In aceste zile se discuta despre soarta Oltchim, daca sa ramana sau nu in viata. Este adevarat, statul a fost si este actionarul majoritar si rezultatele se vad.

Emil StoicaFoto: Hotnews

Insa sa nu uitam ca Oltchim este o firma cotata la Bursa de Valori Bucuresti. Soarta Oltchim nu este singulara si nu este doar pe BVB, de ex. ARO si-a dat duhul listata fiind pe RASDAQ.

Orice firma cotata la bursa nu are doar actioanri majoritari, ci si actionari minoritari. Sa nu uitam ca firme de succes precum Google sunt controlate de doar cateva persoane, restul sunt actionari minoritari. Google are o capitalizarare bursiera de zeci de ori mai mare decat datoria Romaniei la FMI.

Si sa dam ceasul inapoi un pic, cam cu 20 de ani. In procesul privatizarii in masa, cunoscut sub numele de "cuponiada", 15 milioane de romani au devenit actionari la mii de firme romanesti, cotate automat pe BVB si pe RASDAQ.

Nu terminasem liceul cand am primit cuponul, insa mi-am dat seama ca nu eram suficient de informat, asa ca l-am plasat la un SIF, am ales SIF Transilvania pe motiv ca ardelenii par mai cinstiti. In cele din urma, in boomul pre-2008, am vandut actiunile la SIF si, desi am obtinut o suma frumusica, sunt convins ca am iesit in pierdere, caci si SIF-urile au devenit actionare minoritare in firme prost gestionate de stat.

Am putea spune ca problema actionarilor minoritari este a lor caci nu au avut grija de valoarea actiunilor, puteau sa le vanda, nu-i asa? Puteau sa fie vocali la adunarile actionarilor, asa cum in Rusia este bloggerul Navalny.

Insa problema este si a autoritatilor care nu s-au asigurat ca firmele vor adopta cele mai avansate criterii de guvernanta corporativa. Este vina statului ca a promovat clientelismul iar clientii au capusat aceste firme. Exista si exceptii, rare, dar care confirma regula: de ex. Dacia sau BCR unde meritul apartine dnilor Stroe si Danila.

Vina este si a CNVM si a diferitelor institute economice sau institutii de invatamant economice care nu au informat suficient publicul, nu s-au ocupat de educatia lor care era necesara dupa 45 de ani de economie comunista.

O parte din vina apartine si unor ziare “economice” sau sectiunilor “economice” din ziare care prezinta bursa ca pe un cazinou, ca pe un joc unde te duci sa “pariezi” si prezinta, uneori in articole ce miros a publicitate mascata, tot soiul de povesti de succes cu rechini ai tranzitiei care fac bani pe bursa.

Actiunile cotate la bursa ar trebui sa fie un instrument investitional mai bun decat depozitele bancare, este adevarat ca si riscul este mai ridicat.

Insa o vina si mai mare o poarta BVB si RASDAQ care au acceptat conditii de listare submediocre in ceea ce priveste guvernanta corporativa. Doar tarziu, la mai bine de 15 ani de la infiintarea Bursei au aparut coduri de guvernanta corporative, insa multe firme cotate deviaza de la ele, fara prea mare opozitie din partea Bursei. Tot pe site-ul Bursei este mentionat si un Institut al Guvernantei Corporative (*) care ar trebui sa functioneze sub umbrela BVB de cativa ani, dar nu a ajuns decat la stadiul de fantoma.

Citeste si comenteaza pe blogul lui Emil Stoica