Multi locuitori ai Romei, asemenea celor din antichitate - obisnuiti cu “villa” in afara capitalei imperiului, si-au achizitionat o doua casa in afara orasului, sau "fuori le mura". Si in Germania se poarta naveta: cei mai multi navetisti nu renunta nici la linistea celor patru pereti proprii, nici la aerul fara smog. Caci pe drumul lung spre sau dinspre serviciu, ei adulmeca „verdele de acasa“. Ce se intimpla in Bucuresti? Ei bine, tot mai multi prospecteaza zonele limitrofe Capitalei. "Va rog sa-mi spuneti si mie parerea voastra despre comunele din jurul Bucurestiului. Intentionez sa-mi cumpar o casa, dar nu stiu exact unde sa o cumpar. Cei care stati in aceste comune, puteti sa-mi spuneti va rog avantaje si dezavantajele statului acolo?" - asa incepe o lunga discutie pe forumul HotNews.ro. Acelasi forum unde s-a discutat la nesfirsit pe marginea unui articol-marturie despre viata la tara.

Germania. Aglomeratia s-a mutat pe autostrada

Ora 7 dimineata. Rush-hour. Pe B27, inspre Stuttgart, puhoi de masini. Pe sens invers, ceva mai putine. La fel e la München, Ulm, Frankfurt, Berlin sau in marile orase industriale din bazinul Ruhr. Sunt navetistii in drum spre serviciu. Alexandru are in fata 55 de km, pe ruta Darmstadt-Frankfurt. Tot asa „penduleaza” Michail, de la Stuttgart la Reutlingen. Alexandru merge cu masina. Michail cu tramvaiul, trenul si autobuzul. Naveta e permanenta, locul de munca il ai unde il gasesti. Casa, linistea, verdeata si oxigenul de zi cu zi, vrei insa sa ti le pastrezi. Daca se poate. Si, in general, in Germania se poate.

Iarba verde de acasa

Reutlingen Sondelfingen Foto: HotNews.ro

Relativ putini imigranti din Germania cumpara case si locuinte ca investitie imobiliara, desi, intre timp, lucrurile incep sa evolueze si in sensul acesta. Cei mai multi vor „patru pereti“ pentru familie, poate si pentru vremea de pensie. Putini vor, in momentul unei achizitii imobiliare „eterne“ (zeitlos, cum spune neamtul) sa locuiasca in buricul targului, in plin zgomot si smog. Trag inspre zonele suburbane mai linistite, inspre cartierele selecte „de pe deal“, in oraselele-satelit din jurul metropolelor sau chiar mai departe, la sat.

Johann, venit din Banat, are acasa o ferma de jucarie: porumbei, gaini, iepuri, pucelusi, ba chiar si doua capre

La sat in Germania. Mai ales in sud si sud-vest, te „loveste“ idilicul si linistea locurilor. Ai verdeata, flori, copaci si aer cat cuprinde, ai uneori vecini invidiosi sau certareti. Tot cum spune neamtul, „nu le poti avea pe toate“. Johann, venit din Banat, are acasa o ferma de jucarie: porumbei, gaini, iepuri, pucelusi, ba chiar si doua capre. Cand le lasa pe islazul din Münsingen-Auingen, vecinii iau ocheanul. Insa e dreptul lui, e hobby-ul lui, stie si primaria.

Josef B. e avocat ungur, si el s-a mutat de la oras dupa deal, inspre Lichtenstein, unde are o vila, gradina mare si caini-lup. 60 de kilometri pe zi, dus-intors, la biroul de avocatura din Reutlingen, e o nimica toata.

Johann O., traducator si tehnolog din Timisoara, s-a dus in aceeasi directie, ceva mai departe. A cumparat o casa veche, si-a renovat-o aproape singur, in vreo trei ani. Apoi, s-a mutat in ea cu Bonnie, Saint-Bernard-ul sau drag si cu gandul la inca o nevasta. Daca aceasta nu se-arata, tot nu-i e teama. La pensie, are acolo maicute care ingrijesc batrani, nu va ramane singur si neajutorat.

Micul Sacalaz si marele Rall

Casele vechi, cu aspect exterior rustical, sunt solide si mai ieftine. Le poti renova cum vrei pe dinauntru, le poti ecologiza, o parte din cheltuieli iti sunt returnate de fisc, de la stat. Nu numai nemtii, sasii, svabii, ci si romanii de pe-aici fac treaba buna cu constructii noi, dar si renovari de case mai vechi, in satele din apropiere. Intre Reutlingen si Metzingen se zice ca „s-a mutat tot Sacalazul“ din Banatul romanesc. Se locuieste ca la tara, se munceste in fabrica sau in birou, la oras.

Firma imobiliara Dr.Rall GmbH este a doua ca marime, din regiunea Reutlingen si imprejurimi. Are o traditie de peste 35 de ani, este la a doua generatie de patroni din familia Rall. Are sute de „obiecte“, cum se numesc cladirile, in termeni imobiliari, unul dintre primele a fost un „zgarie-nori“ cu 13 etaje.

Majoritatea proiectelor firmei Dr. Rall, pe linie de locuinte (caci ea construieste si cladiri de birouri, sau spatii comerciale) sunt dedicate „paturii mijlocii“ si intra in categoria „lux mediu“. Prin aceasta, se inteleg locuinte in complexe imobiliare de dimensiuni mici sau mijlocii, care se afla in zone si cartiere selecte, la marginea orasului: foarte putin zgomot, mult ozon si factor de risc minim, in ce priveste criminalitatea.

Frankfurt si suburbiile sale Foto: HotNews.ro

Nu-i prea auzi nici pe vecini. Nu-i cunosti, ii intalnesti si te saluti cu ei in lift. Si cam atat, caci fiecare e cu treaba lui. Esti intre doua lumi, intre cer si pamant, daca stai la etajele de sus. Esti intre doua lumi oricum, ca imigrant, intre cei patru pereti de siguranta. Esti intre doua lumi si altfel: suburban intr-un oras de 120.000 de locuitori, „la tara“ fata de Stuttgart-ul aflat la 40 de km, inspre care se scurg puhoaiele de masini de rush-hour, dar si trenuri la fiecare jumatate de ora.

Te misti, deci existi

Esti bine conectat in Germania, oriunde te-ai gasi. Ai autostrazi, ai sosele de legatura, ai trenuri, autobuze, metrouri si S-Bahn. Vin punctual, te poti baza ca nu intarzii la serviciu.

Pentru aproape orice varianta de naveta zilnica „usor digerabila“, ceea ce inseamna aici cca 50 de km dus, ai alternativa la masina: tren, autobuz plus tramvai. E ok, te si culturalizezi, citind un ziar, o carte, sau ascultand muzica la casti.

Naveta din suburbie sau de „la tara“ la oras isi are si avantajele ei financiare, fiscul luand in considerare o pausala minima de deplasare (920 de euro/an). Daca „pendulezi“ (dt. pendeln) mai departe, primesti 0,30 euro/km pe drumul „dus“, la serviciu, pe ruta cea mai scurta. In banii astia intra benzina, asigurarea, cheltuielile de intretinere a masinii. Banii de naveta au fost anul trecut subiect de aprinsa disputa politica in Germania, acum s-a revenit la calculul lor incepand „cu primul kilometru de parcurs la serviciu“.

„Angajatul modern trebuie sa fie mobil – asta a devenit, intre timp, o filozofie mondiala“ spune Manuela Rottmann (37), specialista in probleme de mediu la magistratura din Frankfurt. Jurista considera ca protectia climatica si de mediu sunt premise ale unui oras sanatos si care da calitate vietii. Intr-un context de lucru cum este metropola financiara Frankfurt am Main, faptul ca 66,4% dintre angajati fac naveta din imprejurimi e un simptom.

Peste Germania s-a abatut demult „avalansa de navetisti“. Intr-un interviu recent, Rottmann se refera la crearea „zonelor verzi“ din orase si metropole, in care s-a introdus obligativitatea plachetei verzi, la masini. Ea se mai refera la transportul alternativ al navetistilor la locul de munca, cu mijloacele de transport in comun.

„Cel mai bine platiti angajati fac naveta“, se zice. Cand esti supercalificat, sau pur si simplu ai un job bun si sigur, „a renunta la mobilitate poate fi o noua forma de lux“ mai zice jurista din Frankfurt. Cei mai multi navetisti din Germania nu renunta nici la linistea celor patru pereti proprii, nici la aerul fara smog. Chiar daca ii costa ceva timp si ceva nervi de ambuteiaj, pana si de la serviciu. Caci pe drum, la volan sau pe tren, ei adulmeca „verdele de acasa“.

Roma: traficul, principalul impediment pentru navetisti

Roma, cu cei aproape 3 milioane de locuitori ai sai, este un oras in continua extindere. Dezvoltarea demografica in capitala Italiei nu este omogena, cea mai crestere inregistrandu-se in zonele de hinterland ale Romei. Daca intre 2001 si sfarsitul lui 2007 s-au inregistrat circa 20.000 de noi inscrieri la Evidenta Populatiei a capitalei, in aceeasi perioada cresterea a fost cu 190.000 de persoane inscrise in localitatile - satelit ale capitalei, conform datelor ISTAT (Institulul National Italian de Statistica). Una din principalele cauze ale cresterii demografice recente este si stabilirea masiva a imigrantilor in zonele cu puternica atractie economica, cum este provincia Romei.

Periferia: Imigranti si localnici cu dare de mana

Pe de alta parte, si multi locuitori ai Romei, asemenea celor din antichitate - obisnuiti cu “villa” in afara capitalei imperiului, si-au achizitionat o doua casa in afara orasului, sau “fuori le mura”, cum este numita zona limitrofa a capitalei. Locuitorii Romei au norocul sa-si poata aleaga a doua resedinta la mare sau la munte.

La doar jumatate de ora de capitala spre sud est, se poate respira aerul de munte din zona “Castelli Romani”. Urmand in sud- vest Via Cristoforo Colombo, artera dorita de Mussolini, se ajunge pe litoralul Marii Tireniene, intr-o zona rezidentiala - printre cele mai scumpe de la periferia romana.

Sunt in principal doua categoriile de persoane care locuiesc in imediata periferie a capitalei Italiei si in oraselele limitrofe: imigrantii si exponentii clasei medio-superioare. Imigrantii, in cea mai mare parte a lor concetatenii nostri, isi inchiriaza camere si apartamente in asa zisele orasele - dormitoare: Monterotondo, Guidonia, Marcellina, Tor Lupara - sunt doar cateva exemple. Preturile aici sunt mai mici, cu circa 50% fata de Roma, iar strainii fac naveta zilnic spre Roma, aglomerand rutele feroviare si lininiile extra-metropolitane.

“Locuiesc la Tivoli, orasel cu o istorie bogata si terme din antichitate. Am inchiriat impreuna cu alti romani un apartament, in fiecare zi merg la munca la Roma cu autobuzul. Este convenabil, chiar daca pierdem mai mult timp cu mijloacele de transport”, ne spune Silvia Calugareanu, aflata in Italia de 5 ani de zile.

Alti imigranti aleg localitatile de pe litoral, de la Ostia (devenita intre timp parte integranta din Roma), pana la Ladispoli sau Civitavecchia, toate orasele care se populeaza mai ales in timpul verii si unde majoritatea proprietarilor sunt italieni care au a doua casa de vacanta. La Torvaianica, spre exemplu, s-a constituit in ultimii ani o consistenta comunitate de cetateni provenienti din Republica Moldova. “Acum 6 ani am inchiriat casa de vara a unui italian, apoi am cumparat propria noastra casa”, ne spune Varvara.

A doua categorie de locuitori ai zonelor extra-periferice ale Romei este reprezentata de exponenti ai clasei de mijloc, inalti functionari, dar si reprezentanti ai vechii nobilimi, care doresc sa “evadeze din oras”. Cei mai multi dintre ei au a doua casa la munte sau la mare, prima fiind in cartierele centrale ale capitalei. Multi si-au construit o vila la munte, unde isi petrec vacantele sau cate un sfarsit de saptamana, in orasele medievale si linistite precum Albano sau Ariccia. Altii si-au construit vile pe traseul strazii Cristoforo Colombo, la jumatatea distantei intre capitala si litoral.

Aici se intalnesc vile construite in parcuri inchise, adevarate oaze de liniste, cu strazi private si serviciu de paza. Locuitorii sunt deseori avocati, doctori sau inalti functionari care fac naveta zilnic in capitala. Aceeasi situatie o intalnim si in cartierele de la iesirea din Roma, pe via Cristoforo Colombo.

Unde locuim acum, cel mai apropiat supermarket este la kilometri distanta, iar in fiecare zi infruntam stresul traficului

Roberto Ranieri

Rezidentii au ales sa traiasca aici pentru ca isi pot permite locuinte mai mari - vile cu cel putin 5 camere, mai multa liniste si, nu in ultimul rand, aer curat pentru copii sau posibilitatea de a avea animale de curte. Unul din cele mai mari dezavantaje pentru familiile care aleg sa traiasca in orasele/zonele de periferie este traficul congestionat spre capitala, in fiecare dimineata si in orele serii, la intoarcerea de la servici.

"Am cumparat o vila nou construita, cu doua etaje in 2006, langa Roma, pentru a avea mai mult spatiu pentru fiul nostru", ne spune Roberto Ranieri, inginer - “dar avem inca nostalgia vechii case de la Roma. Aici unde locuim acum, cel mai apropiat supermarket este la kilometri distanta, iar in fiecare zi infruntam stresul traficului”.

Aceeasi situatie pentru Antonio Neri, care a achizitionat recent o vila pe Cristoforo Colombo, in valoare de circa 800.000 euro, cu piscina si o mica gradina: “Eu lucrez langa aeroportul Fiumicino, deci evit traficul. Dar sotia mea si-a gasit recent un job la Roma si lucrurile s-au schimbat, pierde mult timp dimineata sa ajunga la birou”.

Bucuresti: In ce comuna sa ma mut?

Eu am renuntat la buletinul de Bucuresti, dupa ce eu si nevasta-mea (bucuresteni de trei generatii) am hotarat ca nu e tarziu nici la 48/41 de ani sa schimb calvarul gunoiului urban cu o oaza de liniste si confort, pe care sa o numesc, fara rezerve, "acasa".

Forumist

Schimbarea apartamentului din Bucurestiul supra-aglomerat cu o casa intr-un sat limitrof a inceput sa prinda contur in mintea tot mai multor locuitori ai capitalei. Aglomeratia, traficul, lipsa spatiilor verzi si a locurilor de joaca pentru copii - iata doar citeva dintre motivele celor care, precum intervievata lui Vlad Mixich, au inceput sa evadeze din Bucuresti.

"Este adevarat ca daca ai casa in afara orasului, pierzi in trafic mai mult decat cei care locuiesc in oras, dar faptul ca atunci cand ajungi acasa, nu mai trebuie sa asculti aceeasi muzica precum vecinul de deasupra, sau sa asculti angoasele si certurile manifestate de vecinul de alaturi, nemaivorbind de claxoanele care se aud de afara etc., parca ar compensa eventualul deranj cu timpul suplimentar in trafic", scrie unul dintre forumistii HotNews.ro.

Intra pe forumul HotNews.ro pentru a vedea o discutie aprinsa despre avantajele/dezavantajele traiului la tara.