Definiția exportatorului din perspectiva vamală, recent modificată de Comisia Europeană cu aplicare de la sfârșitul lunii iulie, își propune să fie mai puțin restrictivă și să cuprindă doar cerințele esențiale ale funcționării regimului vamal de export, și anume scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii Europene.

Raluca Bâldea si Mihai PetreFoto: Deloitte si Reff&Asociatii

În acord cu noul cadru de reglementare, societățile ar trebui să evalueze cu atenție în ce măsură noua definiție are impact asupra operațiunilor de export, precum și tratamentul TVA al acestora (mai precis, dacă o anumită vânzare de bunuri la export este sau nu scutită de TVA).

Modificarea s-a impus după ce mediul de afaceri din UE a reclamat dificultățile generate în practică de definiția anterioară care era prevăzută în noul Cod Vamal Unional, intrat în vigoare în urmă cu circa doi ani.

În varianta modificată, Comisia Europeană a stabilit că exportatorul poate fi:

• O persoană stabilită pe teritoriul vamal al UE care are competența de a stabili și a stabilit că mărfurile urmează a fi scoase de pe teritoriul vamal respectiv;

• În cazul în care nu se aplică primul punct, orice persoană stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii care este parte la contractul în baza căruia mărfurile urmează a fi scoase de pe teritoriul vamal respectiv.

Implicații

Un prim aspect al noii definiții, esențial de altfel, este acela că o societate din afara Uniunii Europene nu (mai) poate acționa ca exportator decât dacă are o sucursală sau o altă formă de sediu permanent în interiorul Uniunii Europene.

Un al doilea aspect vizează cerința ca exportatorul sa stabilească efectiv că mărfurile urmează să părăsească teritoriul vamal, competența de a stabili acest lucru nemaifiind suficienta conform noii definiții.

Un ultim aspect privește livrările de bunuri în condiții Incoterms ExWorks, unde cumpărătorul este stabilit în afara Uniunii Europene. Conform Ghidului de aplicare emis de Comisia Europeană, cumpărătorul poate împuternici o persoană stabilită în Uniunea Europeană să acționeze ca exportator, alta decât vânzătorul.

În esență, noua dispoziție pare să consolideze o practică în care partenerii de afaceri desemnează de comun acord un exportator în scopuri vamale, cu condiția ca acea persoană să fie stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii, inclusiv un transportator sau o casă de expediții. Deconectarea dintre exportator în declarația vamală și exportator în scopuri de TVA poate duce la pierderea scutirii de TVA la exportul de bunuri, în măsura în care exportatorul din perspectiva TVA (în esență proprietarul bunurilor) nu este menționat la rubrica dedicată din declarația vamală de export. Riscul apare preponderent în cazul tranzacțiilor în lanț, însemnând mai multe vânzări succesive cu un singur transport.

Un articol semnat de Raluca Bâldea, director Deloitte România și Mihai Petre, Senior Manager Deloitte România