Dinu Patriciu a fost o figura atipica pe scena publica in anii 90, cand milita alaturi de o mana de oameni pentru iesirea statului din afaceri si privatizarea tuturor companiilor de stat. Cu primii bani seriosi facuti din meditatii de arhitectura si proiecte pentru clienti din Romania si din zona araba, Patriciu s-a lansat in business-ul mare odata cu privatizarea Petromidia (viitoarea Rompetrol). O afacere sulfuroasa, care i-a adus un dosar penal pentru spalare de bani (nici acum judecat definitiv) si apoi o vinzare - si ea in conditii neclare - catre compania KazMunaiGaz din Kazahstan. Odata cu primul dosar penal pentru spalare de bani, Patriciu s-a implicat masiv in lupta impotriva reformelor, dar esecul campaniei prezidentiale din 2009 si al afacerilor lansate cu fondurile din vanzarea Rompetrol (Adevarul, Mic.ro, BetCafe Arena) l-au determinat sa se retraga de pe scena publica si sa-si duca viata in Londra.
Inceputul: Afaceri din meditatii pentru admiterea la Arhitectura si proiectare
Patriciu, nascut in familia unui inginer petrolist (fost geolog-sef la Societatea Astra Romana in perioada interbelica), a absolvit Institutul de Arhitectura "Ion Mincu" in 1975. A fost apoi repartizat ca arhitect la Institutul de Proiectari al Ministerului Comertului Exterior. A proiectat zeci de cladiri in Romania in perioada comunista, dar si in Emiratele Arabe Unite. Asa a strins primii bani seriosi, alaturi de sumele cistigate din meditatiile pentru admiterea la arhitectura pentru viitorii studenti.
Dupa Revolutia din 1989 a devenit un promotor fervent al capitalismului si al iesirii statului din afaceri. In februarie 1990, Dinu Patriciu a inregistrat prima firma privata din Romania post-comunista: SC Alpha Constructii si Investitii Imobiliare S.A., care avea ca obiect de activitate realizarea de proiecte de arhitectura. Avea 20 de angajati.
A intrat apoi in politica, in PNL. S-a revoltat impotriva vechilor liberali, a rupt o aripa din partid si a intrat in guvernul Petre Roman 2, ca ministru al Lucrarilor Publice.
Afacerea Rompetrol - Petromidia
In 1998, Dinu Patriciu isi face intrarea in business-ul mare, cumparind alaturi de Sorin Marin compania Rompetrol, care fusese privatizata deja in 1993. In 1999, Rompetrol preia rafinaria Vega Ploiesti, achizitie care duce la explozia cifrei de afaceri.
In 2001, Patriciu (prin Rompetrol Group BV Rotterdam), cumpara combinatul petrochimic Petromidia Navodari de la Fondul proprietatii de Stat (FPS). Valoarea tranzactiei era de 615 milioane de dolari. Petromidia si-a schimbat numele in Rompetrol Rafinare. Potrivit contractului, statul vindea rafinaria pentru 50,5 milioane dolari, in timp ce Patriciu urma sa preia si sa plateasca datoriile catre stat de 340 de milioane de dolari, plus o investitie suplimentara de 225 de milioane de dolari in modernizarea rafinariei.
Din acel moment a inceput controversa majora in jurul afacerilor lui Patriciu. Omul de afaceri a platit pretul convenit pentru actiuni (50,5 milioane de dolari), dar a primit cadou de la guvernul Adrian Nastase in 2003 o ordonanta de urgenta prin care statul era de acord sa amine cu sapte ani plata datoriilor. In schimb, Rompetrol lansa o emisiune de obligatiuni in contul datoriei totale de 603 milioane de dolari ce ar fi urmat sa fie achitate in septembrie 2010. Ordonanta data de Guvernul Nastase era insa dezavantajoasapentru stat, pentru ca a lasat la latitudinea Rompetrol dreptul de a alege daca plateste datoria sau o converteste in actiuni ale statului. Acea gaselnita din OUG a produs efecte in 2010, cind conducerea Rompetrol a putut sa pacaleasca practic statul roman: a refuzat sa plateasca toata datoria, varsind catre bugetul de stat doar circa 200 de milioane de dolari din total de peste 600 milioane dolari, iar de restul de circa 400 milioane de dolari a dat statului roman un pachet de 44,69% din actiunile Rompetrol Rafinare. Cu alte cuvinte, in locul unei sume de peste 600 de milioane de dolari, statul roman a ramas cu doar 200 de milioane de dolari si statutul de actionar minoritar la o companie care raporteaza pierderi an de an (ceea ce inseamna ca nu primeste dividende).
Pina la momentul scandalului din 2010 insa, Dinu Patriciu si partenerul sau american, Phil Stephenson, au vindut 75% din holdingul Rompetrol catre compania KazMunaiGaz din Kazahstan. Nu a dezvaluit suma tranzactiei, dar calculele de la acel moment ale analistilor aratau ca Patriciu ar fi incasat circa 2 miliarde de dolari. In raportul KazMunaiGaz privind operatiunile din 2007, citat de Adevarul, compania din Kazahstan arata ca ar fi platit 1,6 miliarde de dolari pentru tot pachetul de 75% de actiuni, ceea ce insemna ca Patriciu ar fi primit pentru partea sa de actiuni suma de 1,2 miliarde de dolari.
Ce nu s-a aflat insa niciodata este daca firma din Kazahstan a conditionat o parte a acestei plati de rezolvarea definitiva a problemei datoriilor de peste 600 milioane de dolari.
Cert e insa ca in 2009, Patriciu a vindut catre KazMunaiGaz restul de actiuni la Rompetrol, pe o suma estimata la circa 100 milioane de dolari.
De la momentul vinzarii, presedintele Traian Basescu si premierul Emil Boc au acuzat presiuni din partea lui Dinu Patriciu pentru ca statul roman sa renunte, intr-o forma sau alta, la datoria istorica a Rompetrol. Concomitent cu aceasta problema, Dinu Patriciu s-a vazut pus sub acuzare intr-un dosar de spalare de bani, petrcind 24 de ore in arest preventiv. Patriciu s-a transformat intr-un adversar feroce al regimului Basescu si al reformelor din justitie promovate de Monica Macovei, totul culminind cu campania electorala de la prezidentialele din 2009, cind Patriciu si-a asumat paternitatea unui film din campania din 2004 in care Traian Basescu parea ca loveste cu palma un copil la un miting din Ploiesti. In ciuda repetarii pina la saturatie a filmului pe toate canalele TV, Basescu a cistigat alegerile, a contestat autenticitatea filmului si a lansat o replica ramasa celebra: "Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu".
Epilogul afacerii Rompetrol: Guvernul Ponta a renuntat la datoria Rompetrol in 2014, desi procesele in justitie nu se terminasera. In schimb, Guvernul Ponta a promis ca va obliga KazMunaiGaz sa investeasca 1 miliard de dolari in Romania.De atunci au trecut 8 luni, iar singurul efect al memorandumului a fost ca Rompetrol a scapat de litigiile cu statul a caror miza erau cele 600 milioane dolari. In rest, statul nu s-a ales cu nimic: nici cu cedarea unor actiuni contra 200 milioane de dolari, nici cu fond de investitii de 1 miliard de dolari. Dimpotriva, doar a pierdut sansa de a recupera, la un moment dat, 600 milioane dolari.
Inapoi la afaceri.
Afacerile din media
In 2006, Patriciu a cumparat pachetul majoritar de actiuni al Societatii Adevarul de la Ana Maria Tinu, fiica lui Dumitru Tinu. A investit sume considerabile in trustul Adevarul, cumparind sau fondind noi titluri: tabloidul Click, revistele Historia, Foreign Policy, Forbes, Stiinta si tehnica, Dilema veche si Dilemateca.
A investit si in titluri locale, odata cu dezvoltarea retelei Adevarul de Seara, dind lovituri puternice titlurilor deja existente in zeci de orase. A deschis ziare in Ucraina si Moldova. A inceput sa aloce resurse uriase dezvoltarii pe internet, mediu despre care spunea ca reprezinta viitorul media.
A investit enorm si in echipamente TV pentru emisia pe internet, aducindu-l ca sef de proiect pe Alexandru Sassu, fostul sef al TVR. Nu a mai apucat sa vada rezultatele investitiilor, pentru ca, pe fondul restantelor financiare catre furnizori, a vindut trustul catre Cristian Burci in 2012.
Afacerile facute cu banii obtinuti din vinzarea Rompetrol
Dupa vinzarea Rompetrol in 2007, criza l-a gasit pe Dinu Patriciu cu cash enorm. Asa a putut sa finanteze afaceri diverse, in ciuda reticentelor bancilor de a mai acorda credite. A investit in retail, pariuri sportive, domeniul bancar si imobiliare (detine proprietati in Romania, Marea Britanie, Germania). Aici a inregistrat esecuri rasunatoare.
Primul mare pariu de afacerist al lui Patriciu pe banii proprii a fost reteaua de magazine Mic.ro. Patriciu a deschis zeci de magazine de proximitate, incercind sa lupte cu o concurenta acerba: magazine ale unor lanturi occidentale si buticarii de cartier. In 2012, reteaua a sucombat sub presiunea datoriilor uriase catre furnizori, banci si angajatii neplatiti cu lunile.
Nici reteaua de pariuri sportive BetCafeArena (deschise pe linga pravaliile Mic.ro) nu a adus boom-ul promis de Patriciu. Potrivit unei analize economica.net, casa de pariuri deschisa in 2010 a scazut constant in ceea ce priveste cifra de afaceri.
In domeniul bancar, Patriciu a facut o afacere banoasa tot cu statul. Cu statul georgian. In 2009, Patriciu si fostul premier gruzin Vladimir Gurgenidze au cumparat Liberty Bank - banca prin care statul georgian plateste pensiile.
Incet-incet, dupa falimentul mic.ro si vinzarea Adevarului, Patriciu a iesit din viata publica, retragindu-se la Londra. A reaparut in atentia presei odata cu procesul de divort si cel de partaj intentat de sotia sa, Dana, dar si atunci cind a facut o operatie la ficat in Italia. A renuntat complet si la editorialele pe care le mai publica in Adevarul, articole in care isi prezenta viziunea despre economie, politica si reforme.
In acest an era asteptata o sentinta definitiva la Curtea de Apel in dosarul deschis in 2005. Patriciu nu va mai putea primi sentinta, dar au emotii fostii sai parteneri de afaceri, printre care Sorin Pantis (condamnat deja in dosarul ICA - Voiculescu) si Sorin Rosca Stanescu.
Detalii despre dosarul Patriciu - Rompetrol
Dinu Patriciu a fost trimis in judecata in 2006 pentru sapte capete de acuzare, printre care delapidare, spalare de bani, asociere pentru savarsirea de infractiuni si manipularea pietei de capital.
Potrivit anchetatorilor, in calitatea sa de administrator la SC Rompetrol SA, Dinu si-a insusit, in mod repetat in perioada septembrie 1999 ￢ noiembrie 2001, suma de 85 milioane USD izvorata din Acordul EPSA si cuvenita, conform prevederilor legale in vigoare, bugetului de stat. El ar fi incercat sa piarda urma banilor respectivi prin incheierea de contracte de cesiune de creante, imprumut si novatie intre firmele din cadrului grupului Rompetrol.
In acelasi dosar, Patriciu este acuzat ca, in calitate de reprezentant al grupului Rompetrol, a organizat si coordonat operatiunile de tranzactionare a actiunilor emise de SC Rompetrol Rafinare SA (cu simbol RRC), prin intermediul unor conturi apartinand unor persoane fizice sau juridice controlate de grupul de firme Rompetrol, in scopul influentarii si mentinerii unui nivel artificial al pretului de deschidere si tranzactionare, la data de 7.04.2004, pentru simbolul RRC, de 116 lei/actiune, pret la care a fost asigurat transferul unui numar 1 miliard actiuni RRC de la SC Rompetrol SA catre Saltville Ltd.
Alti inculpati in dosar:
- Sorin Pantis (fost ministru PNL al comunicatiilor), pentru manipularea pietei si aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup infractional organizat;
- Gabriela Victoria Anghelache (fost presedinte CNVM), pentru fals intelectual, favorizare a infractorului, aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup infractional organizat;
- Sorin Rosca Stanescu, pentru utilizare de informatii privilegiate si aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup infractional organizat;
In 28 august 2012, instanta l-a achitat pe Dinu Patriciu. Sentinta nu este definitiva, iar procurorii au facut apel la Curtea de Apel Bucuresti.
Citeste si:
16
7
