Utilizarea muncii la distanță a devenit în prezent o măsură normală pentru angajatori și salariați în contextul în care regulile de distanțare socială trebuie respectate. Schimbarea fizică a locului de muncă a intervenit brusc, în faza inițială a pandemiei de Covid-19. Astfel, salariații și angajatorii nu au avut timp să analizeze riscurile la care se expun din perspectiva muncii la distanță, protecției sănătății și securității muncii, protecției sau securității informațiilor.
În Republica Moldova, munca la distanță a fost expres reglementată de Codul Muncii începând cu 26 mai 2020 prin Legea nr. 69 cu privire la instituirea unor măsuri pe perioada stării de urgență în sănătate publică și modificarea unor acte normative. Până la această dată, legislația Republicii Moldova conținea doar norme cu privire la munca la domiciliu. Astfel, în prezent, legislația muncii permite angajatorilor și salariaților să opteze pentru mai multe modalități de îndeplinire a muncii la distanță.
Potrivit legii,”munca la distanţă” reprezintă forma de organizare a muncii în domeniile de activitate, prin care salariatul îşi îndeplineşte atribuţiile specifice ocupaţiei, funcţiei sau meseriei pe care o deţine în alt loc decât cel organizat de angajator, folosind inclusiv mijloace din domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor. De menționat că reglementarea noțiunii de „muncă la domiciliu” în Codul Muncii, se limitează la domiciliul sau reședința salariatului. Cu toate acestea, regulile privind munca la domiciliu și munca la distanță se completează reciproc, de la special la general.
Astfel, dacă un salariat desfășoară munca la domiciliul propriu și utilizează echipamente de tehnologie a informației și comunicațiilor, practic munca acestuia îndeplinește atât caracteristicile muncii la domiciliu, cât și a muncii la distanță. Din această perspectivă, putem încadra salariatul atât în tipologia muncii la domiciliu, cât și în cea a muncii la distanță, în funcție de locul de prestare a muncii indicat în contractul individual de muncă sau actul adițional. Totuși, în dependență de situația aplicabilă, se va ține cont de cerințele legislației muncii, cum ar fi obligativitatea unor clauze contractuale specifice.
În consecință, munca de la distanță poate deveni treptat munca „din orice loc” (de exemplu: munca de la casa de vacanță cu condiția unei conexiuni bune la internet și utilizarea calculatorului). Urmează a fi luate în considerare și anumite aspecte fiscale în măsura în care munca „din orice loc” este prestată din afara teritoriului Republicii Moldova.
Tendințele la nivel global arată că munca la distanță se va menține pe termen lung. Potrivit raportului CEO Panel Survey realizat de PwC la nivel global, 4 din 5 directori generali se așteaptă ca munca la distanță în companiile lor să continue pe termen lung, după ce au constat că temerile privind scăderea productivității în perioada de lockdown s-au dovedit nefondate. Mai mult, pe viitor se așteaptă ca mulți angajatori să combine munca la distanță cu cea de la birou.
Totodată, studiul „Impactul pandemiei COVID-19 asupra activității companiilor din Moldova: realități, așteptări, acțiuni” ediția August 2020, prezentat de către Camera de Comerț Americană din Moldova și elaborat cu suportul PwC Moldova, arată că 24% dintre companii - respondente intenționează să utilizeze în totalitate munca de la domiciliu până la ridicarea stării de urgență în sănătate publică, iar 29% vor să aplice munca de la domiciliu combinată cu munca la birou cu respectarea condițiilor de siguranță și opțiunilor angajaților.
Citiți integral pe blogul PwC România
Articol semnat de Silvia Grosu, Senior Legal Associate PwC Moldova și Olesea Chirica, Senior Legal Associate PwC Moldova
