Nu știu dacă a ajuns prima scrisoare, dar sper să ajungă măcar asta. Sunt bătrân acum și, pe deasupra, pensionar. Am ieșit la pensie de câțiva ani, că ni s-a mărit vârsta de pensionare la 72 de ani pentru bărbați. Soția mea a ieșit la 67 de ani. Nu ne-am plâns că am ieșit mai târziu, pentru că ne place viața activă. În plus, aveam nevoie de bani, luând în considerare venitul limitat din sistemul public de pensii.
Luna viitoare vom pleca din capitală, ne vom muta la țară, în casa părintească, unde vom trăi o viață liniștită, departe de zgomotul orașului. Îmi și imaginez cum voi sta cu undița în apă pentru a prinde un pește pe care să-l gătim mai târziu. La oraş nu ne mai ajungem cu banii din pensia de la stat.
Să vă povestesc cum e cu pensiile. De fapt, cu pensia. Că am numai una. Nu mai există şi Pilonul I, şi Pilonul II.
Știu că a fost o întreaga dezbatere prin 2018 - 2019, parcă, despre randamente la Pilonul II și despre cât de bun va fi la bătrânețe. Din pacate, nu a putut să fie bun, pentru că nu mai există. A dispărut de mult.
Am primit niște bani, totuși, din fostul Pilon II de pensii, circa 3.000 de euro, toți odată, cam cât contribuisem până s-a desființat. Mare lucru nu ai ce face astăzi cu banii ăștia. În 2020 poate că reușeai să trăiești aproape 6 luni, dar fără să cheltuiești banii pe mici distracții. Astăzi, ajung cam 3 luni. Viața e mai scumpă.
În primii 10 ani de la înființare, randamentul mediu anual a fost de circa 8%. Dacă acesta s-ar fi menținut și s-ar fi păstrat aceeași sumă a contribuției, astăzi aș fi avut în cont câteva zeci de mii de euro. Vorbim de acumulare anuală și randament.
Trebuie luat în considerare că pensia administrată privat nu a prins un ciclu complet de creștere economică, deci putea fi mai mare, peste 10%, în primii 10 ani. Nu mai spun că randamentul a fost tras în jos de ordonanța 114/2018, iar aceste fonduri de pensii, având o parte din bani investiți pe bursă, au avut un randament mai mic în acel an.
Ați văzut cum această ordonanță a impactat piața de capital și a irosit şansa unui câștig mai mare. Dacă ne amintim de ea și astăzi, vă dați seama ce toxică a fost pentru economie.
Ce s-a întâmplat, de fapt, este următorul lucru: la finalul anului 2019 s-a luat decizia ca administratorii de fonduri de pensii să aducă sume uriașe sub formă de capital suplimentar, cum s-a prevăzut in OUG 114. Au plecat, nu au mai avut ce face, iar statul a preluat controlul asupra banilor administrați privat. Contribuția pe care o dădeam acolo s-a mutat la Pilonul I.
Astfel, pensia noastră a fost calculată doar în funcţie de punctul de pensie, stabilit de Guvern. E adevărat că se mărește anual punctul de pensie, luându-se în calcul rata inflației, dar noi consumăm multe legume și fructe, iar astea s-au scumpit foarte mult. Cu procente de peste 10% anual. Doi oameni nu sunt la fel. Nu consumăm toate produsele din coșul de consum în acele ponderi pe care le ia în calcul statistica oficială. Acolo sunt incluse și frigidere, mașini de spălat etc., care trag media în jos, iar astea nu sunt produse pe care le cumpărăm în fiecare zi. Mâncare, în schimb, consumăm zilnic.
Banii pe care îi câștig acum din pensia statului îmi ajung cu greu pentru o lună întreagă. Bine că plec la țară. Ce bună ar fi fost o sumă în plus la pensie din Pilonul II...
Plecarea administratorilor fondurilor de pensii din Pilonul II a avut un efect semnificativ asupra pieței de capital. Companiile au fost cele care au avut de pierdut: investiții mai puține sau anulate complet. Asta s-a tradus într-un efect în lanț în restul economiei. Firmele care lucrau cu acestea au resimțit impactul, iar în final asta s-a tradus în recesiune economică. A durat 7-8 ani până economia și-a mai revenit, dar ecourile s-au auzit și în anii următori.
Statul cred că nu a anticipat cât de direct va fi afectat de propria decizie. Mare parte din investițiile fondurilor de pensii erau în titluri de stat. Costurile împrumuturilor au crescut mult, iar în final datoria publică a avut un efect ascendent mai alert decât înainte.
Problema la Pilonul I este că e nevoie ca tinerii să muncească, pentru ca noi să primim pensie. Tot greul îl trag copiii noștri pentru a primi chiar și sumele astea cu care abia trăim. Așa funcționează sistemul - o generație plătește pentru subzistenţa alteia. Cum forța de muncă este mai puțină, statul are nevoie constant de împrumuturi pentru a susține bugetul de pensii.
În concluzie, am avut și avem cu toții de suferit chiar și astăzi, în 2045. Dacă, între timp, economia a reușit să-și revină, cei care au avut de pierdut am fost noi. Pensionarii, ca mine, puteam avea o viață mai bună și să ne bucurăm de o bătrânețe liniștită. S-a dus șansa asta. A fost nevoie de o ordonanță pentru a ne afecta viitorul, iar greșeala nu mai poate fi îndreptată, odată ce efectele s-au produs.
8
5
