Industria confectiilor textile din Romania trece prin momente dificile si se afla la un moment de rascruce, chiar daca dupa anii '90 textilele au contribuit enorm la PIB-ul Romaniei. Textilistii acuza politicul ca nu face nimic altceva decat sa ia masuri populiste care pot genera un efect de domino, ducand chiar, la falimentarea unei intregi ramuri industriale.
Ing. Bumbu Sorin: "Revenim la politic, care si-a bagat si aici coada si am avut si avem niste ministri ai invatamantului care fac tot timpul reforme, dar nu reusesc sa reformeze nimic si care au distrus prima data invatamantul profesional. Ni se spune ca e bine sa fim IT-isti, sa fim avocati, sa fim doctori, dar n-o sa reusim sa fim toti asa."
Majorarea salariului minim si implicatiile financiare in industria textila
Daniela Tudor, manager resurse umane - Francesca Industries: Salariul minim real este ca o imixtiune brutala a politicului in economia privata raportat la productivitatea muncii, care se afla la cotele cele mai mari in acest moment. Mai mult de atat nu putem creste. Avem cea mai performanta tehnologie, avem cei mai priceputi oameni. Salariul minim a crescut de 12 ori in ultimii 8 ani, ceea ce reprezinta un impact negativ pentru agentii economici.
Sa nu uitam ca salariul nu este o masura a generozitatii patronilor, ci este un pret al muncii. Peste toate acestea, platim salariile bugetarilor, platim spitale, scoli, proiecte, pierderile si furturile nationale. Mediul privat fiind cel care sustine aceste lucruri.
Problema este ca in noul plan de guvernare se anunta alte trei majorari, urman ca pana in anul 2020 salariul minim sa creasca de la 1.450 pana la 2.400 de lei. Ori aceasta decizie populista va inchide mii de companii.
Trebuie sa intelegem ca nu putem rezolva problema prin cresterea preturilor ca urmare a cresterii costurilor cu salariile. Mai degraba se va urmari eficientizarea productivitatii prin: eliminarea salariatiilor neproductivi, retehnologizare sau chiar se vor inchide fabrici., ceea ce va duce la o crestere simtitoare a ratei somajului. Politicienii poate se vor trezi si vor realiza ca acest salariu minim nu genereaza lucuri pozitive, ba din contra. Cel mult, acest salariu minim ar trebui stabilit in mediul bugetar.
Despre conditiile de munca din industria textila si acuzatiile de sclavie moderna
Daniela Tudor: Ne place sa denigram industria confectiilor textile folosind acest termen de sclavagism modern, insa sa nu uitam ca femeile care lucreaza in aceasta industrie sunt ferite de intemperii, lucrand la temperaturi potrivite, fie ca este vara, fie ca este iarna, satu pe un scaun, practic, nu sunt conditii improprii de munca. Iar referitor la programul de lucru, in industria confectiilor textile se lucreaza in jur de 170-180 de ore pe luna, in schimb parlamentarii lucreaza 52 de ore pe luna.
In privinta salariilor, niciodata nu o sa ne putem raporta la industria grea, industria asamblatoare auto, de frigidere sau componente IT. Dar sa nu uitam faptul ca in momentul in care aceste companii gasesc o tara in care li se ofera mai multe avantaje decat cele din Romania, acestea vor pleca fara sa se mai uite in urma, fara sa le pese ca lasa foarte multi someri. Insa noi, confectionerii, ramanem la noi in tara, aducand un aport important la PIB-ul tarii. Si pana la urma, nu putem lucra cu totii in industria grea sau asamblatoare si industria textila se sfarmiteaza pozitiv si patrunde in sate, colturi ale tarii unde femeile nu isi gasesc de lucru.
Pana la urma, patronii incearca sa obtina profit, profit de pe urma caruia traim cu totii. Nu vorbim despre zgarcenia patronilor, ci vorbim de prudenta patronilor, in sensul ca, daca acordam mult vom muri cu totii, daca acordam cate putin, avem putin si permanent. Pentru puturosi, in general, orice munca ce necesita un minim de efort si de indemanare reprezinta sclavie. In industria noastra nu se practica sclavagismul, este o industrie ca oricare alta.
Despre lipsa fortei de munca calificate si previziunile pe termen mediu si lung
Ing. Bumbu Sorin, administrator - Francesca Industries: Evident ca nici in industria textila nu putea fi altfel decat e in toata economia Romaniei, unde lipsa fortei de munca calificate sau a celei care doreste sa se califice este destul de acuta. Chestiunea aceasta provine din cauza faptului ca populatia Romaniei este una imbatranita si constatam asta prin varsta medie a personalului nostru, care era la 30 de ani acum vreo 15-20 de ani si care acum e undeva intre 40 si 45 de ani. Fenomenul acesta fiind oarecum unul natural, dar din pacate este ajutat, pe de o parte, si de migratia spre vest a fortei de munca calificate sau a tinerilor care ar putea sa se califice, iar pe de alta parte, de populismul clasei politice, care a oferit ajutoarele sociale, facand ca apetitul pentru munca al oamenilor sa scada. Pentru ca daca le dai ceva oamenilor fara sa munceasca, atunci se obisnuiesc cu ideea aceasta si uneori o prefera.
Noi credem ca principalul vinovat pentru lipsa fortei de munca, in afara de factorul politic, ar mai fi si mass-media foarte dispusa sa faca rating pe baza unor informatii care nu sunt neaparat caracteristice pentru o anumita industrie. Industria confectiilor a fost denigrata perment si despre ea s-a vorbit in termeni de sclavagism modern. Sigur ca au fost lucruri care s-au intamplat si care nu ar fi trebui sa se intample. Dar, s-a vorbit atat de mult despre niste accidente, care nu erau caracteristice acestei industrii, si s-a vorbit mult mai putin despre cultul muncii, despre faptul ca ar trebui sa ne bazam toti existenta pe niste eforturi pe care unii le pot face cu foarte mult succes si pot atinge nivele foarte inalte, iar altii nu.
Sigur, si scoala ar fi foarte bine sa furnizeze oameni foarte pregatiti. Ori chestia asta o vedem ca in realitate nu se intampla desi mergem toti la scoala, rezultatele cu care iesim de acolo nu sunt intotdeauna cele mai bune. Uneori, testele pe care noi le dam la angajare confirma faptul ca abilitatiile cu care cu care vin copiii din scoala sunt foarte, foarte scazute si diferite fata de ceea ce ne-am dori noi. Deci scoala, cel putin cea profesionala, nu se apropie de necesitatile industriei. Pe de alta parte, constatam ca parintii in general isi indeamna copiii sa faca un parcurs scolar neconcordant cu abilitatile si competentele lor reale.
Si atunci, din nou revenim la politic, care si-a bagat si aici coada si am avut si avem niste ministri ai invatamantului care fac tot timpul reforme, dar nu reusesc sa reformeze nimic si care au distrus prima data invatamantul profesional si prin asta au indus ideea ca acest invatamant nici nu este necesar, lucru care a prins destul de repede si a fost si destul de mediatizat, sau ma rog, politicul si il vehiculeaza media in continuare. Ne spune ca e bine sa fim IT-isti, sa fim avocati, sa fim doctori, dar n-o sa reusim sa fim toti asa.
Adica nici noua nu ne-ar parea rau sa avem niste confectioneri care au studii superioare, dar ar fi inutil, adica ar fi niste consumuri inutile si n-o sa putem sa facem toti studii superioare, pentru ca intotdeauna vom avea nevoie si de niste instalatori si de niste croitori, niste bucatari, niste oameni care sa ne repare masinile, ori daca noi facem tinerii sa viseze toti ca vor ajunge IT-isti, sigur ca aduce valoare adaugata mare, dar trebuie sa avem si valori d-astea adaugate care tin cont de viata noastra si de necesitatile noastre de zi cu zi. Si aici si invatamantul profesional care acum incercam sa-l resuscitam, nu reuseste sa produca acei oameni de care avem nevoie, pentru ca cam toti isi doresc altceva, lucru care in sine nu e rau, dar trebuie sa avem si realismul sa vedem cat e posibil din ceea ce ne dorim noi sa facem.
In al treilea rand sigur ca avem situatia fortei de munca catre vest, dar care migratie a avut elementul asta de criza in care s-a mai domolit si in care am fi putut poate sa recuperam un pic din ceea ce a plecat calificat, daca am fi avut niste guvernanti care sa inteleaga ca oamenii, ca sa se intoarca acasa nu vor neaparat aceleasi salarii ca acolo, pentru ca din statistici rezulta ca ei in momentul in care si-au pus aceasta problema nu s-au intrebat in primul rand cat e salariul daca s-ar intoarce, ci daca acolo cand ne intoarcem avem un sistem de sanatate, un sistem de invatamant si o stabilitate, adica niste salarii poate mai mici, dar sa fie stabile, ori asa ceva, mediul politic si social din Romania nu le poate oferi la ora actuala si eu sunt convins ca am si cunostinte in domeniu, nu se intorc din acest motiv.
Cum va fi afectata industria textila in urma Brexit-ului
Nicoleta Voicu, director economic - Francesca Industries: Brexit-ul a creat un dezechilibru valutar ce s-ar putea traduce intr-o scadere a veniturilor de 15%. Avand in vedere ca fabricile de confectii din Romania au in special contracte incheiate cu clienti din Marea Britanie, 2 din 3 salariati ar putea sa-si piarda locul de munca viitor prin scaderea numarului de comenzi, asta in conditiile in care daca statul nu intervine si nu ia masuri in aceasta privinta, fabricile ar putea migra catre alte tari- Bangladesh, Indonezia sau Turcia.
Unul dintre argumentele invocate de patroni in sustinerea statului ar fi acela ca industria textila are o pondere importanta in PIB-ul tarii. Prin urmare, diminuarea veniturilor cu 15% datorate cursului valutar, precum si majorarea salariului minim pe economie si a taxelor cu inca 15%, a condus per total la o crestere a costurilor cu 30%, crestere catrastofala avand in vedere ca fabricile de confectii din Romania nu au o marja de profit de 30%. Aici ar trebui sa intervina statul cu subventii si finantari, asa cum a facut si in alte domenii, in minerit, de exemplu. Industria textila nu numai ca a fost ignorata, dar i s-au marit costurile prin marirea salariului minim si a taxelor suplimentare.
Ca si previziuni pentru viitor, fabricile de confectii vor putea supravietui doar daca vor putea sa investeasca in tehnologie de ultima generatie. In caz contrar, pierderea putinelor si fragilelor avantaje vor descuraja investitorii straini si autohtoni si va duce la pierderea relatiilor contractuale cu marii operatori care detin pietele de desfacere.
Masuri posibile pentru a sustine industria textila
Nicoleta Voicu: Aici am putea vorbi de multe masuri, insa o sa incercam sa enumeram cateva din cele importante. Stagnarea salariului minim la nivelul actual, salariul ar trebui sa fie in concordanta cu rezultatele, cu performantele in munca si nu ar trebui sa fie o chestiune politica. O alta masura pe care noi am propus-o si poate fi studiata pe site-ul asociatiei este introducerea cotelor de impozitare progresiva pe venitul salarial.
Reducerea CAS angajator de la 15,8 la cat exista in prezent la nivelul CAS salariat de 10,5 ar mai putea fi inca o masura care ar putea ajuta industria textila si nu numai. Eliminarea contributiei de sanatate angajator acolo unde angajatorii pot demonstra ca au un contract de sanatate incheiat pentru toti salariatii unitatii.
Eliminarea ajutoarelor sociale- este foarte important sa stim ca trebuie sa muncim si nu trebuie sa stam acasa sa asteptam sa ne vina ajutorul social atat timp cat exista locuri de munca vacante. Schimbarea legii somajului- in sensul ca somerului nu ar trebui sa i se dea posibilitatea sa refuze locurile de munca, ci ar trebui trimis catre primul loc de munca vacant. Acest lucru cu siguranta ar putea sa-l faca AJOFM fara prea mult efort.
Necesitatea reabilitarii publice a muncii, in speta a industriei textile care a fost denigrata in ultima perioada prin termeni de sclavie, chiar demonizata in ultima perioada. Atat politicienii, cat si mass-media ar trebui sa dea mai multa importanta acestui sector, avand in vedere ca are o contributie importanta in PIB-ul tarii. Sa nu uitam ca in 2004, conform statisticilor, aproximativ 54% din venitul valutar al tarii era adus de industria textila. Acum suntem undeva la 50-60% din capacitatea fizica si financiara fata de anii 2004- 2006.
Concluzii
Ing. Bumbu Sorin: Concluzia ar fi ca desi suntem o industie mica si destul de neglijata, un fel de Cenusareasa a industriei romanesti, aducem cate ceva la PIB si daca nu suntem bagati in seama mai mult decat am fost bagati pana acum, pentru ca nu cerem, si nu numai pentru noi, niste lucruri care sa ii ajute pe patroni, incercam sa salvam sau sa ducem mai departe o industrie care a avut niste contributii destul de substantiale la viata noastra asa cum a fost ea pana acum.
Daca n-o bagam in seama, va muri, pentru ca nu poti dintr-un loc numai sa iei si sa nu pui nimic la loc foarte multa vreme. Noi cred ca am fost cei de la care s-a luat cam tot ce s-a putut lua si asa cum spuneau si colegele mele, industriile astea care sunt mai putin bagate in seama, pana la urma dau banii din care se fac majoritatea lucrurilor in tara asta si ar trebui sa nu uite nici politicienii si sa nu uitam nici noi atunci cand ne gandim ca poate ar trebui toti sa ne facem copii IT-isti sau meserii foarte foarte vizibile, ca va fi intotdeauna nevoie, si o societate se bazeaza pe chestia asta, de oameni care sa faca toate muncile care sunt necesare la un moment dat ca sa putem trai.
Interviul integral
7
5
