În materia procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică (clasice), Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice include o enumerare limitativă, la art. 68, a procedurilor de atribuire reglementate, neincluzând între acestea achizițiile (cumpărările) directe ce privesc produse sau servicii în cazul în care valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este mai mică de 135.060 lei, ori lucrări, în cazul în care valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este mai mică de 450.200 lei.
O astfel de situație a determinat conturarea unor poziții divergente în practică, implicând în egală măsura autorități contractante, operatori economici, Agenția Națională pentru Achiziții Publice, CNSC și instanțele de judecată națională.
Astfel, una dintre interpretările prezente în doctrină și jurisprudență a statuat că, întrucât achiziția directă nu reprezintă o procedură de atribuire, CNSC nu ar avea competență materială de soluționare a contestațiilor depuse de operatorii economici având ca obiect rezultatul unei cumpărări directe, prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea CNSC nefiind aplicabile în cauză.
În concret, s-a apreciat că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea 101/2016, în competenţa CNSC intră exclusiv contestaţiile formulate în procedurile de atribuire a contractelor (așadar nu și în cazul procedurile de atribuire directă a contractelor). Consecința directă a acestei interpretări a fost aceea a respingerii pe cale de excepție a contestațiilor formulate de către operatorii economici având ca obiect rezultatul unei cumpărări directe, fără ca instanța administrativ-jurisdicțională să se mai pronunțe asupra fondului cauzelor.
Față de cele prezentate mai sus, apreciem că interpretarea corectă a prevederilor legale relevante diferă fundamental, atât din perspectiva spiritului reglementărilor naționale relevante, cât și din perspectiva reglementărilor europene incidente unor astfel de cauze.
Astfel, recent am asistat o societate în cadrul unei contestații formulate în fața CNSC, cu privire la o cumpărare directă de către o autoritate contractantă, obținând o soluție favorabilă precum și confirmarea din partea instanței administrativ-jurisdicționale în sensul existenței unei competențe materiale a CNSC în cazul contestațiilor formulate în conformitate la Legea nr. 101/2016 și având ca obiect rezultatul unei cumpărări directe.
În concret, argumentația juridică în cauză s-a raportat în primul rând la sfera de reglementarea a Legii nr. 101/2016 din perspectiva tuturor procedurilor de atribuire, indiferent de tipologia acestora, ori de caracterul de excepția a unor proceduri de atribuire, fundamentat pe valoarea redusă a cumpărărilor directe. În sensul celor menționate au fost invocate și principiile Directivei 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, precum și jurisprudența CJUE în materie.
De menționat că abordarea descrisă anterior a fost recent confirmată și de către Curtea de Apel București, la nivelul jurisprudenței sale.
Un articol semnat de Georgiana Singurel, Partener Reff și Asociații Adrian Coman, Managing Associate Reff și Asociații
