​Petromidia este poate cel mai bun exemplu de intreprindere unde managementul si capitalul privat pot transforma o societate propusa spre lichidare intr-un furnizor important de carburanti in regiunea Marii Negre. Construita in anii ’70 ca una dintre cele mai mari rafinarii din aceasta parte a Europei, Petromidia a trecut in anii ’90 de la un sistem centralizat de aprovizionare cu materie prima si de desfacere a produselor petroliere, la un statut de societate comerciala pe actiuni si intr-o piata concurentiala.

In perioada 1997-1998, obiectivul industrial, generator de pierderi pentru economia nationala, a fost inclus in planul PSAL II agreat cu Banca Mondiala si FMI, fiind chiar in lista celor 10 societati propuse spre lichidare. Au urmat ulterior doua incercari nereusite de privatizare, de gasire a unui partener privat pentru continuarea si dezvoltarea activitatilor de profil, dar si pentru sustinerea economica a oraselor Constanta si Navodari.

Apoi, in 2000, rafinaria a reusit sa devina o companie privata, supusa tuturor regulilor pietei. Pentru salvarea acesteia, autoritatile au gasit un mijloc economic prin care datoriile istorice nu au fost sterse ci au fost transformate in obligatiuni in favoarea statului, acestea fiind si purtatoare de dobanzi.

Masura a permis investitorului sa-si continue planul de investitii tehnologice si de mediu pe platforma Midia, dar si extinderea si introducerea produselor pe alte piete de desfacere precum Moldova, Bulgaria si Gerogia.

Zece ani mai tarziu, statul a revenit in actionarului rafinariei, o unitate performanta si cu indicatori economici de sute de ori mai buni.

Rafinaria a inceput in 1975, intr-un loc ocupat pana in acel moment de mlastini si lacuri salmastre de mica adancime, dupa cum isi aduce aminte si Alexandru Nicolcioiu, unul dintre cei mai vechi angajati ai rafinariei, actualmente Viceprepresedinte Rafinare si Petrochimie la Rompetrol Group: “In primul rand trebuie sa stim ca pe toata aceasta platforma care are acum 480 de hectare era in urma cu 30 si ceva de ani doar o mlastina. Am in minte si cum era cand nu era nimic. Daca e sa ne ducem in urma cu 31 de ani aici unde stam si vorbim erau niste balti mai mititele”.

Pozitionarea strategica a rafinariei, aproape de Marea Neagra si de portul Constanta, a permis comercializarea produselor atat pe piata interna, cat si pe cea externa.

Preluata intr-o situatie dezastruoasa, Petromidia a avut o revenire constanta: daca in anul 2000 contributiile rafinariei la bugetul de stat erau de doar 15 milioane $, in 2001 cifra urca pana la 68 de milioane. Cresterea a continuat exponential si in urmatorii ani: 220 de milioane $ in 2002, 415 milioane $ in 2003 si peste jumatate de miliard de dolari in 2004. La doar trei ani de la privatizare, compania devenise un pilon atat de important in economia romaneasca incat genera singura 4,2% din totalul veniturilor bugetului de stat.

De la o rafinarie neperformanta, cu tehnologii depasite si un management slab, in 2003 Petromidia a fost declarata „Rafinaria Anului in Europa Centrala si de Est” de catre World Refining Association.

Dupa transformarea in companie cu actionariat integral privat la finele anului 2000, Petromidia a trecut, odata cu intregul Grup Rompetrol, in proprietatea companiei kazahe KazMunayGaz in anul 2007. Odata cu preluarea a 75% din pachetul de actiuni Rompetrol, KMG a inceput implementarea unui program amplu de investitii, care sa poata sustine cresterea pe termen lung. Doi ani mai tarziu, in 2009, compania Kazaha a achizitionat si restul de 25% din actiunile Rompetrol. Investitiile totale in intervalul 2007-2011 au depasit 2 miliarde de dolari, iar contributiile la bugetul de stat au totalizat peste 5,4 miliarde de dolari.

Printre investitiile realizate pe platforma Midia se adauga si constructia unui terminal plutitor in largul Marii Negre pentru aprovizionarea cu titei, repornirea si modernizarea instalatiilor de petrochimie – inchise in 1996 din cauza lipsei de materie prima, dar si finalizarea unui terminal pentru inportul/exportul gazului petrolier lichefiat. In prezent, rafinaria dispune de cel mai performat centru de comanda si control a operatiunilor de rafinare.

La inceputul anului 2012, statul roman a reintrat in actionariatul Petromidia, cu o participatie importanta, de 44,69%.

Anul acesta, la Petromidia se va finaliza programul de crestere a capacitatii de procesare, care va atinge 5 milioane de tone, de la 3.8 cat era inainte de modernizare. Toti carburantii produsi vor respecta standardele Euro 5, cu o concentratie extrem de mica de sulf, iar rafinaria va atinge un scor de 11 puncte pe scara Nelson, dintr-un maximum posibil de 14. Comparativ, media europeana este situata la 7.3 puncte.

Produsele Petromidia sunt vandute in prezent in peste opt piete din Europa si Asia, in 5 tari prin retele de distributie sub marca Rompetrol.

Articolul face parte din Proiectul “Energie vie - sustinut de Rompetrol”.