Reforma serviciilor postale in Uniunea Europeana este pe cale sa se incheie dupa 15 ani de eforturi pentru liberalizarea sectorului, odata cu adoptarea, joi, a directivei europene de catre Parlamentul European. Liberalizarea completă înseamnă ridicarea monopolului operatorilor naţionali asupra transmiterii corespondenţei mai uşoare de 50 de grame, în prezent “zonă rezervată”. Potrivit documentului, Romania are o derogare privind termenul limita pana la care trebuie sa deschida piata serviciilor postale, si anume 2013.
Liberalizare totala pana in 2011-2013
Data liberalizarii serviciilor postale a fost unui dintre punctele fierbinti ale negocierilor si discutiilor intre institutiile europene, dar si a discutiilor dintre acestea si statele membre. Comisia a propus initial anul 2009 ca moment al liberalizarii, dar el a devenit 2011. Exista insa state, iar Romania se afla printre ele, care, pe din anumite cauza, au o derogare de doi ani. Noile state membre al Uniunii, statele cu o topografie mai dificila, cu insule multe, precum Grecia, sau statele mici, cu o suprafata mica, precum Luxemburg, sunt cele care mai au ragaz in liberalizarea serviciilor postale.
Principiul reciprocitatii
Pentru a nudistrorsiona competitia pe piata europeana, eurodeputatii au convenit cu consiliul asupra principiului reciprocitatii. Potrivit acestuia, statele care au liberalizat deja piata serviciilor postale pot refuza ca operatori din tari care nu si-au deschis piata sa intre pe teritoriul lor. Aceasta interdictie se mentine in perioada 1 ianuarie 2011- 31 decembrie 2012.
Serviciul universal va fi garantat
Directiva europeana menţine obligaţia pe care o au în prezent statele membre de a sigura un serviciu poştal universal de înaltă calitate. Acesta trebuie sa asigure colectarea si livrarea corespondentei o data pe zi cel putin cinci zile pe saptamana pentur orice cetatean al Uniunii Europene, la acelasi pret pe tot teritoriul statului respectiv.
Reteaua postala va trebui sa fie bine functionala, cu un numar suficient de puncte de acces in zonele rurale sau putn populate, pentru a se satisface obligatiile serviciului universal.
Finantarea serviciului universal
Statele membre vor trebui să acopere costurile nete ale sistemului poştal universal. Astfel ele vor putea alege între diferite opţiuni: ajutorul de stat, achiziţii publice, fonduri de compensare sau împărţirea costurilor. Alegerea rămâne la latitudinea statelor membre.
Parlamentul a adus un amendament directivei prin care Comisia trebuie sa emita un ghid detaliat privind modul de calcul al costului net al serviciului universal.
Disensiuni in UE
Pozitiile statelor membre al UE au fost divergente. Germania, Olanda, Suedia si Marea Britanie au aparat cu indarjire planurile Comisiei de liberalizare, intrucat urmaresc sa deschida noi piete pentru operatorii lor nationali.
Pe de alta parte, lucratorii postali europeni, cat si operatorii nationali din Franta, Belgia, Luxemburg, Italia, Spania, Grecia, Polonia, Ungaria si cei din noile state membre au sustinut ca termenul propus initial de Comisie -2009 - ar fi dus la distrugerea operatorilor lor publici, insotita de diminuarea calitatii serviciilor catre clientii lor si pierderea masiva a locurilor de munca.
Tocmai de aceea negocierile au duat ani buni, timp in care serviciile poştale în Uniunea Europeană au fost reglementate de Directiva Poştelor din 1997. Aceasta a creat un cadru legislativ care să ofere cetăţeanului european un serviciu poştal universal de calitate, concomitent cu limitarea “ariei rezervate” (adica monopolul operatorilor nationali din fiecare stat membru UE). Aceasta limitare a pornit de la monopolizarea naţională a corespondenţei mai uşoare de 350 de grame şi a ajuns în 2006 la corespondenţa mai uşoară de 50 de grame.
