Firma Ericsson încearcă să recupereze peste 7 milioane de dolari de la Thomas Lundin, fostul manager al colosului telecom în România, bani pe care, susține Ericsson, acesta și­ i-ar fi însuși­t în perioada când a condus filiala românească a companiei. În același timp, Lundin susține că a dat mită acești bani unor politicieni români. Între cei enumerați de Lundin se numără Dan Nica, fost și­ actual ministru al telecominicațiilor, și­ Sorin Panti­ș ­și­ el fost ministru al telecomunicațiilor. Documentele fac parte dintr-un dosar aflat pe rol în justiția suedeză și dezvăluie, printre altele, un mecanism foarte complex prin care Thomas Lundin și compania Ericsson au desfășurat afaceri ascunse în România.

Documentele din dosarul afacerii Ericsson arată cum gigantul telecom a creat un mecanism financiar secret ca să-și mărească cifra de afaceri în diverse țări în lupta pentru acapararea de noi piețe. Concernul suedez îi acuză de abuz de încredere și de fraudă tocmai pe unii dintre cei pe care i­ a delegat să conducă schema financiară globală.

Practic, Ericsson spune că peste 23 de milioane de dolari au fost deturnate către conturi personale, printre care și cele ale șefilor săi de la București. Documentele judiciare obținute de RISE Project din Suedia înfățișează argumentele ambelor părți aflate în conflict dar, mai important, dezvăluie un complicat mecanism financiar prin care Ericsson a desfășurat operațiuni secrete în România. Un mecanism în care sunt implicate firme offshore și conturi bancare ale unor cetățeni români și suedezi în Cipru, Liechtenstein sau Elveția.

O afacere neinvestigată de către autoritățile din România, în pofida faptului că unii dintre participanții principali la schema “Ericsson” susțin, în fața instanțelor suedeze, că au mituit politicieni români. Vă punem acum la dispoziție varianta tradusă în română și legalizată a acestui document dar vă prezentăm și oamenii, strategiile și banii vehiculați în această controversată afacere.

Accesați AICI documentul aflat în dosarul suedez al “Afacerii Ericsson” care prezintă circuitul banilor care s-au scurs spre România. RISE Project a tradus din suedeză și a legalizat principalele documente din dosar.

Worldwide Commission Scheme

Thomas Lundin a fost angajatul Ericsson din 1979 până în 2003 și susține, în contradicție cu depoziția firmei de telecomunicații, că a urmat întocmai instrucțiunile concernului suedez atunci când ar fi plătit pe ascuns factorii de decizie de la București. Potrivit documentelor aflate la dosar, plățile s-au făcut în cadrul unui sistem pus la punct de către Ericsson și de către angajații săi prin care plăteau anumiți agenți, persoane care aveau misiunea de a obține noi contracte pentru firma suedeză. Potrivit reprezentanților Ericsson: “accesul la agentul potrivit poate face diferenta între a fi expulzat dintr-o anumită piață și a deține o poziție de top pe respectiva piață.”

Până în 1998, acești agenți erau plătiți direct de Ericsson în baza unui contract confidențial. Potrivit lui Lundin: “plățile către agenți au fost efectuate prin intermediul unui cont al băncii americane CityBank. Datorita faptului că LME (n.r. ­ Grupul Ericsson) a intrat în atenția autorităților fiscale în ceea ce privește auditul, expunerii mass-media, dar și datorită schimbărilor la nivelul legislației suedeze, Ericsson a gândit un nou sistem pentru plata agenților. Motivul esențial al instituirii noului sistem – care, mai târziu, a fost denumit Worldwide Commission Scheme -WCS– era acela de a elimina accesul autoritatilor fiscale, dar și al mass-mediei la documentele anumitor plăți.”

Scopul WCS, conform documentelor depuse la dosar, era de a introduce un intermediar, o firmă de servicii, între Ericsson și agenții săi pentru: “a împiedica, în măsura în care acest lucru era posibil, aflarea numelor agenților pe care Ericsson îi utiliza în fiecare țară, pentru a proteja anonimitatea acestora”. Firmele intermediare urmau să încaseze unu la sută din suma totală care mergea dinspre Ericsson spre agent.

Coordonatorul acestui sistem ce avea să includă firme offshore și­ fundații din Liechtenstein a fost un anume Liss-Olof Nenzell, reprezentant al Ericsson în România în perioada 1995-1996, înainte ca această poziție să fie preluată de Thomas Lundin. Ericsson a angajat și un avocat elvețian, Richard Ritter, pentru a asista la crearea firmelor ce aveau să intermedieze plățile în cadrul WCS.

Sistemul a funcționat ca uns până în 2001 când Ericsson a decis să-l elimine în urma unui audit intern care a scos la iveală nereguli în cadrul WCS.

Citeste tot articolul si comenteaza pe RISE Project