In Romania exista astazi 60.000 de grupuri de interese infiintate legal. Acestea sunt asociatiile. Mai toate isi propun sa interactioneze cu autoritatile statului si cu politicienii, prin chiar actele lor de infiintare, cu scopul de a-i influenta. De aceea, in contextul in care lobby-ul grupurilor de interese este (in mod justificat) mereu in atentia opiniei publice, va fi interesant de vazut cine sunt asociatiile acestea si cum au evoluat ele, in special in relatia cu politicul.
Prin legea asociatiilor si fundatiilor se infiinteaza o varietate larga de ONG-uri, a caror scopuri si obiective le cristalizeaza insa in cateva "specii", iar cele mai de interes sunt:
- organizatiile civice, prin care societatea, numita cel mai adesea civila, se exprima cu privire la politicile publice central sau locale din diverse domenii sau care promoveaza si sustin obiective civice mai mici sau mai mari
- grupurile de reflectie, prin care societatea mai degraba academica, face si ea acelasi lucru
- organizatii profesionale si academice, ale profesionistilor de tot felul, care apara interesele profesiei in fata autoritatilor si promoveaza activitatile respective
- camerele de comert, care nu au doar un rol de promovare a afacerilor, ci si de influentare a deciziilor politice
- organizatiile de afaceri, uneori numite patronale.
Toate acestea cantaresc probabil 80% din totalul numarului de asociatii si fundatii.
Daca organizatiile civice, grupurile de reflectie si organizatiile profesionale par ca s-au asezat pe fagasul lor si si-au gasit menirea, asa cum de altfel au facut-o si sindicatele, organizatiile de afaceri (apreciem ca sub 3% din numarul total de organizatii) par ca stau mai prost, desi per ansamblu sunt creditate a fi "grupuri de interese" cu mare influenta.
Pornite in 1990 ca patronate pe ramuri industriale, infiintate cu scopul principal de a fi contraponderi ale sindicatelor si de a negocia "pe ramura" cu acestea, astazi, patronatele traditionale (uneori reluate dupa o intrerupere de 40 de ani de comunism), si in subsidiar confederatiile patronale, par a fi mai mult forme fara fond, rupte de economia reala si globala. Ele traiesc astazi, la nivelul conducerilor lor (in cele mai multe cazuri aceleasi de peste 10-15 ani), ca efect al atributiei principale conferite prin lege: participarea la dialogul social. Cu toate acestea, spre deosebire de sindicate, aportul lor la creionarea politicilor publice tinde asimptotic spre zero.
Am urmarit deunazi la televizor inregistrarea sedintei constitutive a Asociatiei Forumul Investitorilor Autohtoni, ce isi doreste sa fie o replica a Consiliului Investitorilor Straini. 400 de antreprenori romani au aplaudat si votat in unanimitate initiativa aceasta. Am ascultat vreo 20 de patroni mai mari si mai mici, care au exprimat entuziast acelasi lucru: "In sfarsit! Tarziu, dar bine ca a aparut aceasta organizatie!". Insa cu totii au avut acelasi timid scepticism: daca si organizatia aceasta va fi ca toate celelalte patronate pe care le-am facut, le-am finantat si cu care n-am facut nimic, n-am miscat "un paragraf de lege"?
Asadar, incepe azi sa devina limpede pentru antreprenorii romani ca ceva nu functioneaza cu aceste patronate, care in general nu reusesc sa isi atinga obiectivele ambitioase, de a face "lobby sustinut pe langa autoritati". Desi membrii lor se intalnesc, conducerea lor se aduna, desi fiecare dintre ei, ca indivizi sunt influenti politic, lucrurile in patronate par ca nu se prea misca din loc, sau mai bine zis, patronatele nu prea resesc sa miste lucrurile din loc.
In paralel, insa, odata cu intrarea multinationalelor si a investitorilor, a aparut un alt tip de organizatii de tip patronal - asociatiile de afaceri. Fara focus atat de mare pe relatia cu sindicatele, ci mai degraba pe relatia cu autoritatile, mult mai flexibile, mai putin autocrate, dar mai democrate, cu experienta dialogului constructiv si la obiect, analitice si mai putin demagogice, asociatiile de afaceri s-au impus in dialogul cu autoritatile, in fata patronatelor traditionale, incremenite in multumirea lor de a avea acces la structurile de dialog social.
Cu toate acestea, exista inca industrii intregi, portiuni semnificative din economie, care, chiar daca sunt orgnizate in asociatii sau patronate mai moderne, au o reprezentare slaba, ineficienta in fata autoritatilor. Foarte multe dintre aceste organizatii patronale raman la un nivel superficial de relationare cu zona politica si nu reusesc sa depaseasca nivelul de declaratii, uneori la fel de politice ca ale politicienilor, referitor la nevoile si piedicile pe care le au in sectoarele lor de activitate.
Exista mai multe motive care duc la ineficienta lor. Este foarte dificil sa recrutrezi o conducere executiva competenta in aceste asociatii. In situatia in care resursele financiare sunt (intotdeauna) limitate, organizatiile cauta oameni orchestra. Ei trebuie sa fie buni manageri si organizatori (care sa tina organizatia din punct de vedere administrativ), buni comunicatori, sa inteleaga zona politica si decizionala si sa poata actiona eficient si in timp util. Oamenii acestia sunt rara avis.
Un alt motiv este ca, in majoritatea cazurilor, conducerile asociatiilor nu cunosc mersul legilor pe care incearca sa le influenteze. Si nu e vorba aici de intelegerea juridica a legilor, care si ea e importanta, dar pe care avocatii o descalcesc. E vorba despre cum, cand si de catre cine se iau deciziile in privinta legilor. Exista mitul firului scurt care rezolva problemele. Dar iata ca in mod vadit lucrurile nu merg asa, si ca oamenii de afaceri sunt nemultumiti ca, in pofida agendei de telefon influente, nu reusesc "sa miste niciun paragraf dintr-o lege".
Si atunci ce e de facut? Raspunsul: profesionalizarea.
Am experienta unui numar semnificativ de organizatii de tip patronal pe care le-am consiliat. Pe unele le-am infiintat, organizat si le-am pus pe directia potrivita, pe altele le-am reorganizat, pe altele le consiliez in public affairs si comunicare, pe altele chiar le si administram.
Ca si la Bruxelles, cele mai multe asociatii de afaceri sunt limitate in resurse, si externalizarea administrarii lor este o solutie preferata. De la servicii secretariale si administrative (inclusiv sediu), la servicii de comunicare, public affairs, servicii juridice si lobby, firma de consultanta are toate instrumentele la indemana sa atinga obiectivele organizatiei de afaceri si la sfarsitul zilei, cand tragi linia, poate fi mai eficient din punct de vedere financiar pentru membrii sai.
Numarul asociatiilor patronale profesioniste, eficiente, care au un cuvant de spus de-adevaratelea in creionarea legilor si politicilor publice este in crestere. Azi, insa, din cele 60.000 de grupuri de interese existente care si-ar dori sa participe la luarea deciziilor pe politicile centrale sau locale, abia daca putem numara 500-600 care si reusesc acest lucru. Iar din acestea poate doar 100 - 150 sunt asociatii patronale. Si dintre acestea, probabil doar jumatate sunt si eficiente si mai toate sunt formate din multinationale. Si nu e niciun fel de conspiratie in jurul acestui lucru, ci e profesionalizare multidisciplinara si experienta.
100 de participanti, companii si asociatii de afaceri vor discuta despre toate acestea in contextul legii concurentei, pe data de 15 mai, ora 9.00, intr-un workshop interactiv "Conformarea cu legea concurentei si bunele practici in lobbying", organizat de Point Public Affairs impreuna cu Competition's Consulting, cu participarea dlui Bogdan Chiritoiu, Presedintele Consiliului Concurentei.
***
Despre Laura Florea
Laura Florea are 18 ani de experienta in politici publice, consultanta politica, lobbying, public affairs, comunicare si management asociativ. De la inceputul anului 2008, conduce agentie integrata de lobby, consultanta politica comunicare si management de asociatii Point Public Affairs. Este avocat din 2005 in Baroul Bucuresti si cadru didactic asociat la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Laura Florea este Presedintele Asociatiei Registrul Roman de Lobby.
3
1
