Ca urmare a investigațiilor RISE Project/OCCRP, arbitrul american al pieţei de capital, Securities and Exchange Commission (SEC), a demarat o investigaţie împotriva gigantului telecom Ericsson. SEC investighează schema globală prin care grupul suedez şi-a plătit agenţii din întreaga lume, inclusiv România, potrivit agenţiei Bloomberg.
RISE Project a publicat mai mult documente, începând cu noiembrie 2012, privind procesul pe care gigantul telecom i l-a intentat fostului său executiv de la Bucureşti, Thomas Lundin, pe care îl acuză că a deturnat peste 7 milioane de euro din banii companiei, în perioada 1996-2003 cât a coordonat activităţile din România. În martie OCCRP, platformă internaţională la care este afiliată RISE Project, a publicat şi varianta extinsă în limba engleză cu detaliile mecanismului intern al Ericcson de plată a agenţilor companiei Worldwide Commission Scheme (WCS).
Fredrik Hallstan a declarat pentru Rise Project/OCCRP că Ericsson a primit o solicitare, în luna martie 2013, ca să furnizeze SEC informaţii legate de politica şi procedurile anticorupţie ale companiei: “Ericcson va coopera total cu SEC şi va furniza toate informaţiile solicitate”.
Conform documentelor obţinute de RISE Project, până în 1998, agenții erau plătiți direct de Ericsson în baza unui contract confidențial. Potrivit lui Lundin: “plățile către agenți au fost efectuate prin intermediul unui cont al băncii americane CityBank. Datorita faptului că LME (n.r. Grupul Ericsson) a intrat în atenția autorităților fiscale dar și din cauza potențialei expuneri mass-media și a schimbărilor la nivelul legislației suedeze, Ericsson a gândit un nou sistem pentru plata agenților. Motivul esențial al instituirii noului sistem – care, mai târziu, a fost denumit Worldwide Commission Scheme -WCS– era acela de a elimina accesul autoritatilor fiscale, dar și al mass-mediei la documentele anumitor plăți.”
La conducerea WCS a fost numit Liss-Olof Nenzell, reprezentant al Ericsson în România în perioada 1995-1996, înainte ca această poziție să fie preluată de Thomas Lundin. Schema prevedea ca agenţii să fie plăţiţi prin firme intermediare, special înfiinţate cu sprijinul unui avocat elveţian, firme care reţineau un procent de 1% din valoarea plăţilor către agenţi.
