Introducere

Parteneriatele intelepte pot asigura oportunitati de afaceri avantajoase pe o piata aflata in dezvoltare. Investitorii straini pot obtine beneficii din expertiza entitatilor locale, in timp ce acestea, la randul lor, pot obtine beneficii din resursele financiare ale respectivelor firme. In mod specific, in aceasta perioada de criza mondiala, capacitatea intreprinzatorilor de a face fata crizei de resurse financiare depinde de abilitatea lor de a identifica un partener de afaceri compatibil, care sa poata asigura tocmai resursele ce le lipsesc.

Redezvoltarea proiecteleor semnificative de infrastructrura nu se poate realiza in Romania fara o colaborare stransa intre entitati publice si private. Asemenea forme de colaborare internationala sunt cunoscute in mod curent sub numele de “asocieri in participatiune” si desemneaza entitatea creata intre doua sau mai multe parti, ce va desfasura o anumita activitate economica. In asemenea structuri, partile consimt sa infiinteze o noua entitate in care aduc drept aport capital si/sau know-how, urmand ca ulterior sa imparta intre ele profitul si cheltuielile. Asocierea poate fi configurata pentru un proiect specific, dar poatre fi creata si ca un parteneriat de afaceri continuu. De fapt, termenul de “asociere in participatiune” se refera mai degraba la scopul entitatii, si nu la tipul acesteia. Astfel, o asociere in participatiune lato sensu poate fi o corporatie, o societate cu raspundere limitata, un parteneriat ori o alta structura juridica, diferentiate prin elemente specifice precum impozitul aplicabil ori raspunderea partilor. Stricto sensu, potrivit legii romane, asocierile in participatiune desemneaza parteneriatele fara personalitate juridica. Acestea din urma dau nastere unor chestiuni semnificative in practica, descrise in prezentul articol.

Asocierile in participatiune ca parteneriate private

Caracteristici generale

Asa cum s-a mentionat mai sus, asocierile in participatiune reprezinta un tip special de intelegere in care doua sau mai multe persoane fizice si/sau juridice, romane ori straine, consimt sa contribuie cu un anumit aport in scopul efectuarii in comun a unei activitati comerciale determinate, pentru a beneficia de pe urma profitului obtinut astfel.

Asocierile in participatiune sunt reglementate de anumite prevederi din Codul Comercial si din Codul Fiscal, precum si de normele de aplicare ale acestuia. Potrivit Codului Comercial, asocierile in participatiune nu solicita efectuarea anumitor formalitati specifice, spre deosebire de formalitatile solicitate in cazul infiintarii unei societati in conformitate cu legea societatilor comerciale, i.e. Legea 31/1990, cu exceptia incheierii unui contract in forma scrisa. Singura formalitate obligatorie este, conform Codului Fiscal, inregistrarea asocierilor in participatiune la autoritatea fiscala competenta inainte de inceperea oricarei activitati.

Dat fiind faptul ca asocierile in participatiune nu reprezinta entitati distincte, i.e. nu au personalitate juridica, acestea nu au nici patrimoniu propriu si nu creeaza drepturi si obligatii ale asocierii in raporturile cu tertii.

Functionarea asocierilor in participatiune

Participantii la o asociere in participatiune decid prin contractul de asociere care dintre parti va fi cea care va avea rolul de administrator al asocierii. Astfel, unul dintre participantii la asociere devine administratorul parteneriatului, in timp ce celalalt ori ceilalti participanti detin doar un rol auxiliar.

Partile sunt libere sa-si stabileasca, in cadrul contractului de asociere in participatiune, drepturile si obligatiile una fata de cealalta. Administratorul asocierii va avea obligatia de a conduce activitatea cu buna credinta, cu aceeasi diligenta pe care o depune in propria sa activitate. Administratorul va fi raspunzator fata de celalalt participant in asociere pentru administrare defectuoasa, ce conduce la pierdearea profitului si inregistrarea de pierderi din culpa sa. Mai mult, administratorul trebuie sa-l informeze periodic pe celalalt participant in asociere cu privire la activitatea desfasurata in conformitate cu prevederile contractului de asociere. Partile in acest contract isi asuma obligatii reciproce una fata de cealalta. In consecinta, si celalalt participant la asociere isi asuma obligatii fata de administratorul asocierii, potrivit prevederilor contractuale.

Asa cum am mentionat mai sus, lipsa personalitatii juridice a asocierii are consecinte semnificative in raport cu tertii. Astfel, dat fiind faptul ca asocierea nu reprezinta o entitate juridica distincta in raporturile cu tertii, ea nu isi poate asuma drepturi si obligatii separat. In consecinta, tertii nu incheie contracte cu asocierea insasi, ci cu administratorul acesteia, care are rolul de a reprezenta asocierea, ori cu societatea infiintata special pentru desfasurarea activitatilor asocierii. Prin urmare, administratorul asocierii, in calitate de parte in contractele incheiate cu tertii, va fi raspunzator fata de acestia cu intregul sau patrimoniu, si nu doar cu aportul adus de el in asociere. Pentru a evita acest lucru, o persoana poate infiinta o societate cu raspundere limitata in conformitate cu prevederile legii societatilor comerciale, in scopul specific de a participa la asociere; iar aceasta societate cu raspundere limitata va deveni administratorul asocierii – si nu asociatul sau unic – si in consecinta raspunderea societatii in raporturile cu tertii va fi angajata in limita contributiei asociatului unic in aceasta societate, si nu in limita intregului sau patrimoniu, asa cum s-ar fi intamplat in cazul in care societatea cu raspundere limitata nu ar fi fost infiintata.

Aportul partilor la asocierea in participatiune

Exista probleme specifice referitoare la aportul partilor la asocierea in participatiune, in special atunci cand acest aport este reprezentat de dreptul de proprietate asupra unui bun imobil. Atunci cand aportul este reprezentat de dreptul de proprietate asupra unui teren, proprietarul nu poate fi o persoana juridica straina, deoarece legea romana interzice acestora sa detina dreptul de proprietate asupra terenurilor situate pe teritoriul Romaniei. Intr-o asemenea situatie, persoana juridica straina care intentioneaza sa participe intr-o asociere in participatiune si doreste sa aduca drept aport dreptul de proprietate asupra unui teren in aceasta asociere poate infiinta o societate conform legii romane special in acest scop. Aceasta persoana juridica cu scop determinat va dobandi apoi dreptul de proprietate asupra terenului avut in vedere si va deveni parte in asocierile in participatiune. O alta solutie posibila este ca participantii la asociere sa infiinteze o societate conform legii romane, care sa aiba rolul specific de a administra asocierea, iar in acest caz va fi aceasta entitate juridica specifica cea care va detine dreptul de proprietate asupra terenului pe care se va dezvolta ulterior proiectul, potrivit prevederilor incluse in contractul de asociere.

Alte dificultati de ordin practic rezulta din aportul adus la asociere de catre celalat asociat, atunci cand acest aport este reprezentat de dreptul de proprietate asupra unui bun imobil. Dat fiind faptul ca asocierea va fi administrata de administratorul desemnat prin contractul de asociere, acesta va fi cel care va exercita prerogativele de posesie si uz asupra bunului imobil, si nu proprietarul acestui bun, i.e. celalalt asociat. Intr-o asemenea situatie, intrucat dreptul de proprietate asupra respectivului bun imobil va fi adus ca aport in asociere pentru intreaga durata de existenta a asocierii, se poate afirma ca in mod practic celalalt asociat nu va putea exercita prerogativele de posesie si uz asupra bunului sau imobil pana la incetarea contractului de asociere in participatiune. Mai mult, pentru a evita orice potentiala confuzie, in contractul de asociere trebuie stipulat expres ce se intampla cu bunurile aduse ca aport in asociere la incetarea contractului, i.e. intoarcerea lor in patrimoniul partilor care le-au adus initial drept aport in asociere.

In practica, drept alternativa la cele de mai sus, atunci cand intentioneaza sa aduca drept aport la asociere dreptul de proprietate asupra unui bun imobil, multi asociati aleg sa vanda o cota din dreptul lor de proprietate celorlalti participanti la asociere. Astfel, ei primesc suma corespunzatoare pretului pentru cota-parte din dreptul de proprietate vandut si aduc ca aport in asociere cota ramasa asupra bunului respectiv.

Implicatii de natura fiscala

In cazul in care participantii la asociere sunt fie o persoana fizica romana si o persoana juridica romana, fie o persoana juridica romana si una straina, nu exista probleme specifice referitoare la contabilitatea asocierii ori la plata impozitului pe profit pentru activitatea desfasurata conform contractului de asociere. In asemenea cazuri, partea raspunzatoare pentru intocmirea actelor contabile si plata impozitului pe profit este administratorul asocierii, i.e. entitatea juridica romana.

Atunci cand participantii la asociere sunt persoane juridice romane, acestea trebuie sa acorde o atentie deosebita sistemului de contabilitate si platii impozitului pe profit. In asemenea situatii, administratorul asocierii trebuie sa intocmeasca actele contabile ale asocierii prin inregistrarea tuturor veniturilor si cheltuielilor generate de activitatea desfasurata in conformitate cu contractul de asociere. Ulterior, administratorul trebuie sa-i transmita celuilalt participant actele contabile corespunzatoare aportului adus de acesta, iar participantul auxiliar la asociere trebuie sa le inregistreze in propria sa contabilitate. Apoi, ambii participanti la asociere trebuie sa plateasca impozitul pe profit corespunzator la autoritatea fiscala competenta.

Impartirea beneficiilor si pierderilor

Partile la asocierea in participatiune sunt libere sa stabileasca, in cadrul contractului de asociere, modul in care profiturile si pierderile vor fi repartizate intre ele, ca rezultat al activitatii comerciale desfasurate in baza acestui contract. Exista o interdictie totusi, si anume aceea ca o parte sa-si pastreze dreptul de a primi intregul profit generat de activitatea desfasurata in baza contractului de asociere, ori sa stabileasca faptul ca nu va participa deloc la pierderile inregistrate ca urmare a acestei activitati.

Mai mult, in cazul in care partile la asociere nu stabilesc prin contract modul de repartizare a profitului si pierderilor, atunci profitul se va imparti potrivit cotei corespuznatoare aportului adus de fiecare dintre participantii la asociere.

Incetarea asocierii

Exista mai multe modalitati prin care poate inceta asocierea in participatiune, i.e. expirarea termenului pentru care a fost incheiat contractul; indeplinirea scopului pentru care asocierea a fost creata; falimentul oricaruia dintre participantii la asociere; acordul partilor. La terminarea contractului de asociere, fiecare participant va primi bunurile pe care le-a adus ca aport initial la asociere.

Parteneriate public-private

Parteneriatele public-private (“PPP-uri”) reprezinta o alternativa pentru dezvoltarea unor proiecte majore ce aduc mari avantaje publicului larg. In ultimii ani, PPP-urile s-au dezvoltat in multe domenii. Percepute ca forme de cooperare pe termen lung, PPP-urile reprezinta parteneriate intre autoritatile publice si intreprinzatorii privati, incheiate in scopul dezvoltarii de proiecte ori prestarii de servicii ce sunt in mod obisnuit dezvoltate ori prestate de sectorul public. Un asemenea parteneriat admite faptul ca ambele sectoare, si cel public, si cel privat, detin o importanta egala, si ca ambele ofera anumite avantaje ce trebuie exploatate in beneficiul interesului public, intr-o maniera eficienta din punct de vedere economic. Drept rezultat, fiecare sector aduce practic cate o contributie in cadrul parteneriatului, fiecare suportand parte din riscuri, dar si din beneficiile rezultate prin respectivul PPP.

In Romania, legislatia anterioara privind PPP-urile a fost abrogata in anul 2006 printr-o serie de reglementari privind achizitiile publice, i.e. Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 34/2006, si concesiunile, i.e. Ordonanata de Ugenta a Guvernului nr. 54/2006. Pentru mai multe detalii privind procedurile instituite prin acte acte normative, va rugam sa vizitati Arhiva Digest la http://www.hr.ro/digest_archive.htm, articolul din iulie 2006 – “Noua Lege a Achizitiilor Publice a Romaniei”, precum si articolul din iulie 2007 – “Noua Procedura privind Concesiunile in Romania”.

Atunci cand se are in vedere incheierea de PPP-uri, organizarea de licitatii publice trebuie sa respecte prevederile actelor normative mentionate mai sus, dar si documentatia de licitatie in sine, scopul fiind acela de a-i determina pe toti operatorii economici sa participe la licitatii intr-o maniera corecta si transparenta, in spiritul pietei interne europene, asigurand astfel calitatea proiectelor ce urmeaza a fi dezvoltate si reducand costurile ca urmare a unei concurente crescute.

Nici la nivelul Uniunii Europene nu exista legislatie specifica privind PPP-urile, prevederile aplicabile acestora fiind cele privind achizitiile publice si concesiunile, ce fac deja parte din legislatia romana. Totusi, Comisia Europeana a elaborat anumite comunicari interpretative privind aplicarea legislatiei comunitare asupra achizitiilor publice si concesiunilor la PPP-uri. Mai exact, a fost elaborata si o Carte Verde, demonstrand necesitatea clarificarii regulilor de implementare a PPP-urilor, definite potrivit terminologiei utilizate de Comisia Europeana drept “cooperare intre entitati publice si private ce implica stabiliarea unei entitati cu capital mixt, ce implementeaza contracte de achizitii publice ori concesiuni”.

Concluzii

Contractele de asociere in participatiune s-au dovedit a fi in ultimii ani un instrument semnificativ pentru potentialii investitori in dezvoltarea unor proiecte importante. Cei care au fost nevoiti sa se confrunte cu formalitatile privind infiintarea unei societati potrivit legii societatilor comerciale au recurs la contractele de asociere in participatiune, ca la un mjloc flexibil ce poate stabili parametrii colaborarii dintre parti. Mai mult, libertatea partilor de a-si stabili prin insusi contractul de asociere drepturile si obligatiile, dar si modalitatea in care vor desfasura activitatea avuta in vedere, fara a fi nevoite sa se conformeze limitelor instituite prin legea societatilor comerciale, reprezinta un alt avantaj al asocierilor in participatiune. Daca sunt concepute si implementate corect, atat asocierile in participatiune, cat si PPP-urile pot reprezenta oportunitati de afaceri cu avantaje semnificative atat pentru participanti, cat si pentru comunitatea in care proiectele respective urmeaza a fi dezvoltate.

Articol publicat cu acordul

Rubin Meyer Doru & Trandafir

SOCIETATE CIVILA DE AVOCATI / LAWYERS PROFESSIONAL CORPORATION

IN ASOCIERE CU / AFFILIATED WITH HERZFELD & RUBIN, P.C.

http://www.hr.ro