Anul 2008 a inceput ca o furtuna, cum nu se poate mai rau, scrie Alexandru Gaitan pe blogul lui Moldovan. Luna ianuarie e o luna pe care multi manageri de portofolii, fie ei si Long Only, vor sa o faca uitata cat mai repede. Cu toate acestea, volatilitatea se mentine ridicata si inca nu se vede luminita de la capatul tunelului. Se pare ca nu s-a terminat inca cu scaderile pe anul acesta. Poate am atins bottom-ul si pietele nu vor cadea mai jos, sau mult mai jos decat minimul atins anul acesta, dar nici un raliu nu are cum sa inceapa, cel putin pentru moment. Mai e nevoie de semne pozitive atat la nivel macro, dar si la nivelul rezultatelor companiilor.
Care ar fi strategiile care functioneaza in asemenea conditii?
O strategie potrivita ar fi cea a managerilor care investesc long/short pe actiuni si care se axeaza pe analiza fundamentala. Acestia pot construi si pozitii short si au capacitatea de a-si tranzactiona portofoliile mai activ. Ei pot specula volatilitatea pietei si pot generand alpha in loc sa cumpere si sa stea pe un portofoliu de actiuni care e long beta.
Alte strategii extrem de flexibile sunt: “global macro” si cele bazate pe tranzactionarea futures-ilor (adica CTA). Managerii global macro au dovedit ca pot sa miste dinamic alocarea portofoliilor si sa investeasca in zonele cele mai atractive, de aceasta data in commodity futures. Recentele emisii de actiuni convertibile si cresterea volatilitatii au creat oportunitati si pentru fondurile care investesc in strategia convertible arbitrage.
Cele mai hulite strategii par a fi Event Driven si Quant. Event Driven, sau strategia ce incorporeaza pozitii ce au ca si catalist un eveniment de gen: merger and acquisitions, spin off, etc, nu este bine vazuta dat fiind faptul ca sunt din ce in ce mai putine “corporate deals”. Si cele cateva care exista sunt “over crowded”. Strategiile bazate pe modele quant nu pot da rezultate mai ales datorita unor dizlocari de moment in factorii ce compun modelul.
De exemplu: pe data de 21 ianuarie, cand pietele europene s-au prabusit, factorul bazat pe earnings-uri a dat gres. Cauza: pozitiile long care erau compuse din companii cu rezultate bune (si, in mod logic, companii lichide, o mare parte din ele fiind blue-chips-uri) au scazut mai mult decat companiile rele care erau mai putin lichide.
O strategie interesanta pare a fi cea bazata pe “fixed income” si “distress/credit opportunities”. E o strategie mai aparte in conditiile actuale, din cauza ca asistam la un fel de joc de sah in care toata lumea asteapta un punct de intrare. Bond-urile emise de companii si municipalitati au ajuns extrem de ieftine si atractive. Creditele sunt si ele ieftine. Dar momentan nu se stie ce rating mai au aceste instrumente. Nu se stie care dintre ele sunt sanatoase si care vor avea soarta sub-prime. Asa ca momentan investitorii asteapta, dar este clar ca in acest spatiu vor fi curand oportunitati extrem de atractive.
Nota: Sigur, sunt foarte multi termeni de specialitate prezentati aici. Motiv pentru care, cat de curand, voi reveni cu explicatii si cu detalierea fiecarei strategii in parte.
Ce crezi despre cele scrise de Alexandru Gaitan? Comenteaza pe blogul lui Moldovan.
