Gustul unui produs alimentar nu poate fi protejat prin drepturi de autor fiindcă nu este ”o operă”, ci se bazează ”pe senzaţii şi experienţe gustative care sunt subiective şi variabile”, arată o hotărâre a Curții de Justiție a UE. CJUE a răspuns solicitării unui producător olandez de brânză care a chemat în instanță un concurent, susținând că are un produs cu gust similar. Curtea a spus că gustul este mai degrabă o idee, ceva ce nu poate fi definit precis.
Gustul unui produs alimentar nu poate fi calificat drept „operă”
Totul a pornit de la„Heksenkaas”, o brânză tartinabilă ce conţine smântână și ierburi aromatice, care a fost creată de un comerciant cu amănuntul de legume și produse proaspete olandez în anul 2007.
Drepturile de proprietate intelectuală asupra acestui produs sunt deţinute în prezent de Levola, o societate de drept olandeză căreia i le-a cedat acest comerciant.
Din anul 2014, Smilde, o altă companie din Olanda, fabrică un produs denumit „Witte Wievenkaas” pentru un lanţ de supermarketuri din Ţările de Jos.
Întrucât a considerat că producerea şi vânzarea produsului „Witte Wievenkaas” aduceau atingere dreptului său de autor asupra gustului produsului „Heksenkaas”, Levola a solicitat instanţelor olandeze să oblige Smilde să înceteze în special producerea şi comercializarea acestui produs.
Levola afirmă, pe de o parte, că gustul produsului „Heksenkaas” constituie o operă protejată prin dreptul de autor şi, pe de altă parte, că gustul produsului „Witte Wievenkaas” constituie o reproducere a acestei opere.
Sesizată cu soluţionarea apelului declarat în acest litigiu, Gerechtshof Arnhem-Leeuwarden (Curtea de apel din Arnhem-Leeuwarden, Ţările de Jos) solicită Curţii de Justiţie să stabilească dacă gustul unui produs alimentar poate beneficia de protecţie în temeiul directivei privind dreptul de autor.
.
În hotărârea sa, Curtea de Justiție a UE subliniază că, pentru a fi protejat prin dreptul de autor în temeiul directivei, gustul unui produs alimentar trebuie să poată fi calificat drept „operă” în sensul acestei directive. Această calificare presupune mai întâi ca obiectul vizat să fie o creaţie intelectuală originală. Ea impune apoi existenţa unei „expresii” a acestei creaţii intelectuale originale.
În fapt, potrivit Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală, adoptat în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) şi la care Uniunea a aderat, precum şi potrivit Tratatului Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (OMPI) privind drepturile de autor, la care Uniunea este parte, expresiile pot face obiectul unei protecţii în temeiul dreptului de autor, dar nu şi ideile, procedeele, metodele de funcționare sau conceptele matematice ca atare.
În consecinţă, noţiunea „operă” avută în vedere de directivă presupune în mod obligatoriu să existe o expresie a obiectului protecţiei în temeiul dreptului de autor care îl face identificabil în mod suficient de precis şi de obiectiv.
În acest context, Curtea constată că nu există posibilitatea unei identificări precise şi obiective în cazul gustului unui produs alimentar. Cu privire la acest aspect, Curtea precizează că, spre deosebire de exemplu de o operă literară, de pictură, cinematografie sau muzicală, care sunt o expresie precisă şi obiectivă, identificarea gustului unui produs alimentar se bazează în esenţă pe senzaţii şi experienţe gustative care sunt subiective şi variabile.
În fapt, acestea din urmă depind în special de factori care au legătură cu persoana care gustă produsul în cauză, cum ar fi vârsta sa, preferinţele sale alimentare şi obiceiurile sale de consum, precum şi de mediul sau de contextul în care este gustat acest produs.
În plus, o identificare precisă şi obiectivă a gustului unui produs alimentar, care să permită deosebirea lui de gustul altor produse de aceeaşi natură, nu este posibilă prin mijloace tehnice în stadiul actual al dezvoltării ştiinţifice.
În aceste condiţii, Curtea concluzionează că gustul unui produs alimentar nu poate fi calificat drept „operă” şi, prin urmare, nu poate beneficia de protecţie prin dreptul de autor în temeiul directivei.
