Îngrijorarea oamenilor față de schimbările climatice și, implicit, față de impactul pe care activitatea economică îl are asupra mediului a crescut foarte mult în ultimii ani. Poluarea prin eliberarea gazelor cu efect de seră ca urmare a arderii combustibililor fosili, utilizarea autovehiculelor și tăierea de păduri, impactul ca urmare a utilizării surselor de energie regenerabilă, precum și cantitățile uriașe de deșeuri sunt tot mai acut percepute de societate ca o amenințare a vieții pe planetă. Oamenii cer o schimbare de atitudine a autorităților și companiilor care să răspundă acestor probleme și, totodată, să își asume un rol mai puternic în limitarea acțiunilor care dăunează mediului înconjurător.
Pentru a arăta că au înțeles acest mesaj, guvernele, organismele de reglementare și alte părți interesate care au conștientizat pericolele au impus companiilor să demonstreze implicarea prin acțiuni concrete, cuantificabile. În acest context, raportările nefinanciare au devenit un element crucial al reformei economice de care au nevoie părțile interesate pentru a aborda probleme precum schimbările climatice și incluziunea socială. Așadar, datele financiare reprezintă doar o parte a poveștii unei companii, în timp ce raportarea nefinanciară are în vedere:
- Modul în care investitorii iau decizii luând în considerare și informații nefinanciare, nu doar financiare. Investitorii cer din ce în ce mai multe informații corecte și fiabile care să susțină planul pe termen al companiilor și din perspectiva responsabilității sociale corporative.
- Modul în care companiile își evaluează riscurile climatice aferente mijloacelor de trai pentru sănătate, securitate alimentară, alimentare cu apă și creștere economică, și care sunt în continuă creștere.
- Impactul social și înțelegerea acestuia astfel încât companiile să-l cuantifice mai bine și să informeze asupra deciziilor lor.
- Reglementarea, și anume faptul că din ce în ce mai multe organisme de reglementare impun companiilor să asigure anumite informații cu privire la modul în care operează și gestionează provocările sociale și de mediu.
Legislație și cadre de raportare de responsabilitate socială corporativă
Legislația UE impune companiilor mari să prezinte anumite informații despre modul în care operează și gestionează provocările sociale și de mediu. Acest lucru ajută investitorii, consumatorii, factorii de decizie politică și alte părți interesate să evalueze performanța nefinanciară a companiilor mari și încurajează aceste companii să dezvolte o abordare responsabilă a afacerilor. Directiva 2014/95 / UE - denumită și directivă de raportare nefinanciară (NFRD) stabilește normele privind prezentarea informațiilor nefinanciare și de diversitate de către marile companii. Această directivă modifică Directiva contabilă 2013/34 / UE și a avut termen de transpunere în legislația statelor membre până în decembrie 2016. România a transpus aceasta directivă prima dată în august 2016 prin Ordinul 1938/2016 pentru entitățile de interes public, iar în decembrie 2018, prin Ordinul 3456/2018 pentru toate entitățile care la data bilanțului depășesc criteriul de a avea 500 de angajați.
Articol semnat de Monica Movileanu, Partener PwC România și Dana Lucanu, Senior Manager PwC România
Citește mai mult pe blogul PwC România
Articol susținut de PwC România
