Prestarea de servicii intragrup este una dintre cele mai frecvente tranzacții derulate între persoane afiliate. În prezent, marea majoritate a companiilor multinaționale, în special subsidiarele marilor grupuri, achiziționează o gamă variată de servicii intragrup, în scopuri de eficientizare sau centralizare a activităților proprii (ex.: administrare, suport IT, management strategic, financiar sau comercial, resurse umane, servicii juridice etc.).
Dat fiind că prestarea de servicii este o tranzacție foarte des întâlnită, practica autorităților fiscale, în trecut, a fost preponderent aceea de a contesta nivelul de remunerare al acestor servicii. Paradigma s-a schimbat mult în contextul BEPS, care a promovat intens, inclusiv în cazul serviciilor, un nou principiu, bazat pe substanța acestora și valoarea adăugată obținută de beneficiarul acestora.
Serviciile intragrup sunt frecvent contestate de autoritățile fiscale, întrucât, atunci când sunt evaluate incorect, acestea reprezintă o țintă ușoară pentru ajustarea prețurilor de transfer. În mod justificat, societățile multinaționale sunt, în principal, preocupate de stabilirea unei marje de profitabilitate conforme principiului valorii de piață, ignorând însă, de cele mai multe ori, alte două aspecte extrem de importante, respectiv baza de cost și valoarea adăugată obținută local de beneficiarul acestora, din prestarea efectivă a serviciilor respective.
Articol semnat de Monica Todose, Director și Andreea Dumitrescu, Consultant Senior
Citește mai mult pe Blogul PwC România
Articol susținut de PwC România
