevăzute de Regulamentul european, se prezumă că se face dovada transportului intracomunitar al bunurilor și se aplică scutirea de TVA pentru livrarea intracomunitară. Totuși, în situația în care nu se aplică această prezumție, furnizorul va avea în vedere prevederile legislației domestice, și anume ale Ordinului 103/2016 pentru a justifica transportul bunurilor din România în alt stat membru.
Citește mai mult pe blogul PwC România
Articol semnat de Inge Abdulcair, Director, PwC România și Mihaela Naidin, Manager, PwC România
